- Te-am văzut pe TVR 2, într-o emisiune de excepţie, dedicată aniversării lui Florin Piersic, care a împlinit 77 de ani. Ţinuta emisiunii amintea de marele stil al televiziunii române de pe vremea lui Vornicu şi Bocăneţ. Cine s-a aflat în spatele proiectului?
- N-am ştiut că s-a reluat. De fapt, e o înregistrare mai veche, difuzată pe TVR1. Toată munca la emisiunea aniversară "De ce îl iubim pe Florin" s-a vrut o declaraţie de dragoste-surpriză, o îmbrăţişare afectuoasă, o întâlnire neprogramată cu admiratoarele sale de pe scenă, din televiziune, dar şi de pe canapea, scaun, fotoliu, taburet, te miri ce alte locuri năstruşnice, unde se fixează, imediat ce apare el, "privitoarele", adică telespectatoarele lui. Se întâmpla acum doi ani, cu ocazia zilei sale de naştere. A fost o bucurie să complotăm noi, cei din echipă, să schiţăm emisiunea, dirijaţi de Titus Munteanu, Carmen Movileanu, Liana Săndulescu şi apoi să-l aşteptăm pe Florin, să-l convingem, să-i pândim reacţiile, să ascultăm ce propuneri are şi ce temeri. Şi, bineînţeles, să-i ascultăm poveştile, bancurile şi istoriile, fără de care nu te lasă să pleci. Oricum, toate sunt învelite în bună dispoziţie când e vorba de Florin Piersic. Şi aş adăuga... şi de Titus Munteanu. Între ei există o relaţie profesională extraordinară, dar şi o prietenie veche, ale căror nuanţe te străduieşti să le prinzi, în timp ce ei se înţeleg din priviri.
Cei trei oameni de televiziune au semnat producţia şi regia, iar textele parodiilor, în mare parte, au fost scrise de Dan Teodorescu şi Dan Mihăescu. Însă şi Florin a venit cu propunerile sale, piese înregistrate anterior, scenete pe care dorea să le pună în scenă şi remake-uri ale unor schiţe care au făcut vogă. Nu tot ce s-a filmat a încăput în emisiune, din păcate. Am fi putut să facem un serial, aşa de bogat energetic a fost totul.
- De ce nu se fac mai des asemenea emisiuni? Chiar dacă nu au popularitatea lui Piersic, sunt mulţi artişti pe care publicul s-ar bucura să-i vadă chemaţi şi onoraţi pe micul ecran.
- Unii susţin că publicul acesta de care vorbeşti nu mai există, că e insignifiant ca procent. Şi vin şi înşiră răspunsurile-clişeu, care în ultima vreme au rezonanţă de tinichea, şi aia stricată:
- Cum ai colaborat cu Florin Piersic? Aţi fost o pereche foarte armonioasă, tu ai fost mai stăpânită ca de obicei, ceea ce a dat foarte bine, iar el a fost mai puţin vorbăreţ şi de o emoţie autentică. Aţi repetat prezenţa voastră pe scenă sau a fost ceva spontan?
- Cred că nu terminam nici astăzi dacă repetam ceva. Sau terminam în cinci minute, cu toată filmarea anulată. Cu Florin nu e cazul să repeţi. Vine cu lecţia învăţată, vine cu buna dispoziţie la purtător şi discută cu oricine, de la oamenii cu camera, până la fiecare spectator din sală, creează în fiecare clipă momente memorabile. Eu l-aş urmări cu camera 24 de ore din 24 şi cred că ar ieşi un sitcom autentic, de mare succes la români. În plus, emisiunea s-a bazat pe spontaneitatea sa proverbială, dată de întâlnirile remarcabile cu colegele sale de scenă, iar emoţia a venit odată cu derularea momentelor artistice adunate într-o viaţă.
- Tu, personal, ce mai faci? Când te-am căutat pentru interviu, erai în străinătate. Pui la cale ceva măreţ?
- Aveai în plan să urmezi cursuri de scenaristică, de film şi televiziune la o universitate londoneză. Ai reuşit să-ţi împlineşti dorinţa?
- Parţial, da. Şi nu mă opresc, că mai am mult de învăţat.
- Am făcut câteva cântece, acum am adăugat altele, făcute cu Radu Graţianu, un vechi coleg de trupă. Chiar acum filmăm un videoclip cu care nu ştiu ce-o să facem, că "nu se cere", "nu înţelege publicul", "versurile sunt prea complicate" ş.a.m.d.
- Ce proiecte ai pentru 2013? O să te vedem mai des pe micul ecran?
- Dumnezeu ştie cel mai bine. Proiecte am... hăăăt..., n-aveţi voi pagini pentru câte lucruri ar fi de făcut pe micul ecran. În faţa sau în spatele camerei.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
