Ciobanul bântuit de oi
Se pare că, în materie de paranormal, Bucureştiul le are pe toate, de la fantome şi demoni, până la legende urbane despre hoţii de organe din spitale şi varianta autohtonă a poveştii cu Sweeney Todd. Desigur, nu trebuie uitate nici istorisirile despre reţeaua de tuneluri subterane care se răspândesc sub întreg oraşul, tuneluri ce erau folosite în trecut de domnitori şi de marii boieri, pentru a fugi din calea duşmanilor sau pentru a călători mai rapid, şi despre care se spune că erau suficient de mari pentru a permite transportul persoanelor cu caleaşca.
În clădirea din spatele Bisericii Stravropoleos, încă mai funcţionează un spital. Cunoscut în trecut sub numele de "Spitalul Poştelor", se spune că în urmă cu zeci de ani, aici erau duşi nefericiţii cu boli grave, pentru a li se fura organele. Din cauza numărului mare de oameni care au murit aici, mulţi dintre ei crezând cu tărie că se vor face bine, folclorul zonei spune că această aripă a clădirii ar fi devenit bântuită, mai ales în nopţile lungi de iarnă auzindu-se, pe străduţele care dau înspre Teatrul de Comedie, gemete şi plânsete sfâşietoare.
Hruba lui Scaraoţchi
Pe strada Franceză din centrul vechi al oraşului a existat, pe vremuri, un orfelinat pentru copiii amărâţi şi abandonaţi de părinţi. Proprietarul stabilimentului, un anume Stavrache Hagi-Orman, era un om sadic, care afla bucurie în a-i lăsa pe copii flămânzi şi însetaţi, pentru ca el să se poată delecta cu suferinţa şi suspinele lor, obligându-i să îl privească în timp ce mânca. După ce zeci de copii au murit de inaniţie, orfelinatul a fost închis. Mulţi dintre cei care se plimbă după miezul nopţii prin zonă susţin că aud şi astăzi voci de copii strigând: "Apă! Vrem apă!".
Vizitatorul din Casa Poporului
"Capodoperă a epocii Ceauşescu", Casa Poporului, clădire reprezentativă şi obiectiv turistic al Bucureştiului, are şi ea fantomele ei. Nu cu mult timp în urmă, un paznic povestea cum şi-a lăsat cheile lângă una din statuile de pe hol, în timp ce îşi făcea rondul, ca, după puţin timp, să se întâlnească cu un individ care i le-a înapoiat fără a-i spune nimic. Dorind să-i mulţumească, paznicul s-a întors după el, doar că singurul lucru pe care l-a mai putut vedea au fost urmele de noroi lăsate pe podea de bocancii străinului, urme care dispăreau într-un perete.
Mulţi dintre vizitatorii muzeului Foişorul de Foc au raportat senzaţii de durere şi apăsare în piept, combinate cu o frică inexplicabilă. Şi aici există o legendă. Se spune că o femeie a căzut pe scările turnului şi a murit în timp ce căuta dovada infidelităţii soţului ei, care era paznic de noapte la Foişor. Fantoma ei mai bântuie locul, iar, în unele nopţi, un fel de foc viu iese pe ferestrele Foişorului, plutind deasupra Bucureştiului. Pe lângă toate acestea, se mai spune că în fiecare zi de 9 a lunii în curs, la ora 11.30 noaptea, când un pompier ar fi murit acolo prin combustie spontană, locul este străbătut de lumini stranii.
La margine de Bucureşti
Locurile pe care au fost construite Mânăstirea Chiajna de lângă Bucureşti şi biserica ridicată acolo nu au apucat niciodată să fie sfinţite. Convingerea că locul este blestemat a fost aşa de puternică, încât mânăstirea a fost abandonată. Se spune că aici ar fi avut loc mai multe crime şi dispariţii, iar cei pe care i-a prins noaptea în acest loc susţin că au văzut umbre ciudate care se mişcau printre ziduri şi că în nopţile cu lună plină încă se mai aude bătând clopotul mânăstirii, care a fost scos de acolo cu mult timp în urmă. Pe unul din pereţii de la intrare, încă mai este vizibil chipul unei tinere domniţe, Ancuţa, fiica Doamnei Chiajna. Aceasta s-a căsătorit în secret cu alesul inimii sale, împotriva dorinţei atotputernicei sale mame, care s-a răzbunat, ordonând ca fiica ei să fie ucisă pentru neascultare. Se spune că fantoma bietei copile bântuie zidurile mânăstirii.
Tehnică sau paranormal?
Probabil una dintre cele mai cunoscute legende urbane din Bucureşti este cea referitoare la Casa Diavolului de pe str. Praporgescu. Ar fi vorba de o entitate demonică plină de ură şi de furie, care poate fi simţită şi de la depărtare, chiar din zona Batiştei. Se spune că în această clădire două femei au fost omorâte. Legenda mai spune că în nopţile cu lună plină, numărul 666 ar apărea în mod misterios pe peretele din exterior al casei. Într-adevăr, casa are un aer de mister, cu toată iedera care o acoperă, dar dacă iedera este dată puţin într-o parte de pe faţadă, se poate vedea clar cum numărul 666 a fost scrijelit acolo de cineva.
Din relatările specialiştilor reiese că, în unele cazuri, un câmp electromagnetic ridicat poate acţiona pe post de combustibil pentru activitatea paranormală. Diferenţa dintre activitatea paranormală falsă, cauzată de un câmp electromagnetic mare, şi activitatea paranormală veritabilă, constă în faptul că, în cazul celei de a doua, respectivul câmp electromagnetic nu este generat de o sursă creată de mâna omului, ci se deplasează în mod independent.
Autobuzele-fantomă
Bucureştiul are şi vehicule-fantomă. Primul este un vechi autobuz DAF, care apare noaptea, numai în jurul orei 2, pe la Rosetti, şi circulă cu toate luminile stinse, pe un traseu spre Parcul Herăstrău. Autobuzul este gol şi majoritatea martorilor l-au văzut circulând pe la Universitate.
Cel de-al doilea caz se referă la troleibuzul 75. Unul dintre cei care au văzut troleibuzul a fost o fată care aştepta, într-o noapte, în staţie, la Teatrul Naţional, troleibuzul 85, pentru a merge la Gara de Nord. Troleibuzul aşteptat nu a apărut, în schimb, în staţie a oprit troleibuzul 75, cu ruta "Piaţa Rosetti-Gara de Nord", scrisă pe o hârtie pusă în geamul din faţă. Urcată în maşină, fata a început să simtă un miros îngrozitor şi a coborât. Când se pregătea să cheme un taxi, a văzut încă un troleibuz 75 oprind în staţie. Acesta părea mai nou şi mai curat. Ea a fost singurul pasager al vehiculului, şoferul nu putea fi văzut nicăieri, dar troleibuzul a mers fără oprire până la Gara de Nord. În staţie, maşina a oprit, uşile s-au deschis şi luminile s-au stins. Fata a coborât şi a văzut că troleibuzul în care se urcase ajunsese din urmă primul troleibuz 75, din care coborâse speriată. Ca din senin, şoferii celor două maşini au apărut şi au început să discute. Fata nu a putut auzi decât remarca supărată a şoferului primului troleibuz: "Mi-a împuţit maşina!". Peste ceva timp, martora întâmplării a verificat listele mijloacelor de transport RATB. Troleibuzul 75 nu apărea nicăieri pe ele.
Şi povestea continuă...
Adevăr sau imaginaţie debordantă, aceste legende urbane există de peste o sută de ani şi contribuie la farmecul exotic al Bucureştiului.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
