Se apropie Sfintele Paşti. Mai trăiţi emoţia sărbătorii, bucuria şi iluminarea Învierii?

ANCHETĂ

SOFIA VICOVEANCA
"Pe mine, Paştele mă prinde pe drum"

Eu am fost crescută în acest Spirit al Sărbătorii Paştelui, cu credinţă şi cu pioşenie. Să ştiţi că în Bu­co­vina oamenii respectă şi tradiţiile, şi postul. Nu ştiu, însă, ce să mai facem cu primăvara aceasta care, iată, parcă nu mai vrea să vină, parcă a uitat să mai vină şi pe la noi. În preajma Paştelui, oamenii îşi adună gunoa­ie­le de prin grădini, le dau foc, văruiesc casele, pomii - este o înnoire a vieţii, aşa cum mugurele apare firav, dar hotărât, pe creanga pomului. Toa­tă lumea se prinde în hora lu­crului care dă forţe noi, după o iarnă aşa de lungă şi de mocnită. Acum văd că lumea aş­teap­tă Iepu­raşul, care a devenit un sim­bol al Paştelui, al primăverii - ca­re în copilăria mea nu exista. A fost preluat sub forma bucuriei fie­căruia de a primi câte ceva. Hrana mea sufletească este atunci când ghicesc gândul cuiva drag şi, dăruindu-i ceva, văd o lumină mare în ochii celui care primeşte.
Pe mine, sărbătoarea Paştelui mă va prinde pe drum, ca de obicei. Sunt omul care de sărbătoare n-am sărbătoare... Atunci când oamenii mă cheamă să merg pe undeva, să cânt, merg - înseamnă că oamenii mă vor, le bucur sufletul şi, iată, o altă hrană sufletească! În­­că mai am peţitori pe acest Pământ. Nu refuz pe ni­meni. Ştiţi cum e? Noi ne facem planuri şi Dumnezeu râ­de de noi, că El are planul Lui cu noi. Voi petrece Sfân­­tul Paşte în zona Galaţiului. Îmi doresc sănătate şi pace. Avem nevoie de pace, că prea ne-am înrăit, parcă nu mai avem loc unul de altul. Să reînviem deodată cu Mântuitorul nostru, să fim mai generoşi şi mai buni. Doam­ne Dumnezeule, urez cititorilor revistei "For­mu­la AS" ca Sfânta Înviere să le aducă sănătate, linişte, belşug, să-şi vadă copiii la casele lor, să se bucure de tot ce-or pune pe masă. Să fie mai buni, mai generoşi, le urez roadă bogată, primăvară frumoasă, şi un an mi­nunat!

VETA BIRIŞ
"Începem, mai întâi, curăţenia sufletului"

La mine acasă, pe Valea Târnavei, poate că e puţin mai complicat, pentru că n-am părăsit satul, am rămas la locul naşterii mele, iar Paştele a rămas ca în copi­lărie. Alături de copiii mei, de nepoţii mei, ne pregătim intens de marea săr­bătoare a Învierii. Nici nu ştiu cum săr­bătoresc orăşenii Paştele, pentru că niciodată nu am făcut altundeva În­vie­rea Domnului decât acasă. Nu ne-am părăsit tradiţia de a face pentru ma­sa de Paşte tocană de miel, ouă ro­şii, cozonaci... Dar în­cepem mai întâi curăţenia sufletului, apoi continuăm curăţenia în curte, prin casă, în grădină, la coteţele găi­nilor, văruim pomii. Viaţa în sat este ca o poveste, şi fru­moasă, şi grea, dar cu multe satisfacţii şi bucurii. Paş­tele înseamnă bucu­rie. Oamenii de la ţară încă păs­trează cu sfinţenie tra­diţia postului. Când eram copil, acasă, mergeam cu ma­ma în noaptea de Înviere la bi­se­rică cu coşul plin cu ouă roşii. Acum nu mai facem aşa, dar vom merge îna­inte de miezul nopţii la biserică, vom sta la slujba de În­viere, iar când venim acasă, pe la 4 dimineaţa, cioc­nim un ou roşu, mâncăm o felie de co­zonac şi tradiţio­nala tocană de miel. De-abia în ziua următoare, de Paşte, copiii intră din casă-n casă, cioc­nesc un ou roşu şi urează Hristos a Înviat!, iar în fa­milie se mănâncă la prânz tradiţionala supă ardele­neas­că de găină cu tăiţei, friptură de miel şi drob. Familia este laolaltă şi asta contează cel mai mult, căci bucuria În­vierii Domnului este deplină. Dacă vremea este fru­moa­să, lumea iese la porţi, se salută cu "Hristos a În­viat!", se îmbră­ţi­şea­ză. Vom păstra tradiţia şi în ceea ce priveşte purtatul unui obiect de îmbrăcăminte nou, aşa încât le-am luat nepoţilor mei lucruşoare ca să le îm­­brace în ziua de Paşte, să se bucure, aşa cum ne bucu­­ram şi noi când eram copii, iar mama, chiar dacă avea opt copii, ne cum­păra fiecăruia câte un lucruşor, să în­tâmpinăm Paştele înnoiţi, cum se cuvine.
Paşte fericit!

FLOAREA CALOTĂ
"Îmi doresc să trăiesc Paştele cu mai multă putere"

Aştept Paştele ca orice bun creştin, cu emoţie şi cu speranţă. Mă străduiesc să am şi eu tot ceea ce trebuie pe masă, de sărbători. Vreau să-i ştiu pe toţi cei dragi sufletului meu că se bucură de Învierea Domnului şi să încercăm împreună să mergem mai departe, să în­frun­tăm viaţa asta, cu toate neajun­surile, cap­canele şi ne­li­niştile ei.
Desigur, de fiecare dată mă stră­duiesc să pregătesc preparatele tra­diţionale săr­bă­torii pascale, aşa cum se fac ele la mi­ne, în Teleor­man, dar anul acesta, cu ajutorul lui Dumnezeu, poate voi ajunge să întâmpin Paştele în Maramureş, în familia unei prietene vechi, o cân­tăreaţă renumită, Anuţa Tite. Lu­mea n-o prea ştie, deşi are o voce dumnezeiască, şi pe lângă voce i-a dat Dumnezeu darul pic­turii (pic­tează icoane pe sticlă, icoane pe piatră), al sculpturii în lemn - ea face crucile din Cimitirul vesel de la Săpânţa, o demnă urmaşă a lui Stan Ioan Pătraş. Abia aştept s-o văd, poate vom merge şi la Rohia, poate şi la românii din Ucraina. Îmi doresc ca Paştele de anul asta să fie mai plin de evenimente, să-l trăiesc cu şi mai multă putere. Voi mai avea alături anul acesta, pe lângă copiii mei, şi pe o bună prietenă, care îşi trăieşte aproape toate sărbătorile de una sin­gură. Aşa în­cât, dacă ne stră­duim unii pentru ceilalţi, aco­perim din singurătăţi şi, măcar de marile sărbători să reuşim să le facem frumoase, pentru cât mai mulţi dintre noi. De Cră­ciun şi de Paşte, oamenii sunt mai generoşi şi mai atenţi unii cu alţii. Eu m-aş bucura da­că bunătatea şi căldura sufle­tească ar lăsa o dâră luminoasă permanentă în sufletul lor şi să încerce ca tot timpul anului să fie mai buni, să se hrănească din dâra aia luminoasă şi să dăruiască mereu. Unii sunt generoşi din puţinul lor cu cei mai săraci decât ei, iar asta este o lecţie demnă de urmat de către noi toţi.
Nu vreau să închei înainte de a le ura cititorilor revistei "Formula AS" sănătate, să-i aibă aproape pe cei dragi, să-şi facă timp, fiecare, ca să dobândească mai multă lumină şi curăţenie sufletească.
Paşte fericit tuturor şi Doamne-ajută!

SAVA NEGREAN BRUDAŞCU
"Nu poate fi nimic mai frumos pe lumea asta, decât să te aduni acasă cu-ai tăi, la marile Sărbători Împărăteşti"

Printre lucrurile esenţiale învăţate de la părinţii mei, de altfel simpli ţărani din judeţul Sălaj, a fost să am credinţă în Dumnezeu şi - la rândul meu - transmit această credinţă şi copiilor mei. Mi-aduc aminte de nişte versuri: "Eram copil şi mama mă ducea întins de mână/ în zi de sărbătoare spre biserica străbună/ şi-n faţa unor icoane mă învăţa să îmi fac cruce/ ca Dumnezeu cel bun în viaţă să ne-ajute/ ma­ma citea rar, dintr-o carte bă­trână rugăciunea Tatăl Nos­tru/ iar inima Lui bună bătea de fericire la gândul că şi eu/ mă pot ruga fierbinte la bunul Dum­nezeu". Fac parte, deci, dintr-o familie de oameni simpli, dar cu credinţă în Dum­nezeu, care au avut principii extrem de sănătoase. Am fost crescută în ideea că fără muncă nu se poate trăi, că trebuie să-ţi câştigi pâinea cea de toate zilele cu sudoarea frunţii şi să ai credinţă în Dumnezeu. Sau - să ai cre­dinţă în Dumnezeu, pe pri­mul loc, şi de-acolo to­tul ţi se ofe­ră, pentru că Dumnezeu e bun, iubitor şi mi­lostiv. Să nu uităm că trăim zilele pe care le trăim, că tră­im viaţa pe care o trăim, că nu pu­tem trăi ca-n bise­rică. Viaţa este tu­multuoasă, plină de încercări, de ne­pre­văzut, dar în limita posibilului, să nu uităm să ne pregătim su­fleteşte şi trupeşte pentru Învierea Mân­­tui­to­ru­lui. Voi petrece Paş­tele ca de obi­cei, în familie, cu mic, cu mare, căci am şi doi ne­po­ţei. Aşa că nu poate fi ni­mic mai frumos pe lumea asta, decât să te aduni aca­să cu-ai tăi, la marile Sărbători Îm­pără­teşti şi să în­cerci să împăr­tă­şeşti şi să împarţi cu ceilalţi tot ce ai pus pe masă. Vreau să le urez tuturor celor care citesc aceste rân­duri, să-i iu­bească bunul Dumnezeu, să le dăruiască sărbători cu sănătate şi cu bucurie în suflet şi să nu uite niciodată că fără Dumnezeu nu se poate nimic.

NICOLAE FURDUI IANCU
"Măcar de sărbători să lăsăm grijile deoparte"

Familia noastră îşi pregăteşte de fiecare dată săr­bătorile aşa cum se cuvine şi cum se obişnuieşte la noi, în Ardeal. Şi cu ocazia Naşterii, şi a Învierii Domnului, vom fi cu toţii împreună. În­cer­căm să fim pregătiţi şi spiritual, şi culinar. Cum se cuvine, în­seamnă pregătirea vop­sitului ouălor, a co­zonacilor cu nucă şi cu mac, a ie­­du­ţului, pe care-l sacrificăm de Paşte, de când avem fer­­mă pro­prie. Mergem la slujbe, în Săptă­mâna Pati­milor, la Înviere, apoi duminica stăm acasă, cu familia restrânsă, iar a doua zi mergem la celelalte rude, ca să stropim cu parfum femeile din casa respectivă - ăsta e obiceiul nostru, aici, împrumutat de la saşi. Întot­dea­una petrecem aca­să şi Cră­ciunul, şi Paştele. Măcar de săr­bă­tori să lăsăm grijile deo­par­te, să nu ne mai gândim la ele şi să ne bucu­răm de Învierea Domnului.
Urez celor care vor citi rândurile acestea sărbători frumoase, cu bine şi cu sănătate pentru ei şi familiile lor şi să aibă numai gânduri bune. Paşte fericit!