Din nou, despre pădurea Hoia-Baciu - Interviu cu prof. ADRIAN PĂTRUŢ

"Nu e vorba de spirite sau fantome, nici de extratereştri”

- În ciuda vechimii lor, fenomenele bizare din pădurea Hoia-Baciu continuă să rămână un mister...

- Într-adevăr, o explicaţie clară a fenomenelor din pădurea Hoia-Baciu lipseşte. Noi nu ştim cu exactitate ce sunt ele. Dar cred că am acumulat destule cunoştinţe pentru a şti ce nu sunt ele, de fapt. Şi anume, ele nu sunt spirite sau fantome, nu au origine extraterestră, nu vin din lumi paralele şi nici din alt timp. De fapt, ele nu sunt nimic din ceea ce cunoaştem şi nici măcar din ceea ce noi ne-am putea imagina. Este vorba despre o misterioasă realitate virtuală, o lume invizibilă, care se exprimă prin aşa numitele forme-gând.

- Ce sunt ele?

- Ideea despre existenţa unei lumi invizibile are origini străvechi. Ea a fost dezvoltată de teozofie, care a avut în Charles Webster Leadbeater, un clar­vă­zător foarte puternic, care percepea cu uşurinţă astfel de forme-gând. El le-a şi desenat şi publicat într-o carte de bază a teozofiei. Aceste teorii au la bază ideea că Universul, chiar dacă e material, este realizat din pla­nuri şi subplanuri din ce în ce mai subtile, vizibile pentru clarvăzători. Fiecare gând al unui om trimite o imagine, are o viaţă mai scurtă sau mai lungă în aceste planuri subtile. Şi clarvăzătorii o percep. Interesant e că anumite "forme-gând” din cartea lui Leadbeater au fost fotografiate şi în pădurea Hoia-Baciu. Există o simbolistică a for­me­lor-gând, care se împart în gânduri bune, aju­tătoare, şi gânduri rele, malefice. În pă­durea Hoia-Baciu au fost fotografiate mai ales for­me-gând pozitive. Cele mai im­por­tante de aici au forma pălăriei lui Bonaparte, care este o formă de gând bună şi ajutătoare. Sau cruci care sunt, de asemenea, bine­voi­toa­re şi aju­tă­toa­re, sau stele cu cinci colţuri, con­si­derate manifes­tări ale logosului so­lar.

"Apariţiile din pădure au un substrat numit ectoplasmă”

- Mai aveţi o ipoteză tulbu­rătoare. Ceea ce se întâmplă în pă­durea Hoia-Baciu sunt mate­ria­lizări ori dematerializări dintr-o lu­me subiectivă şi virtuală.

- Faptul că noi fotografiem pre­zenţe stranii înseamnă că multe din­tre ele sunt obiective, există ca atare pentru un timp, în pădure. Ele se intensifică, se materializează în­tr-un substrat existent în zonă, o bio­plas­mă eliberată îndeosebi de plan­te.

- Ce trebuie înţeles prin substra­tul de bioplasmă din pă­dure?

- În perioada de aur a aşa nu­mitului spiritism, erau subiecţi care făceau materializări, mai ales ale unor unor persoane defuncte. Aces­­te materializări foloseau un substrat numit ectoplasmă, care era eliberată de un medium şi avea o structură aburoasă. Era un substrat care se mo­dela în forme anume, cel mai ade­sea umane, apoi dispăreau. Şi noi am fotografiat în pă­durea Hoia-Baciu un astfel de substrat ciu­dat, secretat de sistemele vii, de plante, dar uneori şi de ani­malele şi oamenii din zonă. Ea este substratul, substanţa de bază pentru mate­rializarea for­melor stranii şi a apariţiilor de aici. Eu m-am convins că în pă­du­rea Hoia-Ba­ciu elibe­rarea de bioplasmă din vegetaţia din zonă este foarte puternică. De aceea arată pădu­rea aşa de nenorocită, pentru că este o ve­getaţie devita­li­zată. Şi, cumva, este şi nesă­nătoasă pentru oa­menii prezenţi în zo­nă, dar şi pentru animale, care o ocolesc din instinct. Pentru că, intrând în ea, de multe ori pierd, temporar, un "ceva” din ele. Pierd bio­plasmă.

- Puteţi dovedi toate astea?

- Avem fotografii. Nemaivorbind de stările de devitaminizare şi de oboseală pe care le resimt cei care se întorc din pădure. Pentru că îşi pierd un anume substrat vital. Omul are "du­hul lui eteric”, care este o copie subtilă a lui şi care-i conferă vitalitate. Din duhul acesta ete­ric se pierde ceva în pădure şi acesta se reface greu.

- Cum anume se produc materializările despre care vorbeaţi?

- Hai să spunem că sunt ca nişte imagini latente. Şi care supuse unui proces de developare devin imagini reale. Imaginile latente stau adunate în toate gândurile unei colectivităţi. Această lume poten­ţial-virtuală, care este o lume subiectivă a conştiinţei, nu este încă ma­te­rie. Şi din această interfaţă pătrund apa­­riţii, care în contact cu bioplasma se pot ma­terializa temporar. Dar nu­mai pe du­rate scurte şi în spaţii li­mi­tate. Asta este materializarea. În lumea fizică sunt materializări care sunt sta­bilizate. Noi, toţi, suntem materia­lizări stabile.

"Un soi de zeu care ne păzeşte dezvoltarea şi evoluţia”

- Această viziune asupra lumii este una spiritualistă. Suntem noi pregătiţi să gândim astfel?

- Nu ştiu. Dar ceea ce ştiu este că pădurea clujeană nu este o fereastră că­tre alte lumi, ci una către faţete ne­cunoscute ale lumii noastre.

- Aveţi şi o teorie unificatoare a manifestărilor exotice de la Hoia, dar şi de pe planetă: fenomenul glo­bal po­limorf. Ce se ascunde în spa­tele lui?

- Este polimorf pentru că poate lua diferite aspecte. Şi îl consider glo­bal, pen­tru că se manifestă pe întreaga pla­netă. Îl putem asocia şi cu apari­ţiile, dar şi cu fenomenele OZN sau cu apariţiile religioase, cu teofaniile. În toate există un mecanism care e mereu acelaşi. Şi care este legat mai mult de credinţele şi cu conştiinţa noas­­tră. De aceea, acest fenomen glo­bal polimorf este asociat cu conştiinţa umană.El poate fi un subprodus al conştiinţei umane. Adică, un depozit al conştiinţei noastre indi­vi­duale şi co­lective. Şi care, într-o anu­mită zo­nă, aşa cum se întâmplă la Hoia-Ba­ciu, îşi găseşte un substrat bun să se materializeze temporar. Dar ar pu­tea să fie şi ceva independent de noi, ceva cu rol de regulator pentru gân­durile şi cre­dinţele noastre. Un ceva inteligent şi in­de­pendent de noi, dar care nu e bio­logic.

- Un soi de înger?

- Poate că este un soi de zeu, care ne păzeşte dez­voltarea şi evoluţia, ca să nu sărim prea rapid şi să n-o luăm cu dezvoltarea tehnologică prea înaintea dezvol­tă­rii noastre mentale. Ne împiedică să ne uităm ori­ginile şi limitele noastre. Ne împiedică să ne desprin­dem de mituri şi de religie, care sunt originea şi desti­nul nostru. Şi, de fapt, manifestările din pădurea Hoia-Baciu sunt nişte anomalii faţă de legile normale, legile cunoscute ale fizicii. Ele sunt rezultatul acţiunii unor legi speciale, care pot contrabalansa ori scurtcir­cu­ita legile normale. Tot ce se întâmplă în pădurea Hoia-Baciu este o dovadă că aceste legi există. Dar faptul că un pa­har spart nu se poate recompune din cio­buri sau că nu putem întineri la dorinţă arată că aceste legi stranii au o acţiune locală şi strict limitată. Dincolo de sen­za­ţio­nalul lor, apariţiile de la Hoia-Ba­ciu sunt, cu ade­vărat, importante, doar pentru puţini. Adică pentru cei care în nopţile de nesomn visează cu ochii deschişi că sunt pe cale să obţină răspunsuri definitive la în­tre­bă­rile ultime despre tainele naturii şi ale existenţei. Poa­te că şi cititorii revistei "Formula AS” se numără printre ei.