- România a renunțat să mai ceară un vot pentru că rezultatul acestuia ar fi fost în mod cert negativ, ceea ce ar fi îngropat, practic, șansele noastre de a adera la spațiul Schengen. Renunțând să solicite o decizie tranșantă asupra datei aderării, guvernanții noștri lasă chestiunea în suspensie și câștigă timp pentru a-și rezolva problemele. Dar vor ei cu adevărat să le rezolve? Judecând după declarațiile belicoase ale prea puțin diplomatului nostru ministru de Externe, Titus Corlățean, România era pregătită să renunțe la întregul proces de aderare dacă nu obținea un vot pozitiv la JAI. Domnul Corlățean știa însă că o decizie favorabilă era imposibilă, din cauza opoziției Germaniei, Olandei și, potrivit surselor diplomatice, a încă cinci state. Astfel, ultimatumul său, întărit de premierul Ponta, echivala cu o abandonare a întregului proiect. A fost nevoie de intervenția energică a președintelui Băsescu și, suspectăm, a forurilor europene, pentru ca premierul să-și bage mințile în cap și să accepte o formulă de compromis care să nu excludă România din proiectul Schengen. Cel puțin formal, România se angajează să nu renunțe la reformele cerute de statele membre ale UE și anume, consolidarea statului de drept și combaterea corupției. Este exact ceea ce refuzau inițial domnii Ponta și Corlățean, care ar fi preferat să scape de rigorile europene.
Reforma justiției a fost punctul nevralgic al relațiilor noastre cu UE încă din perioada negocierilor, când comisarul Verheugen ne numea "copilul-problemă al Europei”. Datorită reformelor inițiate în 2005 de Monica Macovei și continuate până anul trecut cu poticneli și întreruperi, imaginea României începuse să se îmbunătățească treptat, pentru ca, după asaltul asupra statului de drept inițiat de USL în vara trecută, să se prăbușească în mod penibil. Ar fi trebuit ca guvernul Ponta să dea dovadă de o fidelitate impecabilă față de standardele europene pentru ca aventura politică a tentativei de suspendare a președintelui să fie uitată și pentru ca bunăvoința Europei să fie recâștigată. Dar atitudinea noului parlament față de penalii din rândurile sale, numirea în guvern a unor miniștri trimiși în judecată sau cercetați penal pentru acte de corupție, dublate de puciul din CSM, orchestrat de ministrul Justiției, Mona Pivniceru, în vederea subordonării acestui for înainte de numirea noilor șefi la Parchetul general, DNA și ÎCCJ, vor fi lămurit atât UE cât și NATO că, pentru USL, esențială este anularea independenței justiției și ocuparea redutelor cu persoane obediente, care vor asigura liniștea lui Dan Voiculescu și a tuturor celorlalți usl-iști care au probleme cu legea. Atacul lui Titus Corlățean asupra Germaniei a fost o tentativă de a decupla România de Europa în zona justiției și a luptei anti-corupție, tentativă zădărnicită în ultimul moment de Traian Băsescu, dar care va fi fără îndoială repetată, căci USL nu poate satisface și cerințele UE, și interesele liderilor săi penali. Deocamdată, UE poate controla România prin pârghia financiară, căci guvernul nu rezistă fără sprijin financiar extern, dar contradicția fundamentală între standardele UE și interesele elitei USL nu are cum să fie rezolvată. De altfel, în țara lui Caragiale, este firesc să încheiem parafrazându-l pe nenea Iancu: din această dilemă nu putem ieși!
- Președintele Traian Băsescu a bulversat din nou scena politică declarând că nu se pensionează după ce își va încheia mandatul la Cotroceni, ci va continua să facă politică. Emoția a fost atât de mare, încât președintele PNL și al Senatului, d-l Crin Antonescu, a propus o lege prin care să li se interzică foștilor șefi de stat să mai facă politică. De ce credeți că se sperie Puterea și în ce speră Opoziția cu privire la revenirea d-lui Băsescu în tranșeele politicii partinice?
- Partidele din actuala putere au fost întotdeauna speriate de Traian Băsescu, încă de pe vremea în care era primarul Capitalei, iar guvernul Năstase era obsedat să-i zădărnicească proiectele. Ne amintim, de asemenea, că Traian Băsescu era singurul care ținea piept, uneori de unul singur, infernalei mașinării politice a PSD. Putem presupune că psd-iștii și-au dat seama de mult că este singurul lor adversar redutabil. După cum am văzut, nu au reușit să-l înfrângă, indiferent cât de mult rău i-au făcut. Nu este exclus chiar ca usl-iștii să se teamă în acest moment de o îmbunătățire a cotei de popularitate a lui Traian Băsescu.
Trebuie să recunoaștem că, dincolo de defectele sale incontestabile, Traian Băsescu este o forță, nu în ultimul rând datorită competenței sale. Nu există în acest moment niciun om politic român aflat la putere sau în opoziție, cu un discurs mai temeinic argumentat pe probleme europene, decât actualul președinte. Această constatare nu este atât o apreciere la adresa domnului Băsescu, cât o critică la adresa tuturor celorlalți. Niciuna din golăniile emise non-stop de Crin Antonescu sau de Victor Ponta nu rezistă în fața argumentelor lui. Fie că-ți place omul, fie că nu-ți place, te face să-l asculți și e greu de contrazis. În tot cazul, nu s-a găsit nimeni care s-o facă în mod rațional și convingător, pentru că baronii PSD nu au vrut să fie conduși de un om de stat, ci de Victor Ponta, iar Dan Voiculescu nu ar fi acceptat drept locotenent o personalitate liberală autentică (în cazul că ar mai exista vreuna). Cum să nu dorească deci domnul Crin Antonescu, marioneta lui Dan Voiculescu, să-i interzică lui Traian Băsescu revenirea în politică? Dacă ar elabora însă o asemenea lege, am fi cu adevărat de râsul lumii, căci nu știu să mai existe reglementări asemănătoare în lumea civilizată. Și apoi, de vreme ce orice cetățean are, potrivit Constituției, dreptul să aleagă și să fie ales, legea ar cădea la Curtea Constituțională. Pe de altă parte, cum ar rezolva domnul Antonescu problema lui Ion Iliescu, alt fost președinte activ în politică?
Pentru toate motivele de mai sus, Opoziția nu ar avea decât de câștigat din revenirea lui Traian Băsescu în politica de partid. În acest moment, Opoziția nu are un lider, ci numai o colecție de veleitari. Monica Macovei este o personalitate cu potențial, dar nu poate răzbi doar cu ajutorul intelectualilor reformiști. În plus, dacă este lăsată pe mâna lui Vasile Blaga, Opoziția va dispărea în mod sigur în neant.
Personal, am dubii că Traian Băsescu este un politician de dreapta pur sânge. Prea mult a ținut la companiile de stat și prea reticent a fost nu numai față de privatizări, ci și față de sectorul privat în ansamblu. Marele său merit este consolidarea relațiilor cu UE și cu NATO, cu tot ceea ce implică acest proces în plan intern și extern. Dar problema domnului Băsescu nu este relația cu politicienii Puterii, care vor să-l anihileze, sau cu acei politicieni din Opoziție, care se tem de el și-i vor fi ostili, ci cu poporul român, care, pe drept sau pe nedrept, i-a retras încrederea. Presupun că Traian Băsescu este conștient de această problemă majoră, dar suspectez totodată că nu i-a găsit încă o soluție.