- În ciuda vechimii lor, fenomenele bizare din pădurea Hoia-Baciu continuă să rămână un mister...
- Într-adevăr, o explicaţie clară a fenomenelor din pădurea Hoia-Baciu lipseşte. Noi nu ştim cu exactitate ce sunt ele. Dar cred că am acumulat destule cunoştinţe pentru a şti ce nu sunt ele, de fapt. Şi anume, ele nu sunt spirite sau fantome, nu au origine extraterestră, nu vin din lumi paralele şi nici din alt timp. De fapt, ele nu sunt nimic din ceea ce cunoaştem şi nici măcar din ceea ce noi ne-am putea imagina. Este vorba despre o misterioasă realitate virtuală, o lume invizibilă, care se exprimă prin aşa numitele forme-gând.
- Ce sunt ele?
- Ideea despre existenţa unei lumi invizibile are origini străvechi. Ea a fost dezvoltată de teozofie, care a avut în Charles Webster Leadbeater, un clarvăzător foarte puternic, care percepea cu uşurinţă astfel de forme-gând. El le-a şi desenat şi publicat într-o carte de bază a teozofiei. Aceste teorii au la bază ideea că Universul, chiar dacă e material, este realizat din planuri şi subplanuri din ce în ce mai subtile, vizibile pentru clarvăzători. Fiecare gând al unui om trimite o imagine, are o viaţă mai scurtă sau mai lungă în aceste planuri subtile. Şi clarvăzătorii o percep. Interesant e că anumite "forme-gând” din cartea lui Leadbeater au fost fotografiate şi în pădurea Hoia-Baciu. Există o simbolistică a formelor-gând, care se împart în gânduri bune, ajutătoare, şi gânduri rele, malefice. În pădurea Hoia-Baciu au fost fotografiate mai ales forme-gând pozitive. Cele mai importante de aici au forma pălăriei lui Bonaparte, care este o formă de gând bună şi ajutătoare. Sau cruci care sunt, de asemenea, binevoitoare şi ajutătoare, sau stele cu cinci colţuri, considerate manifestări ale logosului solar.
"Apariţiile din pădure au un substrat numit ectoplasmă”
- Mai aveţi o ipoteză tulburătoare. Ceea ce se întâmplă în pădurea Hoia-Baciu sunt materializări ori dematerializări dintr-o lume subiectivă şi virtuală.
- Faptul că noi fotografiem prezenţe stranii înseamnă că multe dintre ele sunt obiective, există ca atare pentru un timp, în pădure. Ele se intensifică, se materializează într-un substrat existent în zonă, o bioplasmă eliberată îndeosebi de plante.
- Ce trebuie înţeles prin substratul de bioplasmă din pădure?
- În perioada de aur a aşa numitului spiritism, erau subiecţi care făceau materializări, mai ales ale unor unor persoane defuncte. Aceste materializări foloseau un substrat numit ectoplasmă, care era eliberată de un medium şi avea o structură aburoasă. Era un substrat care se modela în forme anume, cel mai adesea umane, apoi dispăreau. Şi noi am fotografiat în pădurea Hoia-Baciu un astfel de substrat ciudat, secretat de sistemele vii, de plante, dar uneori şi de animalele şi oamenii din zonă. Ea este substratul, substanţa de bază pentru materializarea formelor stranii şi a apariţiilor de aici. Eu m-am convins că în pădurea Hoia-Baciu eliberarea de bioplasmă din vegetaţia din zonă este foarte puternică. De aceea arată pădurea aşa de nenorocită, pentru că este o vegetaţie devitalizată. Şi, cumva, este şi nesănătoasă pentru oamenii prezenţi în zonă, dar şi pentru animale, care o ocolesc din instinct. Pentru că, intrând în ea, de multe ori pierd, temporar, un "ceva” din ele. Pierd bioplasmă.
- Puteţi dovedi toate astea?
- Avem fotografii. Nemaivorbind de stările de devitaminizare şi de oboseală pe care le resimt cei care se întorc din pădure. Pentru că îşi pierd un anume substrat vital. Omul are "duhul lui eteric”, care este o copie subtilă a lui şi care-i conferă vitalitate. Din duhul acesta eteric se pierde ceva în pădure şi acesta se reface greu.
- Cum anume se produc materializările despre care vorbeaţi?
- Hai să spunem că sunt ca nişte imagini latente. Şi care supuse unui proces de developare devin imagini reale. Imaginile latente stau adunate în toate gândurile unei colectivităţi. Această lume potenţial-virtuală, care este o lume subiectivă a conştiinţei, nu este încă materie. Şi din această interfaţă pătrund apariţii, care în contact cu bioplasma se pot materializa temporar. Dar numai pe durate scurte şi în spaţii limitate. Asta este materializarea. În lumea fizică sunt materializări care sunt stabilizate. Noi, toţi, suntem materializări stabile.
"Un soi de zeu care ne păzeşte dezvoltarea şi evoluţia”
- Această viziune asupra lumii este una spiritualistă. Suntem noi pregătiţi să gândim astfel?
- Nu ştiu. Dar ceea ce ştiu este că pădurea clujeană nu este o fereastră către alte lumi, ci una către faţete necunoscute ale lumii noastre.
- Aveţi şi o teorie unificatoare a manifestărilor exotice de la Hoia, dar şi de pe planetă: fenomenul global polimorf. Ce se ascunde în spatele lui?
- Este polimorf pentru că poate lua diferite aspecte. Şi îl consider global, pentru că se manifestă pe întreaga planetă. Îl putem asocia şi cu apariţiile, dar şi cu fenomenele OZN sau cu apariţiile religioase, cu teofaniile. În toate există un mecanism care e mereu acelaşi. Şi care este legat mai mult de credinţele şi cu conştiinţa noastră. De aceea, acest fenomen global polimorf este asociat cu conştiinţa umană.
El poate fi un subprodus al conştiinţei umane. Adică, un depozit al conştiinţei noastre individuale şi colective. Şi care, într-o anumită zonă, aşa cum se întâmplă la Hoia-Baciu, îşi găseşte un substrat bun să se materializeze temporar. Dar ar putea să fie şi ceva independent de noi, ceva cu rol de regulator pentru gândurile şi credinţele noastre. Un ceva inteligent şi independent de noi, dar care nu e biologic.
- Un soi de înger?
- Poate că este un soi de zeu, care ne păzeşte dezvoltarea şi evoluţia, ca să nu sărim prea rapid şi să n-o luăm cu dezvoltarea tehnologică prea înaintea dezvoltării noastre mentale. Ne împiedică să ne uităm originile şi limitele noastre. Ne împiedică să ne desprindem de mituri şi de religie, care sunt originea şi destinul nostru. Şi, de fapt, manifestările din pădurea Hoia-Baciu sunt nişte anomalii faţă de legile normale, legile cunoscute ale fizicii. Ele sunt rezultatul acţiunii unor legi speciale, care pot contrabalansa ori scurtcircuita legile normale. Tot ce se întâmplă în pădurea Hoia-Baciu este o dovadă că aceste legi există. Dar faptul că un pahar spart nu se poate recompune din cioburi sau că nu putem întineri la dorinţă arată că aceste legi stranii au o acţiune locală şi strict limitată. Dincolo de senzaţionalul lor, apariţiile de la Hoia-Baciu sunt, cu adevărat, importante, doar pentru puţini. Adică pentru cei care în nopţile de nesomn visează cu ochii deschişi că sunt pe cale să obţină răspunsuri definitive la întrebările ultime despre tainele naturii şi ale existenţei. Poate că şi cititorii revistei "Formula AS” se numără printre ei.