- Restituirea se face în baza unor principii de drept, nu în baza unor criterii etnice şi nu se poate referi doar la locuinţe, pentru că, pe de o parte, o serie de imobile care aveau destinaţia de locuinţă înainte să fie confiscate de comunişti au fost transformate ulterior în şcoli, spitale sau muzee, iar pe de altă parte, dacă suntem un stat european liber, atunci trebuie să garantăm toate proprietăţile private, nu numai locuinţele. Or, statul comunist a confiscat proprietăţi de la români şi maghiari deopotrivă, iar în 1948, anul naţionalizării, Clujul aparţinea de România Mare. De ce atunci puteau să convieţuiască proprietarii români şi cei maghiari şi acum nu ar putea? Nu putem fugi de istorie: maghiarii au avut o elită care a deţinut proprietăţi, cum au avut şi românii. În plus, un imobil restituit va fi îngrijit mai bine decât unul aflat în proprietatea statului sau a primăriei. Am fost de curând la Cluj şi am constatat că răul făcut oraşului de Gheorghe Funar nu a fost încă reparat şi că acest splendid oraş nu este valorificat pe deplin. Exemplul altor oraşe a demonstrat că proprietatea privată este mai bine administrată şi îngrijită decât proprietatea de stat. Statul se plânge întotdeauna că nu are bani şi lasă monumentele în paragină. Muzeul de Artă din Cluj, găzduit în palatul Bánffy, nu arăta strălucit săptămâna trecută, când l-am vizitat, deşi se află în proprietatea statului român, nu-i aşa? În concluzie, nu cred că ar trebui să ne preocupe apartenenţa etnică a proprietarilor de drept, ci modul în care vor administra proprietăţile redobândite. Dacă ele vor fi renovate şi exploatate economic judicios, întreg Clujul va câştiga, nu doar maghiarii, care reprezintă de fapt doar 19% din populaţia oraşului. Ar fi oare mai bine să le plătim foştilor proprietari maghiari despăgubiri imense şi să lăsăm clădirile în proprietatea statului român, care le lasă în paragină? Mă îndoiesc.
Pe de altă parte, precedente de restituiri către proprietarii maghiari există deja în Transilvania: în Alba, Covasna, Mureş şi Harghita există destule conace restituite familiilor maghiare care le-au posedat înainte de 1948, care le-au restaurat impecabil şi le-au transformat în obiective turistice sau în hoteluri, creând astfel locuri de muncă şi surse de câştig, inclusiv pentru stat.
În ceea ce priveşte proprietăţile cultelor, nu putem privi chestiunea decât din punct de vedere juridic: proprietăţile bisericii greco-catolice au fost trecute abuziv în proprietatea bisericii ortodoxe, după scoaterea în afara legii a greco-catolicilor de către comunişti, în 1948. Care ar fi temeiul juridic care ar justifica refuzul retrocedării proprietăţilor? Conflictele ce vor izbucni - dacă vor izbucni - trebuie rezolvate de autorităţi prin aplicarea legii, nu prin cedare la demonstraţii de forţă şi şantaje. Aş pune pariu că, dacă nu sunt aţâţate de politicieni, conflictele inter-confesionale se vor rezolva mai uşor. Pun însă în acest context şi o altă întrebare: dacă am restitui bisericilor proprietăţile confiscate, nu am putea oare să renunţăm la finanţarea lor de la buget? Până la urmă, România este un stat sărac, şi pentru că este incapabil, din motive politice, să valorifice la maximum resursele materiale de care dispune - iar proprietatea privată este o imensă rezervă de bogăţie, nu doar pentru proprietari, ci şi pentru stat.
- Traian Băsescu pare tot mai decis să se implice în organizarea unei Mişcări Populare bine articulate. Spaţiul de dreapta începe să fie îngust. Între PDL, formaţiunea lui Mihai Răzvan Ungureanu şi Mişcarea Populară, cine are sorţi să-i convingă pe cetăţenii români?
- Potrivit unui recent sondaj, după alegerea lui Vasile Blaga în fruntea partidului, PDL a scăzut în sondaje la 13%. Hrănit cu nostalgia unităţii în cuget şi simţiri a fostului PD, fostul partid de guvernare se îmbată cu iluzii şi se lasă măcinat de rivalităţi şi conflicte interne. PDL-iştii s-au bătut între ei pentru putere şi pentru funcţii şi au uitat complet de electorat, partidul lor fiind tot mai puţin capabil să ofere soluţiile şi strategiile pe care acesta le aşteaptă. Forţa Civică este inexistentă şi nimeni nu ar putea numi alt membru al acestui partid, în afară de Mihai Răzvan Ungureanu. În plus, există destule indicii că este un partid de strânsură. Mişcarea Populară începe să se contureze ca o speranţă politică, după desemnarea lui Marian Preda ca lider. Domnul Preda este serios şi credibil, bine documentat şi curajos, deşi nu ştim cât de carismatic se va dovedi. Ideea de a atrage într-o formaţiune civică nou-creată electoratul educat şi întreprinzător, cel care a asigurat victoria la limită a dreptei în 2004, 2008 şi 2009 şi care astăzi nu se consideră reprezentat, se poate dovedi salvatoare pentru dreapta politică de la noi, cu condiţia ca ea să nu fie confiscată de politicieni oportunişti. Deocamdată, vedem că intelectualii din aripa reformistă a PDL, cum sunt Cristian Preda şi Teodor Baconschi, dau semne că ar fi atraşi de Mişcarea Populară, ceea ce este un lucru bun. Dacă şi Monica Macovei se va alătura acestei mişcări, atunci vom avea şi o garanţie că Mişcarea Populară se va preocupa de chestiunea integrităţii în politică, despre care până acum ne-a spus prea puţin.
Chestiunea delicată legată de Mişcarea Populară este înaltul patronaj al preşedintelui Băsescu. Domnul Băsescu este un politician experimentat, un politician de partid, pragmatic şi uneori cinic. Este adevărat că a avut inteligenţa de a-i asculta pe intelectualii de calitate şi reticenţi la compromis, inteligenţă care a lipsit şi lipseşte PDL. Totuşi, "ce-l mână pe el în luptă"? Vrea oare să realizeze echilibrul politic, absent astăzi, de dragul ţării, sau pentru a oferi o platformă politică unor personaje politice care-i sunt apropiate şi care acum stau pe tuşă? Este o posibilitate pe care nu o putem exclude, ceea ce ne face extrem de vigilenţi faţă de evoluţia Mişcării Populare.
Acestea fiind zise, creditez Mişcarea Populară cu cele mai mari şanse de creştere, şi pe PDL cu cele mai puţine. MP a pornit bine, îndreptându-se spre cetăţean şi situându-se în afara politicii convenţionale, şi-a ales bine liderul, nu se teme de intelectuali şi are un program interesant. Adică, tot ce nu are PDL. Să vedem însă care va fi primul compromis...
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
