Pentru început, se impune precizarea că alături de spondilita anchilozantă, artrita psoriazică, colagenoza sau granulomatoza Wegener, poliartrita reumatoidă face parte din categoria patologiilor reumatice autoimune și presupune o suferință inflamatorie care se manifestă la nivelul diverselor articulații ale membrelor. Spre deosebire de artroză, care afectează doar sistemul musculo-scheletic, poliartrita reumatoidă este o boală sistemică, cu tendințe de simetrie, afectând, de exemplu, ambele glezne sau ambele încheieturi ale mâinilor, și ducând la ridigitate ori dureri difuze. Procesul inflamator determinat de agresiunea unor anticorpi dirijați greșit contra propriilor țesuturi sănătoase (în mod specific membrana sinovială) poate cuprinde, în ultimă instanță, și ligamentele, tendoanele sau mușchii. Mai mult, membrana sinovială inflamată proliferează deseori, invadând și distrugând osul sau cartilajul, compromițând astfel stabilitatea articulară. Mai trebuie menționat și faptul că pe lângă multiplele neplăceri pe care le produce (deformări ale țesuturilor afectate, dureri mari, rigiditate articulară, oboseală, stări de rău, proeminențe - noduli reumatoizi - și tumefieri la nivelul articulațiilor atacate), poliartrita reumatoidă poate genera complicații și la nivelul altor organe, traduse prin leziuni ale terminațiilor nervoase, infecții articulare acute, tulburări pulmonare (pleurezie), cardiace (pericardită), ulcerații ale membrelor și anemie. Deși poliartrita reumatoidă poate fi, uneori, cea mai invalidantă formă de artrită, sunt disponibile medicamente foarte eficiente pentru tratamentul acesteia, cu condiția ca diagnosticarea să se fi făcut într-un stadiu precoce. Tratamentele curente sunt focalizate asupra ameliorării durerii, reducerii inflamației, stopării sau încetinirii distrugerii articulare, prevenției problemelor medicale asociate, cum ar fi afecțiunile cardiace și pulmonare. Fără a intra în amănunte, trebuie menționat că medicamentele utilizate pentru tratamentul poliartritei reumatoide se împart în două categorii: cele folosite pentru ameliorarea simptomelor și cele destinate controlului afecțiunii. Antiinflamatoarele nesteroidiene, incluzând Ibuprofenul, Naproxenul și altele, reprezintă tratamentul primar al durerii și inflamației din poliartrita reumatoidă. Dacă sunteți sensibil la antiinflamatoare nesteroidiene, se pot utiliza derivate de aspirină, numite salicilați nonacetilați (trisilicat de magneziu, salsalat).
O altă alternativă sunt inhibitorii de COX-2 (ciclooxigenaza), tolerați mai bine la nivel gastric, sau acetominofenul pentru diminuarea durerii.
Corticosteroizii (prednison) sunt foarte eficienți în ameliorarea durerii și a inflamației, dar nu controlează evoluția bolii. Aceștia trebuie utilizați cu atenție și în cele mai mici doze eficiente posibile, datorită numeroaselor și potențial gravelor reacții adverse.
Medicamentele care modifică afecțiunea (hidroxiclorochina, sulfasalazina, minociclina, methotrexatul etc.) pot reduce simptomele și pot încetini distrugerea articulară.
În sfârșit, substanțele care modifică răspunsul biologic, cum ar fi etanacept și infliximab, blochează acțiunea factorului de necroză tumorală, un compus chimic care joacă un rol important în inflamație și distrugerea tisulară. O altă substanță biologică ce modifică răspunsul inflamator, numită anakirra (kineret), reduce inflamația prin blocarea citokinei numită interleukina-1. Aceste medicamente pot fi foarte eficiente, dar prin blocarea răspunsului imun, pot conduce spre infecții severe, ca formă de reacție adversă.
Cele mai bune remedii naturiste pentru reducerea inflamației și micșorarea durerii în zonele afectate sunt, în cazul poliartritei reumatoide, gheara-diavolului, coada-calului (reduce inflamația și ajută la refacerea cartilajelor) și scoarța de salcie (virtuți antiinflamatorii și analgezice dovedite). Suplimentele cu acțiune generală recomandate în poliartrita reumatoidă și alte boli reumatice cu substrat autoimun sunt: uleiul de luminița-nopții (antiinflamator natural, care conține acid gama-linolenic), Seleniul cu vitamina E (indispensabil în patologiile autoimune), vitamina C (preferabil organică), calciu și magneziu, vitamina B6 și bromelaina, enzima extrasă din ananas, cu efecte antiinflamatorii, indicată dacă durerile sunt mai severe.
Dintre uleiurile volatile, cele mai indicate sunt cel de Geraniu, Ghimbir și Ienupăr, care pot fi administrate intern sau utilizate în masaje locale.
Dintre gemoderivate, cel mai indicat în cazul poliartritei reumatoide este extractul din mlădițe de viță-de-vie sălbatică (se administrează conform prospectului), analgezic și antiinflamator folosit în formele hiperalgice cu evoluție rapidă, deformări articulare și scleroza ligamentelor. Să auzim numai de bine!
Dr. IOAN GH. MĂRGINEAN - medic primar ORL - C.M.I. "SANOMED" Sibiu, tel. 0722/73.52.72
"Simt un gust foarte sărat în gură, indiferent ce mănânc"
(Răspuns pentru MARIA - Slatina, F. AS nr. 1048)
Simptomatologia descrisă de dvs. pledează pentru diagnosticul de faringită cronică (o stare de iritație sau inflamație cronică a mucoasei orofaringiene). Bolnavul prezintă senzație de uscăciune în faringe, "nod în gât", tuse seacă, iritativă, sau tulburări vocale progresive. Factorii etiologici locali și generali sunt: insuficiență respiratorie nazală cronică, cu respirație de tip bucal, lezarea cronică a mucoasei prin agenți chimici, aerul poluat, încăperi cu aer climatizat, modificări hormonale la menopauză etc. Tratamentul faringitei cronice constă într-o substituție din abundență cu ceaiuri și gargară cu salvie, gălbenele, mușețel și tătăneasă (se prepară o infuzie cu o linguriță din fiecare plantă la 200 ml apă, la care se adaugă un vârf de cuțit de bicarbonat alimentar). Este utilă, de asemenea, apiterapia cu miere de albine cristalizată, fagure de miere căpăcit și propolis tablete (Proposept). Se vor evita băuturile carbogazoase, acidulate și alimentele foarte condimentate. Se recomandă aerosoloterapia în stațiunile balneoclimaterice: Ocna Sibiului, Govora și Călimănești-Căciulata. O metodă comodă și eficace o constituie inhalațiile și pulverizațiile la domiciliu cu OCNASEPT, un extract salin natural din 8 plante aromatice, care se livrează la comandă (tel./fax: 0269/21.78.61). Instilațiile nazale cu soluții uleioase (vitamina A, Rhinoil, ulei de cătină) și vitaminoterapia (A, E și complex B) ajută, de asemenea, la refacerea mucoasei.
EUGEN GIURGIU - biolog, Alba Iulia, tel 0741/92.88.80
"Fetița mea are o scurgere la ochișorul stâng"
(Răspuns pentru ADRIANA - Irlanda, F. AS nr. 559)
Vreau să vă ofer cea mai simplă și totuși cea mai eficientă rețetă în afecțiunea oculară pe care o are fetița dvs. Aveți de ales între:
• Se picură lapte de mamă direct în fiecare ochi, câteva picături de 2-3 ori pe zi, sau
• Se face un preparat simplu: se fierbe apă și la 2 linguri de apă fiartă și răcită se va pune o lingură de miere. Se agită bine înainte de folosire. Se pun în fiecare ochișor câte 2 picături, de două ori pe zi.
Ambele sunt foarte eficiente, nu au nici o contraindicație și sunt utile nu numai la infecții oculare, ci și la refacerea vederii."Soția mea suferă de infecții urinare repetate"
(Răspuns pentru CLAUDIA POP - Zalău, F. AS nr. 559)
Se face un amestec din frunze de mesteacăn și urzică. Se iau 2-3 lingurițe din amestec, care se pun în 250 ml apă clocotită și apoi se acoperă 15 minute. După răcire (să ajungă la 40 de grade) se va pune un vârf de cuțit de bicarbonat. Se beau 3 ceaiuri pe zi.
Suplimentar, se va suge propolis solid, de 2-3 ori pe zi.
"Sufăr de eczemă seboreică și pitiriazis simplex"
(Răspuns pentru MARIA COTOI - Târgu Mureș, F. AS nr. 559)
Se va începe un tratament de dezintoxicare, care constă în luarea zilnică de cărbune medicinal, câte o tabletă după fiecare din cele 3 mese, o perioadă de 7 zile. Se va continua cu ceaiuri diuretice. Cel de la Plafar este foarte bun, având o formulă mai complexă. Local, după baie, se unge pielea cu ulei de in. Locurile afectate trebuie îmbăiate zilnic. La fel de bun este și zerul obținut din lapte proaspăt, nu din cel pasteurizat, și în care s-a pus sucul de la o lămâie, lăsându-se 24 de ore. Locurile bolnave se ung de 2-3 ori pe zi sau, în cazurile mai grave, se pot pune cataplasme cu brânză proaspătă, obținută la facerea zerului. Ciobanii se spălau numai cu zer în fiecare zi.
VALERIU MUNTEANU - str. Giuseppe Verdi nr. 6A, ap. 3, Timișoara
"Am un furuncul care nu coace și răspândește infecția în corp"
(Răspuns pentru SUCIU ADRIANA, F. AS nr. 1050)
Înainte de orice altă recomandare, consider neapărat necesar să dați curs recomandării făcute de redactorii revistei "Formula AS" din nr. 1050/decembrie 2012, de a vă prezenta cu maximă urgență unui medic specialist în chirurgie vasculară, pentru precizarea diagnosticului, de care din cele relatate de dvs. poate depinde chiar viața dvs.
Să mă explic: în urmă cu mulți ani, copiii unui prieten care avea un furuncul urât la încheietura genunchiului l-au internat în spital. Din păcate, în cursul nopții, furunculul s-a spart în interior, iar puroiul a intrat în circulația sanguină, producându-i o septicemie fatală.
La fel de periculoasă poate fi și tromboflebita la care v-ați referit. Trombul, "cheagul" care stagnează probabil pe o venă, se poate mobiliza, intrând în circulația sanguină, consecința sa putând fi decesul prin embolie pulmonară sau cardiacă. Deși vă înțeleg situația financiară grea în care vă aflați, presupun totuși că sunteți în evidența unui medic de familie, care vă poate da o trimitere pentru internare în spital, în vederea stabilirii diagnosticului și tratamentului de urgență. (Chiar fără trimitere urgențele medicale pot fi internate direct de către biroul primiri urgențe al spitalului.) Vă doresc multă sănătate!