- România a renunţat să mai ceară un vot pentru că rezultatul acestuia ar fi fost în mod cert negativ, ceea ce ar fi îngropat, practic, şansele noastre de a adera la spaţiul Schengen. Renunţând să solicite o decizie tranşantă asupra datei aderării, guvernanţii noştri lasă chestiunea în suspensie şi câştigă timp pentru a-şi rezolva problemele. Dar vor ei cu adevărat să le rezolve? Judecând după declaraţiile belicoase ale prea puţin diplomatului nostru ministru de Externe, Titus Corlăţean, România era pregătită să renunţe la întregul proces de aderare dacă nu obţinea un vot pozitiv la JAI. Domnul Corlăţean ştia însă că o decizie favorabilă era imposibilă, din cauza opoziţiei Germaniei, Olandei şi, potrivit surselor diplomatice, a încă cinci state. Astfel, ultimatumul său, întărit de premierul Ponta, echivala cu o abandonare a întregului proiect. A fost nevoie de intervenţia energică a preşedintelui Băsescu şi, suspectăm, a forurilor europene, pentru ca premierul să-şi bage minţile în cap şi să accepte o formulă de compromis care să nu excludă România din proiectul Schengen. Cel puţin formal, România se angajează să nu renunţe la reformele cerute de statele membre ale UE şi anume, consolidarea statului de drept şi combaterea corupţiei. Este exact ceea ce refuzau iniţial domnii Ponta şi Corlăţean, care ar fi preferat să scape de rigorile europene.
Reforma justiţiei a fost punctul nevralgic al relaţiilor noastre cu UE încă din perioada negocierilor, când comisarul Verheugen ne numea "copilul-problemă al Europei”. Datorită reformelor iniţiate în 2005 de Monica Macovei şi continuate până anul trecut cu poticneli şi întreruperi, imaginea României începuse să se îmbunătăţească treptat, pentru ca, după asaltul asupra statului de drept iniţiat de USL în vara trecută, să se prăbuşească în mod penibil. Ar fi trebuit ca guvernul Ponta să dea dovadă de o fidelitate impecabilă faţă de standardele europene pentru ca aventura politică a tentativei de suspendare a preşedintelui să fie uitată şi pentru ca bunăvoinţa Europei să fie recâştigată. Dar atitudinea noului parlament faţă de penalii din rândurile sale, numirea în guvern a unor miniştri trimişi în judecată sau cercetaţi penal pentru acte de corupţie, dublate de puciul din CSM, orchestrat de ministrul Justiţiei, Mona Pivniceru, în vederea subordonării acestui for înainte de numirea noilor şefi la Parchetul general, DNA şi ÎCCJ, vor fi lămurit atât UE cât şi NATO că, pentru USL, esenţială este anularea independenţei justiţiei şi ocuparea redutelor cu persoane obediente, care vor asigura liniştea lui Dan Voiculescu şi a tuturor celorlalţi usl-işti care au probleme cu legea. Atacul lui Titus Corlăţean asupra Germaniei a fost o tentativă de a decupla România de Europa în zona justiţiei şi a luptei anti-corupţie, tentativă zădărnicită în ultimul moment de Traian Băsescu, dar care va fi fără îndoială repetată, căci USL nu poate satisface şi cerinţele UE, şi interesele liderilor săi penali. Deocamdată, UE poate controla România prin pârghia financiară, căci guvernul nu rezistă fără sprijin financiar extern, dar contradicţia fundamentală între standardele UE şi interesele elitei USL nu are cum să fie rezolvată. De altfel, în ţara lui Caragiale, este firesc să încheiem parafrazându-l pe nenea Iancu: din această dilemă nu putem ieşi!
- Preşedintele Traian Băsescu a bulversat din nou scena politică declarând că nu se pensionează după ce îşi va încheia mandatul la Cotroceni, ci va continua să facă politică. Emoţia a fost atât de mare, încât preşedintele PNL şi al Senatului, d-l Crin Antonescu, a propus o lege prin care să li se interzică foştilor şefi de stat să mai facă politică. De ce credeţi că se sperie Puterea şi în ce speră Opoziţia cu privire la revenirea d-lui Băsescu în tranşeele politicii partinice?
- Partidele din actuala putere au fost întotdeauna speriate de Traian Băsescu, încă de pe vremea în care era primarul Capitalei, iar guvernul Năstase era obsedat să-i zădărnicească proiectele. Ne amintim, de asemenea, că Traian Băsescu era singurul care ţinea piept, uneori de unul singur, infernalei maşinării politice a PSD. Putem presupune că psd-iştii şi-au dat seama de mult că este singurul lor adversar redutabil. După cum am văzut, nu au reuşit să-l înfrângă, indiferent cât de mult rău i-au făcut. Nu este exclus chiar ca usl-iştii să se teamă în acest moment de o îmbunătăţire a cotei de popularitate a lui Traian Băsescu.
Trebuie să recunoaştem că, dincolo de defectele sale incontestabile, Traian Băsescu este o forţă, nu în ultimul rând datorită competenţei sale. Nu există în acest moment niciun om politic român aflat la putere sau în opoziţie, cu un discurs mai temeinic argumentat pe probleme europene, decât actualul preşedinte. Această constatare nu este atât o apreciere la adresa domnului Băsescu, cât o critică la adresa tuturor celorlalţi. Niciuna din golăniile emise non-stop de Crin Antonescu sau de Victor Ponta nu rezistă în faţa argumentelor lui. Fie că-ţi place omul, fie că nu-ţi place, te face să-l asculţi şi e greu de contrazis. În tot cazul, nu s-a găsit nimeni care s-o facă în mod raţional şi convingător, pentru că baronii PSD nu au vrut să fie conduşi de un om de stat, ci de Victor Ponta, iar Dan Voiculescu nu ar fi acceptat drept locotenent o personalitate liberală autentică (în cazul că ar mai exista vreuna). Cum să nu dorească deci domnul Crin Antonescu, marioneta lui Dan Voiculescu, să-i interzică lui Traian Băsescu revenirea în politică? Dacă ar elabora însă o asemenea lege, am fi cu adevărat de râsul lumii, căci nu ştiu să mai existe reglementări asemănătoare în lumea civilizată. Şi apoi, de vreme ce orice cetăţean are, potrivit Constituţiei, dreptul să aleagă şi să fie ales, legea ar cădea la Curtea Constituţională. Pe de altă parte, cum ar rezolva domnul Antonescu problema lui Ion Iliescu, alt fost preşedinte activ în politică?
Pentru toate motivele de mai sus, Opoziţia nu ar avea decât de câştigat din revenirea lui Traian Băsescu în politica de partid. În acest moment, Opoziţia nu are un lider, ci numai o colecţie de veleitari. Monica Macovei este o personalitate cu potenţial, dar nu poate răzbi doar cu ajutorul intelectualilor reformişti. În plus, dacă este lăsată pe mâna lui Vasile Blaga, Opoziţia va dispărea în mod sigur în neant.
Personal, am dubii că Traian Băsescu este un politician de dreapta pur sânge. Prea mult a ţinut la companiile de stat şi prea reticent a fost nu numai faţă de privatizări, ci şi faţă de sectorul privat în ansamblu. Marele său merit este consolidarea relaţiilor cu UE şi cu NATO, cu tot ceea ce implică acest proces în plan intern şi extern. Dar problema domnului Băsescu nu este relaţia cu politicienii Puterii, care vor să-l anihileze, sau cu acei politicieni din Opoziţie, care se tem de el şi-i vor fi ostili, ci cu poporul român, care, pe drept sau pe nedrept, i-a retras încrederea. Presupun că Traian Băsescu este conştient de această problemă majoră, dar suspectez totodată că nu i-a găsit încă o soluţie.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
