De câţiva ani, o nouă editură s-a afirmat cu tărie în peisajul literaturii române. Purtând pe sigla cărţilor ei silueta răzbătătoare şi războinică a Cavalerului trac, desenat de graficianul Mircia Dumitrescu, "Tracus Arte" a umplut librăriile româneşti, printr-o ofensivă culturală fără precedent, cu cărţi bune, îndelung aşteptate. Zeci şi zeci de poeţi şi prozatori români s-au putut astfel înfăţişa publicului cu opere noi şi valoroase, dovedind că miracolul, frumuseţea vie a literaturii române nu piere, în răspărul unor vremuri haotice. Editura "Tracus Arte" a fost de la început în miezul acestui fenomen cultural îmbucurător şi de o vitalitate aproape ciudată. Cine mai dă năvală astăzi spre cărţile româneşti? Am vrut să aflăm mai multe despre acest fenomen literar, dar şi despre literatura română de azi, de la directorul editurii, Ioan Cristescu. Am stat de vorbă chiar la editură, într-o casă cochetă şi mică, de pe lângă bulevardul Banu Manta, în liniştea cărţilor, din care auzeam curgând, parcă, versurile poeţilor mei dragi. Eram acasă la literatura română...
- În doar patru ani, "Tracus arte" s-a impus în România ca o editură de mare prestigiu, care publică mai ales literatură română contemporană şi, în special, poezie. Ce v-a mânat să vă înhămaţi la o activitate aşa de riscantă şi de puţin bănoasă?
- Aventura "Tracus Arte" a început în toamna lui 2008. Nu mai departe de acum şase-şapte ani, piaţa noastră editorială era invadată de literatură străină proastă. Mult mai mult decât azi. Literatura română contemporană era foarte puţin vizibilă. Foarte mulţi scriitori români, prieteni cu mine, nu găseau un debuşeu editorial. Aşa că am simţit această nevoie de a publica mai ales poezie românească.
Primele trei cărţi au fost un triunghi de poeţi: Alexandru Muşina, Caius Dobrescu şi Romulus Bucur, cu grafica lui Tudor Jebeleanu. A fost o intuiţie bună: două cărţi au luat, în anul următor, premii literare importante. Şi, încet, m-am apropiat de scriitori, iar ei au venit mai aproape de mine. Dar eu mă consider mai mult manager cultural decât editor. De ani de zile trăiesc în coordonarea de proiecte culturale româneşti sau cu implicare europeană, şi din asta mi-am câştigat existenţa, şi asta mi-a plăcut să fac. Tracus Arte este un proiect de management cultural. Ce m-a surprins este că, încă de la început, programul nostru a fost privit cu un soi de mirare: cum descoperisem noi nişa aceasta a literaturii române contemporane? Mie mi se pare trist ca literatura română contemporană să fie o «nişă» în propria-i ţară.
- Sunteţi animat de idealuri patriotice? Nu se prea poartă, de la un timp...
- Iar dvs. v-aţi dat un masterat în teologie greco-catolică, la Facultatea de Teologie din Blaj... Pentru a adânci şi mai mult spiritul acestor valori?
- Iniţial m-am înscris pentru a-mi lărgi orizontul cultural şi dintr-un regret personal. Fiind născut într-o familie profund religioasă, dacă iniţial ideea de a merge la Blaj a avut o conotaţie livrescă, a sfârşit prin a mă îmbogăţi sufleteşte. Mi-am întărit credinţa şi mi-am consolidat iubirea pentru semeni, dar mai ales pentru familie.
- Dincolo de apariţiile de cărţi româneşti, există azi o lume literară bine constituită, conştientă de valoarea şi rostul ei?
- Există o lume literară extrem de fărâmiţată, de supusă influenţelor şi intereselor de diverse feluri. E mai mult o dezvoltare pe orizontală, bună şi ea, decât o competiţie a valorilor autentice. Acest lucru se vede şi în dispersia editorilor. Avem 8 asociaţii ale editorilor şi foarte multe puncte de vedere.
- Cum vedeţi literatura noastră de azi?
- Literatura română a început să-şi redescopere profesionalismul. Avem o poezie şi o proză dinamice şi cu viziuni multiple. Iar în ultimii doi-trei ani, generaţia anilor '80 a revenit spectaculos. După ce şi-au stricat mâna prin presă, s-au întors la scris. Şi-au amintit că sunt profesionişti ai scrisului. Iar cei tineri învaţă să scrie şi ei.
- Dar are literatura română de azi şanse bune de viitor? Cum poţi fi poet român, când cărţile tale apar în tiraje de 500 - 1000 de exemplare, eşti plătit doar simbolic, iar marele public n-are habar de tine?
- Deşi alergaţi pe o pistă fără prea mulţi spectatori în tribună, perseveraţi. Ce vă motivează entuziasmul?
- Am dorit să creăm un brand din această editură. N-am dorit să fie doar aşa, un butic la marginea străzii. Ci un hipermarket al literaturii române contemporane. Şi mai e ceva. Eu nu sunt un ins agitat. Nu-mi place forfota cotidiană şi nu-mi place să merg în lume ca să mă nevrozez. Editura a câştigat şi pentru că, în redacţie, noi nu suntem nevrozaţi. Suntem oameni normali. Şi un om normal poate să ajungă la performanţă. Din păcate, să fii normal a ajuns o performanţă.
- Câte titluri aţi scos până acum?
- Am scos cam 450. În ultimii doi ani, am tipărit câte 130-140 de titluri pe an. Şi nu cred că vom ajunge să scoatem mai multe. Vom rămâne o editură de mărime medie. Eu nu cred că există o afacere simplă în ţara asta, aşa că nici cea editorială nu-i o afacere simplă. Dar, pe lângă avantajul că aproape tot ce deţine editura este proprietatea ei, am avut şi norocul unei echipe de redactori valoroşi: Alexandru Muşina, Cosmin Perţa, redactorul-şef al editurii, Teodor Dună. Şi beneficiem de consultanţa unor nume grele, cum sunt Ion Pop, Ion Vartic de la Cluj, Mircea Martin, Ion Bogdan Lefter şi alţii. M-am înconjurat de atâţia oameni deştepţi, ca să nu greşesc. Dar până la urmă, eu îmi asum totul.
- Se spune că un scriitor publicat la editura "Tracus Arte” are şanse mari la un premiu literar.
- Vă rog să ne prezentaţi puţin editura dvs. Ce colecţii aveţi? Cum le-aţi gândit?
- Prima noastră colecţie a fost Colecţia Neo. Ea a luat şi cele mai multe premii de poezie. Au apărut aici Muşina, Caius Dobrescu, Nichita Danilov şi Liviu Ioan Stoiciu, de pildă. Apoi, avem şi o colecţie de poezie numită Drog, unde apar poeţi din zone extrem de colorate şi diferite, ca Traian T. Coşovei ori Paul Vinicius. La Debut, cel mai consistent a fost al lui Andrei Doşa, care a luat Premiul Eminescu în 2012. Avem şi o colecţie de proză, unde au apărut Ioan Groşan şi Cosmin Perţa. Groşan, pentru "Un om din Est”, a primit Premiul Academiei Române. O altă colecţie cu care ne mândrim este dedicată avangardei româneşti, şi este îngrijită de profesorul şi scriitorul clujean Ion Pop. Am făcut şi reeditări importante, cum au fost volumele de debut colectiv ale poeţilor de vârf optzecişti: "Cinci” şi "Pauza de respiraţie”. Şi mai avem o colecţie de antologii, cu grafica lui Mircia Dumitrescu. El, Tudor Jebeleanu şi Mihai Zgondoiu sunt artiştii cu care lucrăm. I-am ales pe ei dintre elite. În 2013, se împlinesc 80 de ani de la naşterea lui Nichita Stănescu, aşa că vom reedita "11 elegii”, cu grafica lui Mircia Dumitrescu.
- Într-o lume dominată de reclamă, dvs. cum vă promovaţi cărţile?
- Acum şapte ani, am început la Muzeul Literaturii din Bucureşti, un proiect de literatură şi muzică. Invitam un poet şi un muzician, şi era o seară plăcută de lectură şi muzică. E foarte adevărat că acolo am cunoscut şi foarte mulţi poeţi şi foarte mulţi mari scriitori, toţi nemulţumiţi că nu pot publica. A fost încă un îndemn de a face editura. Pe urmă, când am început să scot cărţile pe piaţă, am observat că primeşti foarte greu banii de la librării. Librăriile sunt o rămăşiţă comunistă a societăţii noastre de consum. Îţi iau un comision extrem de mare şi îţi dau banii când au ele chef. Şi atunci, am preferat să mă implic în evenimente cu scriitorii pe care îi am. Să avem cărţi la evenimente, la festivaluri, să facem seri de poezie, întâlniri cu scriitori. Nu se vând multe cărţi dar, oricum, mai multe decât s-ar vinde într-o zi, într-o librărie. Foarte important e că acolo este contactul cu cititorii. Cu Dan Mircea Cipariu am făcut maratoane de poezie şi jazz. Anul acesta vom fi la a 4-a ediţie. Împreună cu el am făcut "Strada de carte"
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
