E foarte bine că e așa, deși tema se dovedește un teren cum nu se poate mai fertil, deopotrivă pentru demagogi și pentru populiști, pentru așa-zis tehnocrați și, cum altfel, pentru veșnicii economiști, fără emoții și fără suflet. Multă vreme, înainte și în timpul campaniei electorale, subiectul a fost instrumentat politic de presă, fără cea mai mică umbră de responsabilitate. În fine, schimbarea de regim de după alegerile din decembrie 2012 și virarea spre stânga a politicilor sociale, inclusiv la Ministerul Sănătății, unde portofoliul este deținut de un liberal (!), au readus în discuție problemele din domeniu și au scos la iveală, încă o dată, superficialitatea condamnabilă a statului în raport cu cei pe care trebuie să îi servească. S-au vehiculat în ultimele zile tot felul de viziuni, de teorii, s-au făcut și s-au refăcut tot felul de calcule economice, s-a interpretat și s-a reinterpretat relația dintre plătitorul de asigurări și sistemul medical public, respectiv privat, însă, cum bine remarca un fin observator al dezbaterilor, omul cu nevoia lui de ajutor, omul cu dreptul său la respect și la demnitate, mai ales în situații critice, de viață și de moarte, precum cele existente într-un spital din România, omul cu necazurile lui a fost sistematic omis din ecuația temelor mari ale reformelor și ale bugetelor. Lipsa de respect a statului față de contribuabil, generală în lume, nu-i vorbă, iar la noi accentuată de jumătatea de secol de comunism, ia în România, tot mai adesea, forma dezagreabilă a cinismului. În vreme ce inventează un Minister al Marilor Proiecte (care mari proiecte, când tocmai se amână cu patru ani investiții-cheie precum metroul din Drumul Taberei?), guvernul lasă nerezolvată în bugetul pentru 2013 criza citostaticelor, o enormitate generată de incompetență și de blocajul instituțional, care face ca 20 dintre cele mai ieftine medicamente necesare în tratamentul cancerului și în transplanturi să nu fie disponibile pe piața din România de mai bine de doi ani! Promisiune fermă de campanie, situația citostaticelor va fi remediată până la sfârșitul acestei săptămâni, la presiunea unei părți a presei (alta decât cea care instrumentase politic cazul înainte de alegeri) și a opiniei publice. Dar omisiunea din buget rămâne marcă înregistrată a "grijii" politicienilor noștri față de românii loviți de boli, precum și față de propriile promisiuni. Într-un proiect de buget de cheltuieli de ordinul zecilor de miliarde de euro, nu și-a găsit locul un decont de 800.000 de euro, care înseamnă deblocarea, cel puțin pentru moment, a crizei citostaticelor. 800.000 de euro! Atât de mult pentru bolnavii de cancer și atât de puțin pentru anvergura "Marilor Proiecte".