Trăiesc în provincie, departe de competiţia centrală pentru prestigiu, persoane care se înhamă din pasiune la proiecte cu miză intelectuală mare. Oameni pe care-i atrag pariurile grele cu ei înşişi, făcute de amorul artei şi ale căror realizări după ani de trudă rămân aproape nerecunoscute. E şi cazul Elenei Ciobanu din Bacău, lector de literatură engleză la Universitatea locală, care şi-a luat doctoratul la Iaşi cu o teză despre Sylvia Plath, subiect căruia i-a consacrat apoi şi o monografie. Pentru acest doctorat adevărat - lucru mai rar azi la noi, unde tezele sunt compilate, când nu de-a dreptul plagiate, şi oricine îşi poate cumpăra titlul -, tânăra anglistă a asimilat o biobibliografie vastă. Fiindcă viaţa şi scrierile poetei, mamă a doi copii mici, care s-a sinucis în 1963, la 30 de ani, au făcut şi fac să curgă - aşa-zicând demodat - multă cerneală, şi nu doar în spaţiul anglo-american. Aflu din prefaţă că şi pe internet sunt bloguri şi site-uri specializate în Sylvia Plath care se îmbogăţesc mereu cu noi contribuţii internaţionale, dovadă că subiectul continuă să fie preocupant şi la 50 de ani de la moartea ei voluntară. După faza de documentare şi hermeneutică proprie a operei, Elena Ciobanu şi-a valorificat cunoştinţele şi înţelegerea acumulate prin traducerea în româneşte a unei selecţii reprezentative din poemele Sylviei Plath, în ediţia pe care v-o recomand azi. Spuneam mai de mult aici că cei mai buni traducători de poezie sunt ei înşişi poeţi. Aflu că e şi cazul Elenei Ciobanu (îmi pare rău că n-am avut ocazia să-i cunosc volumele de poezie originală). Ba mai mult, la apariţia acestei antologii au contribuit, pe lângă traducătoare, alţi doi poeţi: editorul Călin Vlasie - care la editura sa din Piteşti, Paralela 45, se încăpăţânează să publice şi o valoroasă colecţie bilingvă de poezie, "Gemini", deşi se ştie că poezia nu e un gen vandabil - şi Ioan Es. Pop care a asigurat acurateţea tipografică. Atâta timp cât poeţii conlucrează în favoarea Poeziei, e bine pentru cititorii ei, câţi om fi.
Figura Sylviei Plath a crescut şi s-a reliefat în orizontul literar universal odată cu succesul de critică şi de public al scrierilor antume şi postume, inclusiv corespondenţa şi jurnalele ei. Acestea din urmă au suscitat vii discuţii despre partea de vină în tragedie a soţului, poetul englez Ted Hughes, care i-a supravieţuit 35 de ani şi a cenzurat ceea ce îi era nefavorabil în jurnale (arhiva pe care a lăsat-o nu va putea fi deschisă decât în 2023). Cred că pentru a o putea înţelege mai bine pe poetă, ar trebui să citiţi mai întâi romanul autobiografic "Clopotul de sticlă"(tradus de Alexandra Coliban la Polirom) care dă cheile întregii opere. De acolo înţelegem traumele ce au fragilizat-o psihic, de la absenţa tatălui pierdut în copilărie la dezgustul pentru rutina domestică şi vacuitatea sufocantă în care se rătăceşte de sine, pentru a se regăsi doar în scurte şi intense momente de amăgire. Roman al paradoxalului suflet feminin, pe cât de vulnerabil, pe atât de intransigent, pe cât de revoltat, pe atât de însetat de puritate, combinând zbuciumul interior cu umorul şi ironia, "Clopotul de sticlă"formează, împreună cu poemele, un tot: mărturia existenţială a unei femei ce nu-şi găseşte locul în lumea haotică de după război şi care-şi strigă expresionist sfâşierea. Astfel, poemul "Tati (Daddy)"e emblematic pentru cruzimea lucidă a unei tinere depresive ce îşi exprimă protestul faţă de autoritatea tatălui, soţului şi chiar a lui Dumnezeu care a îngăduit atrocităţile războiului al doilea: sau fantastica putere sugestivă din "Două viziuni ale unei morgi", sau jocul ironic-dureros din "Bunătatea", ca să dau doar trei exemple - îşi păstrează în traducere întreaga forţă de impact emoţional. Căci subiectele terifiante, viziunile întrezărite sub masca banală a realităţii sunt puse în ecuaţie de un talent uriaş, care transmite idei poetice dincolo de experienţa personală. Elena Ciobanu a ales pentru antologia ei poeme din toate perioadele de creaţie, ponderea având-o însă cele din 1962-63, traduse integral. Iubitorii de poezie de la noi au de ce să-i fie recunoscători traducătoarei, cu atât mai mult cu cât, având alături originalul, pot aprecia fidelitatea în spirit şi literă a versiunilor româneşti.