Cum aş putea numi altfel acest film-documentar, închinat marelui pianist şi compozitor român, Dinu Lipatti, realizat cu strălucire de Ruxandra Ţuchel? Cum aş putea descrie, în puţine cuvinte, bucuria cu care un telespectator, iubitor de cultură, descoperă pe Canalul 2 al televiziunii publice, un film-document, despre un artist care, cu multe decenii în urmă, a dus faima României departe, în lume, în trufaşa Europă şi în îndepărtata Americă - mereu amatoare de nou? Surpriza, nespus de plăcută, pricinuită de o astfel de "premieră TV", a fost cu atât mai neaşteptată (iată un pleonasm grăitor!), cu cât pe majoritatea celorlalte canale, emisiunile dedicate culturii, valorilor culturale ale României de ieri şi de azi, sunt "rara avis". Iar cele aşa zise de "Divertisment", sunt, cu puţine excepţii, dedicate unei lumi a mitocăniei.
Aşadar, filmul Ruxandrei Ţuchel reprezintă un portret emoţionant - şi cât de binevenit! - al celui care a fost Dinu Constantin Lipatti, născut la Bucureşti, în dimineaţa zilei de 19 martie 1917, sub o stea norocoasă, cea care ocroteşte Artiştii: tatăl său, un foarte talentat violonist-amator, îl avusese profesor de vioară pe celebrul, în epocă, Sarasate! Mama lui cânta minunat la pian, ambii părinţi erau prieteni cu George Enescu, cel pe care micuţul Dinu l-a avut ca naş la botez. Încă de mic, el a devenit elev al legendarei Florica Musicescu. Adolescent, este admis la Conservatorul din Bucureşti... În 1934, aşadar, la vârsta de 17 ani abia împliniţi, Lipatti participă la Concursul Internaţional de pian de la Viena. Spre dezamăgirea generală, el iese pe locul II. Furios la culme, faimosul pianist francez Alfred Cortot, membru în juriu, părăseşte festivitatea, în semn de protest faţă de rezultat. Sub conducerea lui Cortot, tânărul Lipatti va studia pianul la École Nationale de Musique. Tot la această înaltă şcoală ia lecţii de compoziţie cu Paul Dukas şi cu Nadia Boulanger, şi de artă dirijorală, cu celebrul Charles Munch. La 19 ani, îşi începe cariera concertistică în Europa. La debutul celui de-al doilea război mondial, Lipatti revine la Bucureşti. Dă recitaluri de pian sau îl acompaniază pe George Enescu în concertele de la Ateneul Român. Între concertele sale, Dinu Lipatti trăieşte o puternică poveste de dragoste cu Madeleine - pe-atunci măritată Cantacuzino - care îi devine soţie, în mod dramatic, cu câteva luni înainte de moartea lui prematură, petrecută la 33 de ani. Învins de leucemie, Dinu Lipatti continuă să cutreiere lumea, sub oblăduirea lui Yehudi Menuhin. Tot Menuhin avea să spună despre Lipatti că "este cel mai mare pianist, după Frédéric Chopin"!
Dinu Lipatti moare la Geneva, la 2 decembrie 1950. Este ales, postum, Membru al Academiei Române. Excepţională realizatoare de emisiuni de teatru tv, producătoare de emisiuni culturale, Ruxandra Ţuchel, autoare a acestei bijuterii de film, are în plus meritul că a finanţat realizarea lui. Meritul TVR 2 este că l-a programat la o oră convenabilă şi, mai ales, că i-a îngăduit autoarei - răsplătite, în timp, cu multe premii binemeritate - să scotocească în Arhiva încă bogată a TVR şi să aducă în lumina micului ecran interviuri antologice cu Florica Musicescu, cu Nadia Boulanger, cu cei doi biografi ai lui Lipatti, Grigore Bărgăuanu şi Dragoş Tănăsescu, cu Menuhin. Ne-am bucurat văzând şi imagini din concertele lui Dinu Lipatti, secvenţe din întâlnirile sale cu prieteni apropiaţi, ba chiar şi o fotografie cu Madeleine, frumoasa şi adorata lui soţie, pe când moartea lui Lipatti îşi aruncase deja umbrele pe nobilul ei chip...
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
