Ciobanul bântuit de oi
Se pare că, în materie de paranormal, Bucureștiul le are pe toate, de la fantome și demoni, până la legende urbane despre hoții de organe din spitale și varianta autohtonă a poveștii cu Sweeney Todd. Desigur, nu trebuie uitate nici istorisirile despre rețeaua de tuneluri subterane care se răspândesc sub întreg orașul, tuneluri ce erau folosite în trecut de domnitori și de marii boieri, pentru a fugi din calea dușmanilor sau pentru a călători mai rapid, și despre care se spune că erau suficient de mari pentru a permite transportul persoanelor cu caleașca.
În clădirea din spatele Bisericii Stravropoleos, încă mai funcționează un spital. Cunoscut în trecut sub numele de "Spitalul Poștelor", se spune că în urmă cu zeci de ani, aici erau duși nefericiții cu boli grave, pentru a li se fura organele. Din cauza numărului mare de oameni care au murit aici, mulți dintre ei crezând cu tărie că se vor face bine, folclorul zonei spune că această aripă a clădirii ar fi devenit bântuită, mai ales în nopțile lungi de iarnă auzindu-se, pe străduțele care dau înspre Teatrul de Comedie, gemete și plânsete sfâșietoare.
Hruba lui Scaraoțchi
Pe strada Franceză din centrul vechi al orașului a existat, pe vremuri, un orfelinat pentru copiii amărâți și abandonați de părinți. Proprietarul stabilimentului, un anume Stavrache Hagi-Orman, era un om sadic, care afla bucurie în a-i lăsa pe copii flămânzi și însetați, pentru ca el să se poată delecta cu suferința și suspinele lor, obligându-i să îl privească în timp ce mânca. După ce zeci de copii au murit de inaniție, orfelinatul a fost închis. Mulți dintre cei care se plimbă după miezul nopții prin zonă susțin că aud și astăzi voci de copii strigând: "Apă! Vrem apă!".
Casa Vernescu de pe Calea Victoriei e numită de locuitorii din zonă "Hruba lui Scaraoțchi". Aici încă mai funcționează un cazinou. Se spune că în secolul trecut, mai mulți jucători s-au sinucis în interiorul casei, după ce și-au pierdut în întregime averile la ruletă. Sunt cunoscute trei fantome care bântuie casa. Acestea zgâlțâie mobila, provoacă curenți de aer și, uneori, chiar se arată pe holurile clădirii. Bântuirea este completată de prezența în curte a unor mirosuri puternice, de pucioasă, care le sunt induse trecătorilor.
Vizitatorul din Casa Poporului
"Capodoperă a epocii Ceaușescu", Casa Poporului, clădire reprezentativă și obiectiv turistic al Bucureștiului, are și ea fantomele ei. Nu cu mult timp în urmă, un paznic povestea cum și-a lăsat cheile lângă una din statuile de pe hol, în timp ce își făcea rondul, ca, după puțin timp, să se întâlnească cu un individ care i le-a înapoiat fără a-i spune nimic. Dorind să-i mulțumească, paznicul s-a întors după el, doar că singurul lucru pe care l-a mai putut vedea au fost urmele de noroi lăsate pe podea de bocancii străinului, urme care dispăreau într-un perete.
Mulți dintre vizitatorii muzeului Foișorul de Foc au raportat senzații de durere și apăsare în piept, combinate cu o frică inexplicabilă. Și aici există o legendă. Se spune că o femeie a căzut pe scările turnului și a murit în timp ce căuta dovada infidelității soțului ei, care era paznic de noapte la Foișor. Fantoma ei mai bântuie locul, iar, în unele nopți, un fel de foc viu iese pe ferestrele Foișorului, plutind deasupra Bucureștiului. Pe lângă toate acestea, se mai spune că în fiecare zi de 9 a lunii în curs, la ora 11.30 noaptea, când un pompier ar fi murit acolo prin combustie spontană, locul este străbătut de lumini stranii.
Despre clădirea UNATC "I. L. Caragiale", actuala facultate de teatru și cinematografie, se spune că ar fi bântuită de fantoma actorului Octavian Cotescu, care închide și deschide uși și ferestre și bântuie vechiul lift care acum este stricat. Clădirea mai găzduiește și fantoma unei fete tinere, îmbrăcată în alb, care apare în baia studentelor de la etajul trei. O altă instituție de învățământ bântuită este Școala Centrală de pe strada Icoanei. Atât în clădirea cu arhitectură istorică, cât și în frumoasa curte interioară, au fost auzite sunete stranii, au fost simțite adieri reci și miresme fetide, au fost văzute obiecte levitând și uși și ferestre care se închid și se deschid fără vreo intervenție umană.
Tot o clădire artistică, Teatrul de vară din București, are și ea vizitatori nocturni. Bazilescu, un jurist celebru în epoca interbelică, a donat terenul pe care a fost apoi construit Parcul Bazilescu și Teatrul de Vară. Noaptea, în zonă se aud sunete stridente și tusea unui bărbat (despre care se spune că ar fi chiar a domnului Bazilescu), venind de dincolo de coloanele teatrului aflat în paragină. Revenind în Centrul Vechi, unul dintre cele mai bântuite locuri de aici este Piața Crucii. Aici a fost construită Biserica Sfântul Anton, care a ars într-un incendiu ce a dus la pierdere de vieți omenești. Cei decedați au fost îngropați într-o groapă comună, în locul unde se află acum Piața Crucii. Spiritele acestora încă mai bântuie locul, martorii din zonă raportând umbre mișcătoare și siluete fantomatice. O altă groapă comună a existat pe vremuri tot în Centrul Vechi, pe strada Soarelui. Aici fuseseră îngropate cadavrele unor ciumați, fără înștiințarea membrilor familiilor. Uneori, noaptea, fantomele acestora bântuie zona.
La margine de București
Locurile pe care au fost construite Mânăstirea Chiajna de lângă București și biserica ridicată acolo nu au apucat niciodată să fie sfințite. Convingerea că locul este blestemat a fost așa de puternică, încât mânăstirea a fost abandonată. Se spune că aici ar fi avut loc mai multe crime și dispariții, iar cei pe care i-a prins noaptea în acest loc susțin că au văzut umbre ciudate care se mișcau printre ziduri și că în nopțile cu lună plină încă se mai aude bătând clopotul mânăstirii, care a fost scos de acolo cu mult timp în urmă. Pe unul din pereții de la intrare, încă mai este vizibil chipul unei tinere domnițe, Ancuța, fiica Doamnei Chiajna. Aceasta s-a căsătorit în secret cu alesul inimii sale, împotriva dorinței atotputernicei sale mame, care s-a răzbunat, ordonând ca fiica ei să fie ucisă pentru neascultare. Se spune că fantoma bietei copile bântuie zidurile mânăstirii.
La ieșirea din capitală spre Ștefănești, în Pădurea Boldu-Crețeasca, se află Balta Vrăjitoarelor. "Gura poporului" spune că aici a murit Vlad Țepeș, decapitat. Animalele evită acest loc, iar în nopțile de Sânziene, de Sfântul Gheorghe și Sfântul Andrei, aici are loc sabatul vrăjitoarelor, pentru a-și realiza ritualurile. Zona este cunoscută și pentru fenomene meteorologice ciudate (globuri de lumină care apar și dispar) și pentru faptul că, indiferent de anotimp, Balta nu-și mărește și nu-și micșorează volumul. Adâncimea Bălții a fost măsurată ca fiind de 1,5 m, dar mulți oameni continuă să susțină că Balta ar fi fără fund. Un bolovan mare și greu aruncat în apă a dispărut fără urmă.
Tehnică sau paranormal?
Probabil una dintre cele mai cunoscute legende urbane din București este cea referitoare la Casa Diavolului de pe str. Praporgescu. Ar fi vorba de o entitate demonică plină de ură și de furie, care poate fi simțită și de la depărtare, chiar din zona Batiștei. Se spune că în această clădire două femei au fost omorâte. Legenda mai spune că în nopțile cu lună plină, numărul 666 ar apărea în mod misterios pe peretele din exterior al casei. Într-adevăr, casa are un aer de mister, cu toată iedera care o acoperă, dar dacă iedera este dată puțin într-o parte de pe fațadă, se poate vedea clar cum numărul 666 a fost scrijelit acolo de cineva.
Activitățile paranormale se întretaie, uneori, cu cele tehnice. Este și cazul terenului din spatele complexului Cora Pantelimon. În ambele capete ale locului sunt amplasați stâlpi de înaltă tensiune. Aceștia generează un nivel ridicat de radiații electromagnetice. Expunerea la acest câmp electromagnetic poate induce o gamă foarte largă de simptome, precum: migrene, amețeală, oboseală, grețuri, iritații ale pielii, senzația de urmărire, anxietate, vedenii, paranoia, disconfort, confuzie sau apariția de forme sau umbre care se mișcă.
Din relatările specialiștilor reiese că, în unele cazuri, un câmp electromagnetic ridicat poate acționa pe post de combustibil pentru activitatea paranormală. Diferența dintre activitatea paranormală falsă, cauzată de un câmp electromagnetic mare, și activitatea paranormală veritabilă, constă în faptul că, în cazul celei de a doua, respectivul câmp electromagnetic nu este generat de o sursă creată de mâna omului, ci se deplasează în mod independent.
Autobuzele-fantomă
Bucureștiul are și vehicule-fantomă. Primul este un vechi autobuz DAF, care apare noaptea, numai în jurul orei 2, pe la Rosetti, și circulă cu toate luminile stinse, pe un traseu spre Parcul Herăstrău. Autobuzul este gol și majoritatea martorilor l-au văzut circulând pe la Universitate.
Cel de-al doilea caz se referă la troleibuzul 75. Unul dintre cei care au văzut troleibuzul a fost o fată care aștepta, într-o noapte, în stație, la Teatrul Național, troleibuzul 85, pentru a merge la Gara de Nord. Troleibuzul așteptat nu a apărut, în schimb, în stație a oprit troleibuzul 75, cu ruta "Piața Rosetti-Gara de Nord", scrisă pe o hârtie pusă în geamul din față. Urcată în mașină, fata a început să simtă un miros îngrozitor și a coborât. Când se pregătea să cheme un taxi, a văzut încă un troleibuz 75 oprind în stație. Acesta părea mai nou și mai curat. Ea a fost singurul pasager al vehiculului, șoferul nu putea fi văzut nicăieri, dar troleibuzul a mers fără oprire până la Gara de Nord. În stație, mașina a oprit, ușile s-au deschis și luminile s-au stins. Fata a coborât și a văzut că troleibuzul în care se urcase ajunsese din urmă primul troleibuz 75, din care coborâse speriată. Ca din senin, șoferii celor două mașini au apărut și au început să discute. Fata nu a putut auzi decât remarca supărată a șoferului primului troleibuz: "Mi-a împuțit mașina!". Peste ceva timp, martora întâmplării a verificat listele mijloacelor de transport RATB. Troleibuzul 75 nu apărea nicăieri pe ele.
Și povestea continuă...
Majoritatea legendelor cu mistere sunt foarte vechi și au fost transmise din generație în generație. Una foarte cunoscută e legată de fantoma care bântuie Hotelul "Cișmigiu". Prin anii 30, se spune că o fată ar fi căzut în casa liftului, unde a rămas timp de câteva ore strigând după ajutor. Cum nimeni nu a auzit-o, a murit, și se spune că fantoma ei mai bântuie locul, continuând să strige. O altă bântuire cunoscută din București are loc în zona Mântuleasa. Este vorba despre o casă cu o fantomă, unii susținând chiar că ar fi vorba de fantoma scriitorului Mircea Eliade. Casa a fost supranumită "Casa Sângelui Negru", din cauza susurului auzit dinspre poarta casei și a petelor care puteau fi observate dimineața. În casă ar fi avut loc mai multe crime. O prostituată ar fi murit acolo și "Bocănitoarea" care se mai aude și azi ar fi, de fapt, fantoma acesteia.
Adevăr sau imaginație debordantă, aceste legende urbane există de peste o sută de ani și contribuie la farmecul exotic al Bucureștiului.