Telefoane spre "dincolo"

La pragul dintre fizică și lumea spirituală

Sufletele morților vorbesc cu noi. Nu doar prin oameni cu talent de mediumi, ci și prin aparate tehnice, audibile pentru fiecare, chiar pentru cei care nu cred în ast­fel de fenomene. Adevărul este că nici nu e prea ușor de crezut că apelurile din lumea de dincolo avertizează în legătură cu o necesară schimbare de pa­ra­dig­mă, în privința recunoașterii că spiritul nemuritor, și nu materia, se află în cen­trul existenței. Voci bizare ne ceartă și pentru felul cum ne comportăm între noi și, mai ales, cu Pământul. Dar, în ciuda dovezilor, oamenii de știință se prefac insistent că nu aud. Doar puțini au curajul să cerceteze un fenomen a cărui existență nu poate fi nici negată, dar nici explicată. Printre ei se numără și fizicianul german Ernst Senkowski, care a avut bunăvoința să ne acorde un interviu.

Radioemisiuni cu morți

"Otto König face radioemisiuni cu morți", anunță o voce metalică prin eter. Pentru prima dată în lume, moderatorul luxemburghez Rainer Holbe a confruntat publicul, printr-un serial radio cu titlul "Povești de ne­cre­zut", cu un fenomen cunoscut încă din anul 1959, doar în anumite cercuri: comunicarea cu lumea mor­ților. Atunci, pictorul și cântărețul de operă, suedezul Friedrich Jürgenson, a observat, din întâmplare, într-o zi, când înregistra ciripiturile păsărilor în pădure, că îm­preună cu ele a imprimat și niște glasuri ciudate. Profund mirat, a se­sizat că vocile i se adresau lui. Într-o engleză greoaie, o voce de bărbat i-a strigat: "Friedrich, ești sub ob­ser­vație!". Impresionat de în­tâmplare, sue­dezul a repetat experimentul și a aflat, încet, încet, că vo­cile din pădure "parcă vorbesc de dincolo". O voce care s-a prezentat drept Lena i-a dat chiar indicații teh­nice des­pre cum pot fi îmbunătățite înregistrările. "Prin radio vei obține mai mult". Jürgenson a conectat atunci aparatul de în­re­gistrare cu un radio obișnuit și a căutat frecvența de unde medii. La 1487 Hz, Le­na a strigat: "La­să-l așa!". Asta a fost ora nașterii co­mu­­nică­rii teh­nice cu mor­ții.

Pe cont propriu

Pasionată de fizică și fascinată de experimentul din Luxemburg, am căutat eu însămi cărți despre acest fe­nomen. Surprinsă, mi-am dat seama că este bine cu­noscut în cercurile ezoterice, în schimb, n-am găsit niciun articol științific, niciun comentariu, absolut ni­mic. Bineînțeles, la un moment dat, n-am rezistat să în­cerc și eu, dacă, într-adevăr, se poate comunica cu lumea de dincolo. Într-o noapte, când era liniște în casă, am pornit recorderul. Însă, neavând rude decedate, m-am adresat fizicianului american, mult admirat de mine, Richard Feynman, despre care auzisem că a murit. Tremurând de frică, dar și de curiozitate, am așteptat vreo 20 de minute nemișcată, cu răsuflarea tăiată. Nu știu dacă am fost dezamăgită sau ușurată, dar vreme de 20 de minute n-am auzit nimic. Dar, tocmai când mă pregăteam să opresc înregistrarea eșuată, în ultimele secunde, am auzit o voce șoptind foarte clar: "Turn the lights off" (Stinge luminile). Am ascultat din nou și din nou. Vocea exista fără dubiu. Nu am aflat niciodată cine mi-a răspuns și dacă era o glu­mă proastă sau, poate, o instrucțiune tehnică. Mulți ani, nu am mai avut curaj să repet experimentul. În schimb, ci­tisem cam tot ce se pu­blicase pe această temă. La aproape 20 de ani după descoperirea fenomenului de către Jürgenson, fizicia­nul german, expert în electronică, prof. dr. Ernst Sen­kowski, văzuse la postul de televiziune german ZDF o discuție în care Friedrich Jürgenson s-a străduit în zadar să convingă un grup de parapsihologi și ziariști despre posibilitatea de a înregistra niște glasuri paranormale, care se auto­prezintă ca "voci de dincolo". Intrigat, a în­cercat și el să afle, dacă, într-adevăr, se pot înregistra ast­fel de voci. Senkowski descrie momentul în felul ur­mă­tor: "Pri­mele mele experimente, din 1976, au captat voci inteligibile: «Noi suntem oameni morți, morții pot să gândească și au voie să vorbească»". În următorii 20 de ani, Sen­kowski s-a dedicat intensiv cercetării fe­no­menului și a participat la nenumărate experimente ale altora. Cer­ce­tătorul, care anul trecut a împlinit 90 de ani, poate fi con­siderat "părintele german al radioco­mu­nicării cu lumea de dincolo" și totodată cel care a im­pus un ter­men tehnic nou pentru acest fenomen: transco­municare sau TC.

Mică istorie a transcomunicării

Prima popularizare a fenomenului s-a produs în 1924, după rapoartele englezului Arthur Findlay. Într-o ședință spiritistă cu mediumul John Campbell Sloan, o entitate de con­tact a răspuns la întrebarea dacă există o posibilitate de comunicare cu morții fără medium uman: "Da - dacă se găsește ceva pus la pământ, care să rezoneze cu frecvențele mai înal­te, tipice pentru lumea spirituală".
După Jürgenson, fenomenul a fost cercetat intens de scriitorul letonian Konstantin Raudive. În 1974, un alt expert german în electroacustică, Hans-Otto König din Mönchengladbach, a intenționat să demaște fe­no­menul drept o șmecherie produsă de către expe­ri­men­tatori. Tentativa s-a întors împotriva lui în mod cate­goric. König a stabilit un contact cu mama sa, decedată, și cu alte rude. Din acel moment, germanul s-a trans­format, din critic, în susținător convins al feno­menului și a reușit, prin propriile experimente, să dezvolte și mai mult tehnica ascultării vocilor. Astfel, după ce a des­coperit că înregistrările acustice sunt însoțite de ultrasunete, a reușit să amplifice vocile cu ajutorul unui sistem de infraroșu, la un nivel de audibilitate neatins până atunci.

Grupul "Fluviul timpului" face dezvăluiri

În urma primelor succese, mai mulți experi­men­tatori din Europa au stabilit independent unul de ce­lă­lalt contacte cu niște voci care s-au auto­pre­zentat ca membri ai grupului de cercetători numit "Flu­viul tim­pului". Din grup făcea parte atunci și Kons­tantin Raudive, care murise între timp. Și Jür­genson a comu­nicat în mai multe rânduri, după decesul său. Prin sfa­tu­rile tehnice ale acestui grup, doi luxemburghezi, Maggie și Jules Harsch-Fischbach, au reușit să capteze primele imagini ale unor morți pe un ecran de televizor. Dar lovitura cea mare în această privință a dat-o neam­țul Klaus Schreiber din Aachen, în 1985. Cercetător în domeniul transcomunicării, după pierderea mai multor membri ai familiei, printre care s-a nu­mărat și fiica sa, Karin, în vârstă de doar 18 ani, la un moment dat, el a primit avertismentul: "Klaus, venim prin televizor, pe canalul gol!". Schreiber a direcționat aparatul de fil­mat, așa cum fusese instruit, spre ecran. Atunci a re­cep­ționat o imagine cu fiica sa, care-i făcea cu mâna, strigând: "Tati, mă vezi?".

Mesajele morților pentru pământeni

Ce motivație pot să aibă morții pentru a ne da sem­ne de supraviețuire? De obicei, experi­men­­tatorii au fost oa­meni care își pier­duseră rude sau pri­eteni apro­piați și că­utau o consolare prin experimente TC. Cu aproximație, mesajele defuncților sunau așa: "Noi suntem bine, suntem fericiți, gândim mai departe. Există via­ță și după moarte. Oamenii care se iu­besc se regăsesc și aici". Au transmis ima­gini de o fru­mu­sețe greu de descris: peisaje, animale, apusuri de soare și, în mod repetat, un fluviu mare - Styxul, cum îl nu­meau grecii antici, care există, cu alte nume, în ne­nu­mărate legende și religii vechi.
Alte voci vorbesc despre o altă fizică, care cuprinde și spiritul, și conștiința. Citate: "Spiritul este motivul pen­tru care există trupul, nu invers". "Mintea voastră mo­­delează materia". "Noi avem un corp asemănător cu corpul vostru. El există pe bază de frecvențe mai înal­te decât cele din lumea voastră, făcute din materie grosieră".
Adesea, vocile vorbesc și despre o altă percepție a timpului: "Când pentru voi trec 24 de ore, pentru noi trece doar o clipă". Faptul că cele mai multe mesaje apar cu o viteză accelerată și pot fi înțelese doar cu aju­torul în­cetinitorului subliniază o posibilă diferență în struc­tura de timp dintre viața reală și viața de dincolo.

În exclusivitate pentru "Formula AS"

Interviu cu prof. dr. Ernst Senkowski

Prof. dr. Ernst Senkowski este fizician, absolvent în 1958 al Universității din Mainz, în domeniul ac­ce­lerației particulelor. După 15 luni de activitate ca expert UNESCO la Cairo, a acceptat o catedră la Școala de inginerie din Bingen, unde a predat fizica și electro­teh­nica, până la pensie, în anul 1988. Cartea lui, "Trans­comunicarea instrumentală", a apărut în 1989, în lim­ba germană. (Ultima versiune poate fi găsită pe internet, la adresa www.rodiehr.de/a_24_itk_inhalt. htm)

- Sunteți fizician și v-ați ocupat ani de zile de un fenomen în legătură cu care lumea științei preferă să în­chidă ochii. Ce experiențe ați făcut în această pri­vință? S-a schimbat percepția fenomenului în de­cursul timpului?

- După cum bine ați observat, oamenii de știință materialiști ocolesc anomaliile greu de explicat, fiindcă ele pun atotputernicia modelului lor despre lume - la fel cum face și fizica cuantică - sub semnul întrebării. Chiar și parapsihologii, până în prezent, nu prea au ma­nifestat interes față de fenomenul TC (transco­mu­ni­ca­rea). Se pare, însă, că în ultimul timp, s-a produs o ușoa­ră deschidere în cercurile academice, manifes­tându-se un interes ținut secret, de obicei.

- Există experimente TC la institutele de cer­ce­tare, oameni preocupați de fenomenul transcomuni­că­rii?

- Singura serie de experimente, în condiții strict controlate științific, a fost derulată în ultimii ani de diplomata portugheză dr. Anabela Cardoso în Vigo, Spa­­nia, și au fost publicate în revista "Neuro Quanto­logy", în sep­tembrie 2012. În mai multe țări s-au for­mat grupuri de oameni obișnuiți, interesați de TC, prin­tre ei aflându-se și mulți ingineri. La nivel național și internațional s-au ținut conferințe mai importante în Germania, El­veția, Franța, Italia, Spania, SUA, Bra­zilia și Mexic, la care am participat și eu, cu comu­nicări. Se pare că încă nu există în modelul științific actual despre lume nicio explicație pentru fenomenele TC sau alte fenomene paranormale.

- La ce concluzie ați ajuns pe baza cercetărilor dvs. privind timpul de dincolo? Se poate afirma că timpul trece altfel acolo decât pe Pământ?

- Eu definesc drept "timp" o schemă de ordine, la care se supun evenimente trăite în stare de veghe, la ma­turitate, pe bază de me­morie. Copiii mici încă nu au această percepție asupra timpului. Stări de conștiință modificate, precum medi­ta­ția sau drogurile, schimbă și ele percepția timpului, care poate fi schimbată și în tim­pul viselor. Sfântul Augus­tin a men­ționat, cu secole în urmă, că prezentul, practic, nu există, deoarece conține și trecutul, și viitorul. Până acum, nu am primit ex­pli­cații din lumea de dincolo. Afirmația că "Timpul nos­tru este diferit în toate pri­vințele față de al vostru", este inteligibilă, dar alte me­saje, de tipul: "Strică cea­sul!" sau "Starea fără timp este che­ia spre timp", sunt dificil de înțeles. Dacă acceptăm ideea că timpul curge cu viteză diferită aici și dincolo, atunci faptul că mesajele TC sunt foarte scurte (în medie 1,5 se­cun­de), poate fi interpretat ca o consecință a problemelor de sincronizare. La o înre­gis­trare în Mainz, am recepționat odată o scurtă sec­vență de pro­poziții, care mă înștiințau despre un eve­niment familial petrecut în Berlin, cu o oră înainte de data la care s-a petrecut. (Într-un alt interviu pe care mi l-a acordat, profesorul Senkowski mi-a spus că vo­cea respectivă anunța nașterea nepotului său la Berlin: "Fix la miezul nopții a ajuns printre voi", a fost una din­tre frazele înre­gistrate noaptea, la data de 1.02. 1977. După aceea, a aflat că evenimentul real s-a pe­tre­cut la data de 2 februarie, la diferență de o oră față de mesajul primit.)

- Ce rol privind calitatea înregistrărilor are teh­nica? Șansele de îmbunătățire se află la expe­ri­men­tatorii de aici sau la cei de dincolo?

- De-a lungul timpului, am ajuns la concluzia că mijloacele tehnice sunt secundare. Importantă este o anu­me mediumnitate a experimentatorului. Și siste­mele tehnice care au reușit să furnizeze dialoguri de mai lungă durată. De exemplu, sistemul american Spiri­com sau sistemul complex electro-optic al germa­nului Hans Otto König sunt legate de senzitivitatea persoanelor. Eu văd aparatele electronice ca niște mij­loace care să favorizeze contactele mediumnice.

- Ce afirmații au făcut morții, în cursul anilor, despre realitatea lor de dincolo?

- Eu nu consider că este corect să afirm că ceva e valabil, doar prin interpretarea unor voci. Însă există afirmații care se repetă des: "Noi trăim - încă exis­tăm". Multe nume menționate, printre care și cele ale unor oameni de știință, au fost verificate. Adesea, mor­ții vorbesc despre o viață fericită, liberă, despre gru­puri cu intenții comune și despre iubiți și rude regăsite dincolo. Mult mai rare sunt strigătele cu un conținut negativ sau o rugăminte de ajutor. Multe voci descriu priveliștile de dincolo ca fiind asemănătoare, ca o ima­gine în oglindă, cu Pământul. Alții spun: "Nu putem să vă descriem existența noastră cu cuvinte pămân­tești".

- Ce motivații au morții pentru participarea la dia­logurile cu pământenii?

- Un motiv care se repetă este dorința de a informa oamenii despre existența vieții de după moarte, în care propria conștiință se păstrează. Spiritualitatea este adevăratul temei al vieții. O altă motivație este intere­sul de a sprijini schimbarea imaginii pe care o avem despre realitatea materială, deci, transformarea siste­mului de gândire materialist în altul cu accent pe spiritualitate, iar prin acest lucru, o schimbare a struc­turilor societății.

- În decursul anilor, ce evenimente v-au impre­sio­nat cel mai mult?

- Am menționat, deja, surpriza mea la relatarea pre­cognitivă a unui eveniment familial: nașterea nepo­tului meu. M-au impre­sionat și cazurile în care am participat la experimentele unor persoane străine, când vocile respective mi s-au adresat pe numele meu de familie sau în nemțește, sau au fost menționate detalii perso­na­le din viața mea, pe care ni­meni nu putea să le știe. Foarte impresionante au fost și cele peste 30 de dialoguri pe care le-am avut cu soția mea dece­dată, dar despre care nu vreau să vorbesc.

- La ce trebuie să fie atent un om care dorește să experi­menteze TC?

- Foarte important este să aibă o minte deschisă și cri­tică. Orice contact care poate duce la dependență trebuie evi­tat. Vocile care declanșează prin conținutul lor o stare de fri­că trebuie respinse, la fel ca și sfaturile proaste sau porun­cile care se dau. Dacă așa ceva se manifestă, experimentul tre­buie întrerupt imediat.

- Ați avut vreodată înre­gis­trări cu un mesaj mai com­plex, logic și cu un conținut elevat?

- Mesajele mai lungi sunt rare. Am înregistrat, totuși, astfel de mesaje, prin vocile recepționate direct prin ra­dio, când am fost la o emisiune în Italia, la Marcello Bacci, și la cuplul Fischbach, în Luxemburg, unde s-a auzit următorul text: "Până când nu veți rezol­va pro­blema asumării normale a morții și nu veți reuși să-i redați morții dem­nitatea, tot progresul nu valorează nimic. Ră­mâ­neți până atunci niște animale semi­con­știente. Omul, ca ființă, trăind parțial în afara spa­țiu­lui și timpului, aparține diferitelor câmpuri și di­men­siuni. Eroarea cea mai gravă a științei materialiste contemporane este faptul că voi încercați să aplicați legea «cauză-efect», care este corectă doar în anume limite".

- Ați primit vreodată informații încă necunoscute sau cuvinte pe care nu le-ați înțeles?

- Câteodată, mesajele de dincolo conțin cuvinte noi, neînțelese, sau din anumite perioade din trecut. Interesante sunt și textele în mai multe limbi, al căror vocabular nu îi este cunoscut experimentatorului.

- Mai aveți ceva pe suflet, un lucru pe care doriți să-l mărturisiți cititorilor noștri?

- Dragă Nina! Dacă ar fi doar de dragul persoanei mele... n-aș fi răspuns la solicitarea dvs. Dar există, în­tr-adevăr, ceva important de mărturisit. Anume, con­ținutul acestor mesaje, în care se comunică un lu­cru fundamental: noi, pământenii, trebuie, toți, să ac­ce­le­răm transformările necesare la nivelul conștiinței uma­ne de pe Globul terestru, singurul mijloc de a face via­ța pe Pământ mai umană, și să oprim degradările fatale ale mediului, care se petrec în prezent. Iar în finalul interviului, vreau să subliniez că fenomenul TC este prea aproape de subiectul-tabu, "moartea", astfel încât există multă reticență față de el, chiar în rândul para­psi­hologilor clasici. Acum este sarcina dvs. să pre­zentați materialul cititorilor într-o formă potrivită. Cu salutări din inimă și urările cele mai bune, al dvs., Ernst Senkowski.