Sufletele morţilor vorbesc cu noi. Nu doar prin oameni cu talent de mediumi, ci şi prin aparate tehnice, audibile pentru fiecare, chiar pentru cei care nu cred în astfel de fenomene. Adevărul este că nici nu e prea uşor de crezut că apelurile din lumea de dincolo avertizează în legătură cu o necesară schimbare de paradigmă, în privinţa recunoaşterii că spiritul nemuritor, şi nu materia, se află în centrul existenţei. Voci bizare ne ceartă şi pentru felul cum ne comportăm între noi şi, mai ales, cu Pământul. Dar, în ciuda dovezilor, oamenii de ştiinţă se prefac insistent că nu aud. Doar puţini au curajul să cerceteze un fenomen a cărui existenţă nu poate fi nici negată, dar nici explicată. Printre ei se numără şi fizicianul german Ernst Senkowski, care a avut bunăvoinţa să ne acorde un interviu.
Radioemisiuni cu morţi
"Otto König face radioemisiuni cu morţi", anunţă o voce metalică prin eter. Pentru prima dată în lume, moderatorul luxemburghez Rainer Holbe a confruntat publicul, printr-un serial radio cu titlul "Poveşti de necrezut", cu un fenomen cunoscut încă din anul 1959, doar în anumite cercuri: comunicarea cu lumea morţilor. Atunci, pictorul şi cântăreţul de operă, suedezul Friedrich Jürgenson, a observat, din întâmplare, într-o zi, când înregistra ciripiturile păsărilor în pădure, că împreună cu ele a imprimat şi nişte glasuri ciudate. Profund mirat, a sesizat că vocile i se adresau lui. Într-o engleză greoaie, o voce de bărbat i-a strigat: "Friedrich, eşti sub observaţie!". Impresionat de întâmplare, suedezul a repetat experimentul şi a aflat, încet, încet, că vocile din pădure "parcă vorbesc de dincolo". O voce care s-a prezentat drept Lena i-a dat chiar indicaţii tehnice despre cum pot fi îmbunătăţite înregistrările. "Prin radio vei obţine mai mult". Jürgenson a conectat atunci aparatul de înregistrare cu un radio obişnuit şi a căutat frecvenţa de unde medii. La 1487 Hz, Lena a strigat: "Lasă-l aşa!". Asta a fost ora naşterii comunicării tehnice cu morţii.
Pe cont propriu
Pasionată de fizică şi fascinată de experimentul din Luxemburg, am căutat eu însămi cărţi despre acest fenomen. Surprinsă, mi-am dat seama că este bine cunoscut în cercurile ezoterice, în schimb, n-am găsit niciun articol ştiinţific, niciun comentariu, absolut nimic. Bineînţeles, la un moment dat, n-am rezistat să încerc şi eu, dacă, într-adevăr, se poate comunica cu lumea de dincolo. Într-o noapte, când era linişte în casă, am pornit recorderul. Însă, neavând rude decedate, m-am adresat fizicianului american, mult admirat de mine, Richard Feynman, despre care auzisem că a murit. Tremurând de frică, dar şi de curiozitate, am aşteptat vreo 20 de minute nemişcată, cu răsuflarea tăiată. Nu ştiu dacă am fost dezamăgită sau uşurată, dar vreme de 20 de minute n-am auzit nimic. Dar, tocmai când mă pregăteam să opresc înregistrarea eşuată, în ultimele secunde, am auzit o voce şoptind foarte clar: "Turn the lights off" (Stinge luminile). Am ascultat din nou şi din nou. Vocea exista fără dubiu. Nu am aflat niciodată cine mi-a răspuns şi dacă era o glumă proastă sau, poate, o instrucţiune tehnică. Mulţi ani, nu am mai avut curaj să repet experimentul. În schimb, citisem cam tot ce se publicase pe această temă. La aproape 20 de ani după descoperirea fenomenului de către Jürgenson, fizicianul german, expert în electronică, prof. dr. Ernst Senkowski, văzuse la postul de televiziune german ZDF o discuţie în care Friedrich Jürgenson s-a străduit în zadar să convingă un grup de parapsihologi şi ziarişti despre posibilitatea de a înregistra nişte glasuri paranormale, care se autoprezintă ca "voci de dincolo". Intrigat, a încercat şi el să afle, dacă, într-adevăr, se pot înregistra astfel de voci. Senkowski descrie momentul în felul următor: "Primele mele experimente, din 1976, au captat voci inteligibile: «Noi suntem oameni morţi, morţii pot să gândească şi au voie să vorbească»". În următorii 20 de ani, Senkowski s-a dedicat intensiv cercetării fenomenului şi a participat la nenumărate experimente ale altora. Cercetătorul, care anul trecut a împlinit 90 de ani, poate fi considerat "părintele german al radiocomunicării cu lumea de dincolo" şi totodată cel care a impus un termen tehnic nou pentru acest fenomen: transcomunicare sau TC.
Mică istorie a transcomunicării
Prima popularizare a fenomenului s-a produs în 1924, după rapoartele englezului Arthur Findlay. Într-o şedinţă spiritistă cu mediumul John Campbell Sloan, o entitate de contact a răspuns la întrebarea dacă există o posibilitate de comunicare cu morţii fără medium uman: "Da - dacă se găseşte ceva pus la pământ, care să rezoneze cu frecvenţele mai înalte, tipice pentru lumea spirituală".
După Jürgenson, fenomenul a fost cercetat intens de scriitorul letonian Konstantin Raudive. În 1974, un alt expert german în electroacustică, Hans-Otto König din Mönchengladbach, a intenţionat să demaşte fenomenul drept o şmecherie produsă de către experimentatori. Tentativa s-a întors împotriva lui în mod categoric. König a stabilit un contact cu mama sa, decedată, şi cu alte rude. Din acel moment, germanul s-a transformat, din critic, în susţinător convins al fenomenului şi a reuşit, prin propriile experimente, să dezvolte şi mai mult tehnica ascultării vocilor. Astfel, după ce a descoperit că înregistrările acustice sunt însoţite de ultrasunete, a reuşit să amplifice vocile cu ajutorul unui sistem de infraroşu, la un nivel de audibilitate neatins până atunci.
Grupul "Fluviul timpului" face dezvăluiri
În urma primelor succese, mai mulţi experimentatori din Europa au stabilit independent unul de celălalt contacte cu nişte voci care s-au autoprezentat ca membri ai grupului de cercetători numit "Fluviul timpului". Din grup făcea parte atunci şi Konstantin Raudive, care murise între timp. Şi Jürgenson a comunicat în mai multe rânduri, după decesul său. Prin sfaturile tehnice ale acestui grup, doi luxemburghezi, Maggie şi Jules Harsch-Fischbach, au reuşit să capteze primele imagini ale unor morţi pe un ecran de televizor. Dar lovitura cea mare în această privinţă a dat-o neamţul Klaus Schreiber din Aachen, în 1985. Cercetător în domeniul transcomunicării, după pierderea mai multor membri ai familiei, printre care s-a numărat şi fiica sa, Karin, în vârstă de doar 18 ani, la un moment dat, el a primit avertismentul: "Klaus, venim prin televizor, pe canalul gol!". Schreiber a direcţionat aparatul de filmat, aşa cum fusese instruit, spre ecran. Atunci a recepţionat o imagine cu fiica sa, care-i făcea cu mâna, strigând: "Tati, mă vezi?".
Mesajele morţilor pentru pământeni
Alte voci vorbesc despre o altă fizică, care cuprinde şi spiritul, şi conştiinţa. Citate: "Spiritul este motivul pentru care există trupul, nu invers". "Mintea voastră modelează materia". "Noi avem un corp asemănător cu corpul vostru. El există pe bază de frecvenţe mai înalte decât cele din lumea voastră, făcute din materie grosieră".
Adesea, vocile vorbesc şi despre o altă percepţie a timpului: "Când pentru voi trec 24 de ore, pentru noi trece doar o clipă". Faptul că cele mai multe mesaje apar cu o viteză accelerată şi pot fi înţelese doar cu ajutorul încetinitorului subliniază o posibilă diferenţă în structura de timp dintre viaţa reală şi viaţa de dincolo.
În exclusivitate pentru "Formula AS"
Interviu cu prof. dr. Ernst Senkowski
Prof. dr. Ernst Senkowski este fizician, absolvent în 1958 al Universităţii din Mainz, în domeniul acceleraţiei particulelor. După 15 luni de activitate ca expert UNESCO la Cairo, a acceptat o catedră la Şcoala de inginerie din Bingen, unde a predat fizica şi electrotehnica, până la pensie, în anul 1988. Cartea lui, "Transcomunicarea instrumentală", a apărut în 1989, în limba germană. (Ultima versiune poate fi găsită pe internet, la adresa www.rodiehr.de/a_24_itk_inhalt. htm)
- Sunteţi fizician şi v-aţi ocupat ani de zile de un fenomen în legătură cu care lumea ştiinţei preferă să închidă ochii. Ce experienţe aţi făcut în această privinţă? S-a schimbat percepţia fenomenului în decursul timpului?
- Există experimente TC la institutele de cercetare, oameni preocupaţi de fenomenul transcomunicării?
- Singura serie de experimente, în condiţii strict controlate ştiinţific, a fost derulată în ultimii ani de diplomata portugheză dr. Anabela Cardoso în Vigo, Spania, şi au fost publicate în revista "Neuro Quantology", în septembrie 2012. În mai multe ţări s-au format grupuri de oameni obişnuiţi, interesaţi de TC, printre ei aflându-se şi mulţi ingineri. La nivel naţional şi internaţional s-au ţinut conferinţe mai importante în Germania, Elveţia, Franţa, Italia, Spania, SUA, Brazilia şi Mexic, la care am participat şi eu, cu comunicări. Se pare că încă nu există în modelul ştiinţific actual despre lume nicio explicaţie pentru fenomenele TC sau alte fenomene paranormale.
- La ce concluzie aţi ajuns pe baza cercetărilor dvs. privind timpul de dincolo? Se poate afirma că timpul trece altfel acolo decât pe Pământ?
- Eu definesc drept "timp" o schemă de ordine, la care se supun evenimente trăite în stare de veghe, la maturitate, pe bază de memorie. Copiii mici încă nu au această percepţie asupra timpului. Stări de conştiinţă modificate, precum meditaţia sau drogurile, schimbă şi ele percepţia timpului, care poate fi schimbată şi în timpul viselor. Sfântul Augustin a menţionat, cu secole în urmă, că prezentul, practic, nu există, deoarece conţine şi trecutul, şi viitorul. Până acum, nu am primit explicaţii din lumea de dincolo. Afirmaţia că "Timpul nostru este diferit în toate privinţele faţă de al vostru", este inteligibilă, dar alte mesaje, de tipul: "Strică ceasul!" sau "Starea fără timp este cheia spre timp", sunt dificil de înţeles. Dacă acceptăm ideea că timpul curge cu viteză diferită aici şi dincolo, atunci faptul că mesajele TC sunt foarte scurte (în medie 1,5 secunde), poate fi interpretat ca o consecinţă a problemelor de sincronizare. La o înregistrare în Mainz, am recepţionat odată o scurtă secvenţă de propoziţii, care mă înştiinţau despre un eveniment familial petrecut în Berlin, cu o oră înainte de data la care s-a petrecut. (Într-un alt interviu pe care mi l-a acordat, profesorul Senkowski mi-a spus că vocea respectivă anunţa naşterea nepotului său la Berlin: "Fix la miezul nopţii a ajuns printre voi", a fost una dintre frazele înregistrate noaptea, la data de 1.02. 1977. După aceea, a aflat că evenimentul real s-a petrecut la data de 2 februarie, la diferenţă de o oră faţă de mesajul primit.)
- Ce rol privind calitatea înregistrărilor are tehnica? Şansele de îmbunătăţire se află la experimentatorii de aici sau la cei de dincolo?
- De-a lungul timpului, am ajuns la concluzia că mijloacele tehnice sunt secundare. Importantă este o anume mediumnitate a experimentatorului. Şi sistemele tehnice care au reuşit să furnizeze dialoguri de mai lungă durată. De exemplu, sistemul american Spiricom sau sistemul complex electro-optic al germanului Hans Otto König sunt legate de senzitivitatea persoanelor. Eu văd aparatele electronice ca nişte mijloace care să favorizeze contactele mediumnice.
- Ce afirmaţii au făcut morţii, în cursul anilor, despre realitatea lor de dincolo?
- Eu nu consider că este corect să afirm că ceva e valabil, doar prin interpretarea unor voci. Însă există afirmaţii care se repetă des: "Noi trăim - încă existăm". Multe nume menţionate, printre care şi cele ale unor oameni de ştiinţă, au fost verificate. Adesea, morţii vorbesc despre o viaţă fericită, liberă, despre grupuri cu intenţii comune şi despre iubiţi şi rude regăsite dincolo. Mult mai rare sunt strigătele cu un conţinut negativ sau o rugăminte de ajutor. Multe voci descriu priveliştile de dincolo ca fiind asemănătoare, ca o imagine în oglindă, cu Pământul. Alţii spun: "Nu putem să vă descriem existenţa noastră cu cuvinte pământeşti".
- Ce motivaţii au morţii pentru participarea la dialogurile cu pământenii?
- Un motiv care se repetă este dorinţa de a informa oamenii despre existenţa vieţii de după moarte, în care propria conştiinţă se păstrează. Spiritualitatea este adevăratul temei al vieţii. O altă motivaţie este interesul de a sprijini schimbarea imaginii pe care o avem despre realitatea materială, deci, transformarea sistemului de gândire materialist în altul cu accent pe spiritualitate, iar prin acest lucru, o schimbare a structurilor societăţii.
- În decursul anilor, ce evenimente v-au impresionat cel mai mult?
- Am menţionat, deja, surpriza mea la relatarea precognitivă a unui eveniment familial: naşterea nepotului meu. M-au impresionat şi cazurile în care am participat la experimentele unor persoane străine, când vocile respective mi s-au adresat pe numele meu de familie sau în nemţeşte, sau au fost menţionate detalii personale din viaţa mea, pe care nimeni nu putea să le ştie. Foarte impresionante au fost şi cele peste 30 de dialoguri pe care le-am avut cu soţia mea decedată, dar despre care nu vreau să vorbesc.
- Foarte important este să aibă o minte deschisă şi critică. Orice contact care poate duce la dependenţă trebuie evitat. Vocile care declanşează prin conţinutul lor o stare de frică trebuie respinse, la fel ca şi sfaturile proaste sau poruncile care se dau. Dacă aşa ceva se manifestă, experimentul trebuie întrerupt imediat.
- Aţi avut vreodată înregistrări cu un mesaj mai complex, logic şi cu un conţinut elevat?
- Mesajele mai lungi sunt rare. Am înregistrat, totuşi, astfel de mesaje, prin vocile recepţionate direct prin radio, când am fost la o emisiune în Italia, la Marcello Bacci, şi la cuplul Fischbach, în Luxemburg, unde s-a auzit următorul text: "Până când nu veţi rezolva problema asumării normale a morţii şi nu veţi reuşi să-i redaţi morţii demnitatea, tot progresul nu valorează nimic. Rămâneţi până atunci nişte animale semiconştiente. Omul, ca fiinţă, trăind parţial în afara spaţiului şi timpului, aparţine diferitelor câmpuri şi dimensiuni. Eroarea cea mai gravă a ştiinţei materialiste contemporane este faptul că voi încercaţi să aplicaţi legea «cauză-efect», care este corectă doar în anume limite".
- Aţi primit vreodată informaţii încă necunoscute sau cuvinte pe care nu le-aţi înţeles?
- Câteodată, mesajele de dincolo conţin cuvinte noi, neînţelese, sau din anumite perioade din trecut. Interesante sunt şi textele în mai multe limbi, al căror vocabular nu îi este cunoscut experimentatorului.
- Mai aveţi ceva pe suflet, un lucru pe care doriţi să-l mărturisiţi cititorilor noştri?
- Dragă Nina! Dacă ar fi doar de dragul persoanei mele... n-aş fi răspuns la solicitarea dvs. Dar există, într-adevăr, ceva important de mărturisit. Anume, conţinutul acestor mesaje, în care se comunică un lucru fundamental: noi, pământenii, trebuie, toţi, să accelerăm transformările necesare la nivelul conştiinţei umane de pe Globul terestru, singurul mijloc de a face viaţa pe Pământ mai umană, şi să oprim degradările fatale ale mediului, care se petrec în prezent. Iar în finalul interviului, vreau să subliniez că fenomenul TC este prea aproape de subiectul-tabu, "moartea", astfel încât există multă reticenţă faţă de el, chiar în rândul parapsihologilor clasici. Acum este sarcina dvs. să prezentaţi materialul cititorilor într-o formă potrivită. Cu salutări din inimă şi urările cele mai bune, al dvs., Ernst Senkowski.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
