Pe Sfântul Nectarie l-am descoperit de aproape doi ani, mai exact, în aprilie 2011, atunci când am fost diagnosticată cu cancer de sân, stadiul 2a. Îmi amintesc că m-am trezit la terapie intensivă şi mi-am dat seama că ceva nu este în regulă, pentru că nu fusesem mutată după operaţie în salon, aşa cum se întâmpla cu pacientele care aveau o tumoră benignă; după ce mi-am revenit a doua zi din anestezie, a început calvarul. De ce tocmai eu?, mă întrebam. Unde şi cu ce greşisem? De ce să mor acum, la doar 31 de ani, când, în sfârşit, după ani grei de suferinţă şi necazuri, viaţa mea mergea pe un făgaş normal? Tocmai mă mutasem cu prietenul meu şi în două luni urma să avem nunta.
Operaţia a fost efectuată pe 13 aprilie, într-o zi de miercuri, dar de joi, în momentul în care am conştientizat ce se întâmplă de fapt, viaţa mea a devenit un calvar, pur şi simplu nu mă puteam opri din plâns. În aceeaşi joi, sora mea a mers la o colegă de-a ei să îmi pregătească ceva de mâncare, iar când s-a întors, mi-a dăruit din partea prietenei sale Acatistul Sfântului Nectarie. Vă mărturisesc, dragii mei, că până atunci nici măcar nu auzisem de acest sfânt, nu ştiam nimic de el şi de minunile lui. În disperarea mea, am luat cărticica primită în dar, şi din acea seară, am început să citesc necontenit sfântul acatist şi să dorm cu el sub cap. Ei bine, spre uimirea şi bucuria mea, Sfântul Nectarie şi-a arătat imediat puterea. Cum am început să-i citesc acatistul, am reuşit să mă liniştesc şi să-mi accept soarta care îmi fusese hărăzită. După operaţie, au intervenit tot felul de complicaţii. Mi s-a înfundat drenul care era ataşat la axilă şi toată partea dreaptă a corpului, cea pe care eram operată, mi s-a inundat de sânge, aveam un hematom uriaş. Doctorul chirurg care mă operase chiar i-a sugerat asistentei să fie pregătită o sală de operaţie, dacă va fi nevoie de o nouă intervenţie asupra mea. N-a fost. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi al Sfântului Nectarie, procedura chirurgicală n-a mai fost necesară. Şi, deşi stătusem în spital aproape o lună, în ciuda faptului că pierdusem enorm de mult sânge, analizele nu indicau nimic alarmant, erau în limite normale. Au urmat şedinţele de chimioterapie şi radioterapie, unde am cunoscut-o pe doamna Şerban, o femeie în vârstă, care era cu soţul la tratament şi cu care vorbeam înainte de a intra în sala de terapie. Doamna Şerban mi-a povestit de Mânăstirea Radu Vodă, de atmosfera de acolo, şi mi-a sugerat să încerc să merg să mă rog la moaştele sfântului Nectarie. Am mers, şi în momentul în care am intrat pe uşa bisericii, toate grijile mele au dispărut. M-am rugat, mi-am luat mir de la racla cu Sfintele moaşte şi de atunci nu mă mai despart de el. Citesc zilnic acatistul, mă ung zilnic cu acel mir şi sfântul mă ajută mereu. Ţin minte că într-o seară, pisicuţa mea s-a îmbolnăvit subit, nu se mai putea ţine pe picioare, avea guriţa încleştată şi nu mă aşteptam să mai trăiască până dimineaţa; atunci m-am gândit că nu am nimic de pierdut dacă o ung pe căpşor cu puţin mir, şi i-am pus o picătură cu degetul pe frunte. Dimineaţa, nu mai avea nimic. De curând, mi-au apărut condiloame genitale şi trebuia să merg să le cauterizez cu laser, dar după ce mi-am dat cu mir mi-au trecut, de parcă nu le-am avut niciodată. Sfântul Nectarie mă ajută mereu şi îi mulţumesc din suflet pentru asta. Acum sunt bine, tomograful indică faptul că totul e în regulă, iar viaţa mea intră iar pe un făgaş normal. Sper să fie bine în continuare, tumora să nu mai recidiveze şi să pot avea şi eu un copil, cu ajutorul Sfântului Nectarie şi al lui Dumnezeu.
GEORGETA MINCĂ - e-mail: georgeta.minca@yahoo.com
Drumul către lumină
În urmă cu trei ani, "graţie" măsurilor de austeritate impuse de guvern, soţul meu, funcţionar public fiind, s-a văzut cu veniturile drastic reduse, ba mai mult, s-a văzut nevoit să-şi caute de lucru, întrucât, după 20 de ani, brusc, nu-şi mai găsea locul în respectiva instituţie. A fost o perioadă de aproape doi ani cumplită: lipsuri materiale, un zbucium fantastic pentru el, dar şi pentru mine, lipsa de perspectivă. În plus, parcă toate problemele se ţineau scai de noi. De multe ori nu ştiam dacă o să avem cu ce plăti în luna respectivă rata la bancă sau alte facturi.
Din disperare (ce păcat că îl căutăm pe Hristos doar la greu!) n-am mai găsit alt ajutor decât în citirea Acatistului Sf. Mare Mucenic Mina, Acatistul Maicii Domnului Grabnic Ajutătoare şi Acatistul Sfântului Nectarie. În plus, mergeam frecvent la Biserica Sfântul Mina din Bucureşti.
Acum, când mă uit în urmă, nu-mi vine să cred: am reuşit să trecem cu bine acea perioadă dificilă, soţul meu şi-a schimbat serviciul, lucrează la o firmă privată, deşi până atunci toţi strâmbau din nas când auzeau că are 40 de ani şi că a lucrat la stat. Acum este mult mai puţin stresat, deşi munceşte chiar mai mult, câştigă mai bine şi este apreciat. Toată viaţa noastră este mai senină, mai liniştită şi suntem mai încrezători în viitor. Nu-mi vine să cred că am ieşit cu bine din acea perioadă neagră, care începuse să ne înghită încet. Cu ajutor de Sus, am reuşit să ieşim la lumină!
Nu uitaţi, atunci când vă e greu, dar şi când vă e bine, să cereţi ajutor prin rugăciune, dar să şi mulţumiţi.
CĂTĂLINA OPREA - Bucureşti
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
