- Te-am văzut pe TVR 2, într-o emisiune de excepție, dedicată aniversării lui Florin Piersic, care a împlinit 77 de ani. Ținuta emisiunii amintea de marele stil al televiziunii române de pe vremea lui Vornicu și Bocăneț. Cine s-a aflat în spatele proiectului?
- N-am știut că s-a reluat. De fapt, e o înregistrare mai veche, difuzată pe TVR1. Toată munca la emisiunea aniversară "De ce îl iubim pe Florin" s-a vrut o declarație de dragoste-surpriză, o îmbrățișare afectuoasă, o întâlnire neprogramată cu admiratoarele sale de pe scenă, din televiziune, dar și de pe canapea, scaun, fotoliu, taburet, te miri ce alte locuri năstrușnice, unde se fixează, imediat ce apare el, "privitoarele", adică telespectatoarele lui. Se întâmpla acum doi ani, cu ocazia zilei sale de naștere. A fost o bucurie să complotăm noi, cei din echipă, să schițăm emisiunea, dirijați de Titus Munteanu, Carmen Movileanu, Liana Săndulescu și apoi să-l așteptăm pe Florin, să-l convingem, să-i pândim reacțiile, să ascultăm ce propuneri are și ce temeri. Și, bineînțeles, să-i ascultăm poveștile, bancurile și istoriile, fără de care nu te lasă să pleci. Oricum, toate sunt învelite în bună dispoziție când e vorba de Florin Piersic. Și aș adăuga... și de Titus Munteanu. Între ei există o relație profesională extraordinară, dar și o prietenie veche, ale căror nuanțe te străduiești să le prinzi, în timp ce ei se înțeleg din priviri.
Cei trei oameni de televiziune au semnat producția și regia, iar textele parodiilor, în mare parte, au fost scrise de Dan Teodorescu și Dan Mihăescu. Însă și Florin a venit cu propunerile sale, piese înregistrate anterior, scenete pe care dorea să le pună în scenă și remake-uri ale unor schițe care au făcut vogă. Nu tot ce s-a filmat a încăput în emisiune, din păcate. Am fi putut să facem un serial, așa de bogat energetic a fost totul.
- De ce nu se fac mai des asemenea emisiuni? Chiar dacă nu au popularitatea lui Piersic, sunt mulți artiști pe care publicul s-ar bucura să-i vadă chemați și onorați pe micul ecran.
- Unii susțin că publicul acesta de care vorbești nu mai există, că e insignifiant ca procent. Și vin și înșiră răspunsurile-clișeu, care în ultima vreme au rezonanță de tinichea, și aia stricată: "nu se cere", "publicul vrea altceva", "nu mai sunt timpurile de altădată", "nu sunt bani" etc. Și mie mi-ar plăcea să-i văd pe mulți, care au un talent real și, totuși, nu-i prind decât întâmplător, la vreun revelion, recitând niste poante pe care "făcătorii" vremelnici ai emisiunii le consideră adecvate. Nu se mai scrie pentru a destinde publicul, nu se mai valorizează talentul, ci doar tupeul. Nu se mai scrie cu înțeles, cu tâlc, cu "șopârlițe", cu har, ci se înjură de-a dreptul. Cred că nici nu se mai știe cum vine asta. Mă refer la a face ceva cu umor, cu substanță în conținut, potrivit timpurilor noastre. Aruncați o privire la BBC și veți înțelege la ce mă refer.
- Cum ai colaborat cu Florin Piersic? Ați fost o pereche foarte armonioasă, tu ai fost mai stăpânită ca de obicei, ceea ce a dat foarte bine, iar el a fost mai puțin vorbăreț și de o emoție autentică. Ați repetat prezența voastră pe scenă sau a fost ceva spontan?
- Cred că nu terminam nici astăzi dacă repetam ceva. Sau terminam în cinci minute, cu toată filmarea anulată. Cu Florin nu e cazul să repeți. Vine cu lecția învățată, vine cu buna dispoziție la purtător și discută cu oricine, de la oamenii cu camera, până la fiecare spectator din sală, creează în fiecare clipă momente memorabile. Eu l-aș urmări cu camera 24 de ore din 24 și cred că ar ieși un sitcom autentic, de mare succes la români. În plus, emisiunea s-a bazat pe spontaneitatea sa proverbială, dată de întâlnirile remarcabile cu colegele sale de scenă, iar emoția a venit odată cu derularea momentelor artistice adunate într-o viață.
- Tu, personal, ce mai faci? Când te-am căutat pentru interviu, erai în străinătate. Pui la cale ceva măreț?
- Definește ce înseamnă "măreț", în cazul meu. Ce v-ar uimi? A juca alături de mari vedete internaționale? A scrie best-seller-uri? A fi evidențiată de Bill Gates? A face un concert la Sala Palatului? A câștiga la loto? A cuceri inima vreunui miliardar american? Pe mine nu mă interesează să uimesc pe nimeni, nici măcar să-mi las cu gurile căscate semenii, ar fi păcat, circulă mulți agenți patogeni nepoftiți. Nu vreau decât să fac lucruri simple, să mă bucur de oameni și să generez, datorită lor, idei și voie bună. Dacă sunt pe lungimea de undă a altor persoane, nu pot decât să mă bucur. Ca Florin Piersic, într-un fel. Vărsători, deh. Când m-ai căutat, eram în străinătate pentru un proiect pe care sper să-l duc la îndeplinire. N-aș vrea să intru în detalii, nu din superstiție, ci din bun-simț. Nu văd de ce să tot povestesc în avans despre lucruri care e posibil să nu se finalizeze.
- Aveai în plan să urmezi cursuri de scenaristică, de film și televiziune la o universitate londoneză. Ai reușit să-ți împlinești dorința?
- Parțial, da. Și nu mă opresc, că mai am mult de învățat.
- Dar colaborarea ta cu compozitorul George Popa, despre care mi-ai vorbit în interviul nostru din 2011, s-a materializat în vreun proiect muzical ?
- Am făcut câteva cântece, acum am adăugat altele, făcute cu Radu Grațianu, un vechi coleg de trupă. Chiar acum filmăm un videoclip cu care nu știu ce-o să facem, că "nu se cere", "nu înțelege publicul", "versurile sunt prea complicate" ș.a.m.d.
- Ce proiecte ai pentru 2013? O să te vedem mai des pe micul ecran?
- Dumnezeu știe cel mai bine. Proiecte am... hăăăt..., n-aveți voi pagini pentru câte lucruri ar fi de făcut pe micul ecran. În fața sau în spatele camerei.