Pentru început, se impune precizarea că alături de spondilita anchilozantă, artrita psoriazică, colagenoza sau granulomatoza Wegener, poliartrita reumatoidă face parte din categoria patologiilor reumatice autoimune şi presupune o suferinţă inflamatorie care se manifestă la nivelul diverselor articulaţii ale membrelor. Spre deosebire de artroză, care afectează doar sistemul musculo-scheletic, poliartrita reumatoidă este o boală sistemică, cu tendinţe de simetrie, afectând, de exemplu, ambele glezne sau ambele încheieturi ale mâinilor, şi ducând la ridigitate ori dureri difuze. Procesul inflamator determinat de agresiunea unor anticorpi dirijaţi greşit contra propriilor ţesuturi sănătoase (în mod specific membrana sinovială) poate cuprinde, în ultimă instanţă, şi ligamentele, tendoanele sau muşchii. Mai mult, membrana sinovială inflamată proliferează deseori, invadând şi distrugând osul sau cartilajul, compromiţând astfel stabilitatea articulară. Mai trebuie menţionat şi faptul că pe lângă multiplele neplăceri pe care le produce (deformări ale ţesuturilor afectate, dureri mari, rigiditate articulară, oboseală, stări de rău, proeminenţe - noduli reumatoizi - şi tumefieri la nivelul articulaţiilor atacate), poliartrita reumatoidă poate genera complicaţii şi la nivelul altor organe, traduse prin leziuni ale terminaţiilor nervoase, infecţii articulare acute, tulburări pulmonare (pleurezie), cardiace (pericardită), ulceraţii ale membrelor şi anemie. Deşi poliartrita reumatoidă poate fi, uneori, cea mai invalidantă formă de artrită, sunt disponibile medicamente foarte eficiente pentru tratamentul acesteia, cu condiţia ca diagnosticarea să se fi făcut într-un stadiu precoce. Tratamentele curente sunt focalizate asupra ameliorării durerii, reducerii inflamaţiei, stopării sau încetinirii distrugerii articulare, prevenţiei problemelor medicale asociate, cum ar fi afecţiunile cardiace şi pulmonare. Fără a intra în amănunte, trebuie menţionat că medicamentele utilizate pentru tratamentul poliartritei reumatoide se împart în două categorii: cele folosite pentru ameliorarea simptomelor şi cele destinate controlului afecţiunii. Antiinflamatoarele nesteroidiene, incluzând Ibuprofenul, Naproxenul şi altele, reprezintă tratamentul primar al durerii şi inflamaţiei din poliartrita reumatoidă. Dacă sunteţi sensibil la antiinflamatoare nesteroidiene, se pot utiliza derivate de aspirină, numite salicilaţi nonacetilaţi (trisilicat de magneziu, salsalat).
O altă alternativă sunt inhibitorii de COX-2 (ciclooxigenaza), toleraţi mai bine la nivel gastric, sau acetominofenul pentru diminuarea durerii.
Corticosteroizii (prednison) sunt foarte eficienţi în ameliorarea durerii şi a inflamaţiei, dar nu controlează evoluţia bolii. Aceştia trebuie utilizaţi cu atenţie şi în cele mai mici doze eficiente posibile, datorită numeroaselor şi potenţial gravelor reacţii adverse.
Medicamentele care modifică afecţiunea (hidroxiclorochina, sulfasalazina, minociclina, methotrexatul etc.) pot reduce simptomele şi pot încetini distrugerea articulară.
În sfârşit, substanţele care modifică răspunsul biologic, cum ar fi etanacept şi infliximab, blochează acţiunea factorului de necroză tumorală, un compus chimic care joacă un rol important în inflamaţie şi distrugerea tisulară. O altă substanţă biologică ce modifică răspunsul inflamator, numită anakirra (kineret), reduce inflamaţia prin blocarea citokinei numită interleukina-1. Aceste medicamente pot fi foarte eficiente, dar prin blocarea răspunsului imun, pot conduce spre infecţii severe, ca formă de reacţie adversă.
Cele mai bune remedii naturiste pentru reducerea inflamaţiei şi micşorarea durerii în zonele afectate sunt, în cazul poliartritei reumatoide, gheara-diavolului, coada-calului (reduce inflamaţia şi ajută la refacerea cartilajelor) şi scoarţa de salcie (virtuţi antiinflamatorii şi analgezice dovedite). Suplimentele cu acţiune generală recomandate în poliartrita reumatoidă şi alte boli reumatice cu substrat autoimun sunt: uleiul de luminiţa-nopţii (antiinflamator natural, care conţine acid gama-linolenic), Seleniul cu vitamina E (indispensabil în patologiile autoimune), vitamina C (preferabil organică), calciu şi magneziu, vitamina B6 şi bromelaina, enzima extrasă din ananas, cu efecte antiinflamatorii, indicată dacă durerile sunt mai severe.
Dintre uleiurile volatile, cele mai indicate sunt cel de Geraniu, Ghimbir şi Ienupăr, care pot fi administrate intern sau utilizate în masaje locale.
Dintre gemoderivate, cel mai indicat în cazul poliartritei reumatoide este extractul din mlădiţe de viţă-de-vie sălbatică (se administrează conform prospectului), analgezic şi antiinflamator folosit în formele hiperalgice cu evoluţie rapidă, deformări articulare şi scleroza ligamentelor. Să auzim numai de bine!
Dr. IOAN GH. MĂRGINEAN - medic primar ORL - C.M.I. "SANOMED" Sibiu, tel. 0722/73.52.72
"Simt un gust foarte sărat în gură, indiferent ce mănânc"
(Răspuns pentru MARIA - Slatina, F. AS nr. 1048)
Simptomatologia descrisă de dvs. pledează pentru diagnosticul de faringită cronică (o stare de iritaţie sau inflamaţie cronică a mucoasei orofaringiene). Bolnavul prezintă senzaţie de uscăciune în faringe, "nod în gât", tuse seacă, iritativă, sau tulburări vocale progresive. Factorii etiologici locali şi generali sunt: insuficienţă respiratorie nazală cronică, cu respiraţie de tip bucal, lezarea cronică a mucoasei prin agenţi chimici, aerul poluat, încăperi cu aer climatizat, modificări hormonale la menopauză etc. Tratamentul faringitei cronice constă într-o substituţie din abundenţă cu ceaiuri şi gargară cu salvie, gălbenele, muşeţel şi tătăneasă (se prepară o infuzie cu o linguriţă din fiecare plantă la 200 ml apă, la care se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat alimentar). Este utilă, de asemenea, apiterapia cu miere de albine cristalizată, fagure de miere căpăcit şi propolis tablete (Proposept). Se vor evita băuturile carbogazoase, acidulate şi alimentele foarte condimentate. Se recomandă aerosoloterapia în staţiunile balneoclimaterice: Ocna Sibiului, Govora şi Călimăneşti-Căciulata. O metodă comodă şi eficace o constituie inhalaţiile şi pulverizaţiile la domiciliu cu OCNASEPT, un extract salin natural din 8 plante aromatice, care se livrează la comandă (tel./fax: 0269/21.78.61). Instilaţiile nazale cu soluţii uleioase (vitamina A, Rhinoil, ulei de cătină) şi vitaminoterapia (A, E şi complex B) ajută, de asemenea, la refacerea mucoasei.
EUGEN GIURGIU - biolog, Alba Iulia, tel 0741/92.88.80
"Fetiţa mea are o scurgere la ochişorul stâng"
(Răspuns pentru ADRIANA - Irlanda, F. AS nr. 559)
Vreau să vă ofer cea mai simplă şi totuşi cea mai eficientă reţetă în afecţiunea oculară pe care o are fetiţa dvs. Aveţi de ales între:
Se picură lapte de mamă direct în fiecare ochi, câteva picături de 2-3 ori pe zi, sau
Se face un preparat simplu: se fierbe apă şi la 2 linguri de apă fiartă şi răcită se va pune o lingură de miere. Se agită bine înainte de folosire. Se pun în fiecare ochişor câte 2 picături, de două ori pe zi.
Ambele sunt foarte eficiente, nu au nici o contraindicaţie şi sunt utile nu numai la infecţii oculare, ci şi la refacerea vederii."Soţia mea suferă de infecţii urinare repetate"
(Răspuns pentru CLAUDIA POP - Zalău, F. AS nr. 559)
Se face un amestec din frunze de mesteacăn şi urzică. Se iau 2-3 linguriţe din amestec, care se pun în 250 ml apă clocotită şi apoi se acoperă 15 minute. După răcire (să ajungă la 40 de grade) se va pune un vârf de cuţit de bicarbonat. Se beau 3 ceaiuri pe zi.
Suplimentar, se va suge propolis solid, de 2-3 ori pe zi.
"Sufăr de eczemă seboreică şi pitiriazis simplex"
(Răspuns pentru MARIA COTOI - Târgu Mureş, F. AS nr. 559)
Se va începe un tratament de dezintoxicare, care constă în luarea zilnică de cărbune medicinal, câte o tabletă după fiecare din cele 3 mese, o perioadă de 7 zile. Se va continua cu ceaiuri diuretice. Cel de la Plafar este foarte bun, având o formulă mai complexă. Local, după baie, se unge pielea cu ulei de in. Locurile afectate trebuie îmbăiate zilnic. La fel de bun este şi zerul obţinut din lapte proaspăt, nu din cel pasteurizat, şi în care s-a pus sucul de la o lămâie, lăsându-se 24 de ore. Locurile bolnave se ung de 2-3 ori pe zi sau, în cazurile mai grave, se pot pune cataplasme cu brânză proaspătă, obţinută la facerea zerului. Ciobanii se spălau numai cu zer în fiecare zi.
VALERIU MUNTEANU - str. Giuseppe Verdi nr. 6A, ap. 3, Timişoara
"Am un furuncul care nu coace şi răspândeşte infecţia în corp"
(Răspuns pentru SUCIU ADRIANA, F. AS nr. 1050)
Înainte de orice altă recomandare, consider neapărat necesar să daţi curs recomandării făcute de redactorii revistei "Formula AS" din nr. 1050/decembrie 2012, de a vă prezenta cu maximă urgenţă unui medic specialist în chirurgie vasculară, pentru precizarea diagnosticului, de care din cele relatate de dvs. poate depinde chiar viaţa dvs.
Să mă explic: în urmă cu mulţi ani, copiii unui prieten care avea un furuncul urât la încheietura genunchiului l-au internat în spital. Din păcate, în cursul nopţii, furunculul s-a spart în interior, iar puroiul a intrat în circulaţia sanguină, producându-i o septicemie fatală.
La fel de periculoasă poate fi şi tromboflebita la care v-aţi referit. Trombul, "cheagul" care stagnează probabil pe o venă, se poate mobiliza, intrând în circulaţia sanguină, consecinţa sa putând fi decesul prin embolie pulmonară sau cardiacă. Deşi vă înţeleg situaţia financiară grea în care vă aflaţi, presupun totuşi că sunteţi în evidenţa unui medic de familie, care vă poate da o trimitere pentru internare în spital, în vederea stabilirii diagnosticului şi tratamentului de urgenţă. (Chiar fără trimitere urgenţele medicale pot fi internate direct de către biroul primiri urgenţe al spitalului.) Vă doresc multă sănătate!