Indubitabil, riscul de apariţie al unui diabet de tip 1 (insulino-dependent) sau 2 (insulino-independent) creşte dacă aveţi în familie un părinte, frate sau soră, cu această afecţiune. Mai mult, supraponderalitatea (este şi cazul familiei dvs.), la rândul ei, creşte semnificativ riscul de a face diabet, majoritatea persoanelor cu diabet de tip 2 fiind supraponderale. Practic, cu cât aveţi mai mult ţesut gras în organism, cu atât celulele muşchilor sau ale altor ţesuturi devin mai rezistente la propria insulină, în special dacă excesul de ţesut adipos este concentrat în jurul abdomenului. Chiar dacă, deocamdată, este neclar de ce greutatea în exces este asociată cu creşterea riscului de diabet de tip 2, au fost făcute progrese în identificarea unei proteine (rezistina) produsă de celulele grase şi care pare să provoace rezistenţă la insulină.
În altă ordine de idei, ar fi total eronat să credeţi că numai predispoziţia genetică şi obezitatea sunt singurii factori responsabili de declanşarea diabetului. În acest context, trebuie să luaţi în calcul şi alţi factori favorizanţi, cum ar fi: alterarea glicemiei prin nemâncare sau alterarea toleranţei la glucoză, inactivitatea (cu cât sunteţi mai inactiv, cu atât mai mare este riscul), vârsta (riscul de a dezvolta un diabet de tip 2 creşte pe măsură ce organismul îmbătrâneşte), antecedentele de diabet gestaţional (la femei) ori sindromul ovarelor polichistice. Este cunoscut faptul că sindromul ovarelor polichistice se datorează unei forme comune de tulburare hormonală, care apare la femei şi se asociază frecvent cu o creştere a riscului de diabet insulino-independent (tip 2). Unele cercetări sugerează chiar o legătură între sindromul ovarelor polichistice şi insulină, deoarece multe femei care prezintă acest sindrom au niveluri crescute de insulină şi sunt mai puţin sensibile la acţiunea acesteia decât majoritatea persoanelor de sex feminin.
În sfârşit, deoarece procesele care stau la baza creşterii riscului de diabet sunt comune cu cele care cresc riscul de hipertensiune arterială şi alterează nivelurile lipidelor din sânge, orice persoană care este afectată de una dintre aceste două boli ar trebui suspicionată şi investigată pentru depistarea diabetului.
În concluzie, trebuie spus că, în general, persoanele care prezintă măcar două dintre caracteristicile amintite anterior (din păcate, nici familia dvs. nu face excepţie) au un risc crescut de a dezvolta boala diabetică. Cu alte cuvinte, temerile dvs. sunt pe deplin îndreptăţite şi, ca atare, ar trebui să acţionaţi în consecinţă. În acest sens, adoptarea unei diete corecte, evitarea sedentarismului şi utilizarea unor extracte naturale hipoglicemiante reprezintă planul de prevenire cel mai sigur. În cazul în care nu vă puteţi descurca pe plan local, contactaţi-mă telefonic!
Să auzim numai de bine!
Dr. LAWRENCE CHUKWUDI NWABUDIKE - medic primar dermatolog, acupunctor şi homeopat - Bucureşti, tel. 0752/30.45.36, 0746/01.76.60, e-mail: chukwudi.nwabudike@live.com
"Ce putem face pentru a stopa ciroza cu hepatită C?"
(Răspuns pentru CRISTINA BĂRĂRIU,
F. AS nr. 1028)
O dietă bogată în vegetale şi fructe este esenţială. Chiar şi culoarea naturală a lor - verde - întăreşte energia ficatului. Unii recomandă şi extras de ficat, în cantităţi mici.
Alcoolul este de evitat. De asemenea, consumul drogurilor ilicite, mai ales al celor injectabile. Fumatul constituie şi el un factor ce slăbeşte energia ficatului.
Somnul şi odihna sunt foarte importante pentru procesul de refacere. Ele combat senzaţia de oboseală, care este unul dintre simptomele bolii.
Exerciţiul fizic ajută la redobândirea tonusului corporal. Astfel, organismul creşte energetic.
Masajul, yoga şi Tai Chi ajută la calmarea mentală, stimulează sistemul imunitar, echilibrează energiile organismului şi contribuie, prin urmare, la refacerea corpului.
Plantele medicinale, cum ar fi lemnul-dulce (Glycyrrhiza glabra), pot ajuta la îmbunătăţirea funcţiei hepatice, mai ales în insuficienţa hepatică şi cancerul hepatic. Atenţie, poate provoca hipotensiune!
Silimarina (Silybum marianum) s-a dovedit de folos în cancerul hepatic. Ar putea reduce încărcarea virală şi poate încetini evoluţia cirozei.
Acupunctura ajută la echilibrarea energetică. Ar putea astfel ameliora simptomele şi poate chiar împiedica evoluţia bolii. Se acţionează pe meridianele Ficat, Vezică biliară, Rinichi şi Plămân.
Homeopatia - există un număr mare de remedii utile pentru probleme hepatice, inclusiv Caardus marianus, Chelidonium majus, Mercurius solubilis, Lycopodium, Nux vomica. Totuşi, cele mai bune remedii rezultă din consultaţii individualizate, ce pot duce la rădăcina tulburării.
Vă urez succes!VASILE STANCIU - fitoterapeut, Bucureşti, tel. 0724/37.32.48, 0755/77.08.50
"Vreau să aflu cum să tratez şi cum să scap de hematurie"
(Răspuns pentru STOICA GHEORGHE - Prahova, F. AS nr. 1033)
Dacă prin analize s-a stabilit că urina nu s-a colorat din cauza unor medicamente administrate (Rifampicină, Ciclofosfamidă, Furazolidon), consumului de sfeclă roşie sau a unei tulburări ereditare de metabolism (porfirie), vă recomand să acordaţi o atenţie deosebită acestei manifestări clinice - hematuria.
Dacă în antibiograma asociată uroculturii apar peste 100.000 bacterii/ml de urină (deci test pozitiv), urmaţi tratamentul prescris de medic, eventual în paralel cu unul naturist. Dacă la examenul microscopic, în sedimentul urinar apar mai mult de 1.000.000 hematii/24 ore, faceţi o hemoleucogramă completă şi trimiteţi-mi valoarea eritrocitelor, granulocitelor, leucocitelor, creatinina, proteinuria, calciul şi ureea. Tratamentul este complex, în funcţie de cauza care a provocat afecţiunea.
În hematurie, cauza cea mai frecventă este carcinomul cu celule de tranziţie, care afectează vezica urinară, bazinetul urinar, ureterele şi cea mai mare parte a uretrei.
Tratamentul naturist ce poate ameliora o gamă largă a infecţiilor tractului urinar cuprinde următoarele produse: Total Cleanse Kidneys, Prostate Optimizer, Prostadynon, Renostim, Xantoprostal, Urinal Akut, Kidney Tone Up, Prostatofort, ceaiuri diuretice (coada-calului, cozi de cireşe, pufuliţă, ghimpe, ienupăr). Dacă între timp situaţia s-a ameliorat, preventiv, măriţi la 1 1/2 l aportul zilnic de lichide (ceaiuri) şi reduceţi consumul de lapte. Dacă aveţi calculi de oxalat - Ca2+, nu consumaţi ciocolată, spanac, rubarbă.
Pentru nefrită şi pielonefrită se fac băi de şezut cu ceai de urzică moartă sau coada-calului şi se beau 3 ceşti pe zi de "lapte de troscot".
Multă sănătate!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
