Majoritatea persoanelor suferinde de sindromul colonului iritabil percep simptomele specifice bolii - gaze abdominale, crampe, constipaţie sau, dimpotrivă, diaree - ca pe o suferinţă fizică, la care se adaugă frustrarea şi sentimentul pierderii controlului asupra propriului organism. Deşi durerea se poate produce oriunde la nivelul abdomenului şi poate fi intensă, însoţită frecvent de indigestie şi greaţă, în esenţă, simptomele bolii apar după masă şi sunt ameliorate temporar de emisia unui scaun. Fiziologic vorbind, sindromul de colon iritabil (adeseori denumit colon spastic) pare a fi produs de o activitate musculară anormală a peretelui intestinal, deşi cauzele acestei activităţi anormale nu sunt, încă, pe deplin elucidate. Ceea ce se ştie, totuşi, cu siguranţă, este că afecţiunea poate fi agravată de anumite alimente, iar în cazul multor persoane, stresul şi depresia cronică contribuie la înrăutăţirea simptomatologiei. În altă ordine de idei şi, mai ales pentru că starea mamei dvs. s-a înrăutăţit în ultima perioadă, consider că trebuie să înţelegeţi unele aspecte care ţin de diagnosticarea sindromului de colon iritabil. Astfel, diagnosticul de colon iritabil se bazează în mare măsură pe o anamneză completă şi pe examenul clinic, pentru a exclude posibile cauze mai grave ale semnelor şi simptomelor. Aceste teste diagnostice includ frecvent sigmoidoscopia flexibilă sau colonoscopia, fiind necesare pentru excluderea unor afecţiuni mai grave, cum sunt colita ulcerativă, boala Crohn sau chiar cancerul ano-rectal. Analiza materiilor fecale este, de asemenea, necesară, pentru a verifica existenţa unor infecţii sau a unor probleme de malabsorbţie. Totodată, ar fi indicat şi un test pentru depistarea intoleranţei la lactoză. În cazul în care se constată absenţa lactazei (enzima necesară pentru digestia carbohidraţilor care se găsesc în produsele lactate), semnele şi simptomele sunt asemănătoare celor produse de sindromul de intestin iritabil, inclusiv durerea abdominală, meteorismul şi diareea.
Posibilităţile de tratament, în cazul sindromului de colon iritabil, includ, în primul rând, adaptarea unui regim alimentar adecvat şi variat, din care să se elimine unele alimente care declanşează simptomele caracteristice şi administrarea unor medicamente care vizează atenuarea simptomatologiei. Spre exemplu, Loperamida (Imodium) încetineşte viteza cu care alimentele se deplasează prin intestin şi creşte absorbţia intestinală de apă şi ioni de sodiu, ajutând astfel la solidificarea scaunului (în caz de diaree). Pentru semnele şi simptomele moderat-severe, se poate utiliza medicaţia antispastică (anticolinergice), în scopul relaxării musculaturii intestinale şi îndepărtării spasmelor musculare. Antidepresivele pot ajuta la îndepărtarea depresiei, asociată sindromului de colon iritabil şi, totodată, ca efecte secundare, la ameliorarea durerii abdominale, a diareei sau constipaţiei. Tratamentul naturist al sindromului de colon iritabil se axează, în special, pe regimul alimentar compus din alimente care sunt recunoscute pentru efectul lor benefic în ameliorarea simptomelor asociate bolii, între care balonările, diareea şi crampele. Astfel, iaurtul conţine bacterii care ajută la descompunerea bolului alimentar, combătând apariţia diareei şi a gazelor intestinale. Consumaţi, zilnic, un pahar de iaurt ce conţine culturi active de lactobacili. Ghimbirul combate spasmele şi gazele intestinale reducând, totodată, şi procesele inflamatorii ce agravează sindromul de colon iritabil. Se poate consuma ca atare, în mâncare, supă sau sub formă de infuzie (2-3 căni pe zi) ori doze terapeutice încapsulate (3x1 capsule, înainte de mesele principale).
Alimentele bogate în acizi graşi Omega 3 (peşte oceanic, miez de nucă, ulei de in etc.) calmează simptomele prin reducerea inflamaţiei la nivelul mucoasei intestinale. Orezul - prin conţinutul de acid ferulic are proprietăţi antiinflamatoare şi protectoare asupra sistemului digestiv. Sunt necesare 3-4 căni de orez pe săptămână, pentru obţinerea unor efecte terapeutice benefice.
Dintre remediile naturiste cele mai indicate sunt: Răchitanul, Schinduful, Obligeana, Astragalus şi Şofranul de India (infuzii combinate, capsule, extracte, macerate la rece etc.) asociate cu un consum constant de fibre alimentare naturale (mere, salate de legume, fulgi de cerale integrale etc.) sau suplimente de fibre vegetale găsite în magazinele naturiste. Uleiurile volatile, în special cele de mentă şi fenicul, au şi ele o evidentă acţiune antispasmodică asupra musculaturii intestinale şi se pot administra direct (2-4 picături la un pahar de apă călduţă), în cure de lungă durată sau ocazional, atunci când resimţiţi un disconfort abdominal. Să auzim numai de bine!
ADRIANA VLAD - fitoterapeut, consultant nutriţie - Deva, tel. 0254/23.10.61, 0726/76.15.57, e-mail: elite.nutritia@yahoo.com
"Vreau şi alte opinii despre diabetul juvenil”
(Răspuns pentru I.P., F. AS nr. 960)
Diabetul se prezintă sub două forme total diferite, care sunt caracterizate de un singur simptom comun: nivelul crescut al zahărului în sânge. Acel diabet care de regulă evoluează în copilărie (diabetul juvenil sau diabetul de tipul I) apare din cauză că, uneori, celulele organismului care produc insulina sunt deteriorate de o infecţie virotică sau în urma acţiunii toxinelor chimice. Fără o cantitate suficientă de insulină (hormonul care controlează nivelul zahărului în sânge), organismul nu poate păstra caloriile obţinute din alimentaţie şi ele sunt eliminate din organism în calitate de "zahăr în urină”. Persoana care suferă de această formă de diabet va pierde din greutate, va avea o poftă de mâncare "de lup”, o sete nepotolită şi micţiuni frecvente. Acest tip de diabet necesită injectarea cu regularitate a insulinei. Bineînţeles, bolnavii îşi pot ameliora starea cu ajutorul alimentaţiei adecvate, dar şi prin administrarea insulinei injectabile.
Un alt tip de diabet, care este înregistrat numai la adulţi (diabetul insulino rezistent, sau diabetul de tipul II), evoluează - nu din cauza lipsei insulinei, ci din cauza excesului ei. În urma alimentaţiei, cantitatea de zahăr din organism creşte, ceea ce determină pancreasul să producă insulină. La unele persoane, pancreasul reacţionează prea energic la creşterea nivelului zahărului din sânge şi produce insulină în cantităţi excesive. Nivelul crescut de insulină afectează formaţiunile sensibile în ţesuturi, făcându-le incapabile să reacţioneze la asemenea concentraţii. În acest caz, pancreasul este obligat să producă insulină în cantităţi tot mai mari, pentru a provoca reacţia necesară care readuce nivelul zahărului la normal. Atâta timp cât pancreasul este în stare să producă tot mai multă insulină, nivelul zahărului în sânge este normal. Însă la un moment dat, cantitatea maximă de insulină pe care o poate produce pancreasul devine insuficientă pentru normalizarea nivelului zahărului, care începe să crească. Astfel, se instalează la adulţi diabetul zaharat.
Trebuie evitat:
La adulţi - consumul de alcool.
La copii - rezultatul unor cercetări atestă că proteinele laptelui de vacă pot contribui la evoluţia diabetului.
Ca tratament naturist vă recomand: Diatab, Spirulină, Bio Se+Zn, Ulei de peşte, Extract de afin, Optilutein forte, Diabetiker."Am vâjâituri şi ţiuituri în cap”
(Răspuns pentru CĂLIANU MARIOARA - Bucureşti, F. AS nr. 1040)
Acufenele sau tinitus (vâjâituri sau ţiuituri în urechi) sunt senzaţii sonore care nu-şi găsesc originea într-o sursă de sunet exterioară pacientului. Ele pot fi subiective (percepute numai de bolnav) şi obiective (sesizate atât de pacient, cât şi de anturaj). Acufenele subiective nu sunt o boală de sine stătătoare, ci un simptom în cazul unor tulburări funcţionale de diferite tipuri şi localizări, care în timp pot duce la pierderea calităţii vieţii (insomnie, anxietate, depresie etc.). Acufenele de care suferiţi dvs. au o etiologie neurosenzorială, fiind percepute drept sunete continue sau intermitente, egale sau pulsatile, vâjâit, ţiuit, foşnet, şuierat etc. Adesea sunt însoţite de hipoacuzie neurosenzorială (slăbirea auzului), vertij, tulburări de echilibru, greţuri, vărsături şi transpiraţii. Stresul, hipertensiunea arterială, insuficienţa circulatorie vertebro-bazilară, diabetul zaharat sau expunerea la zgomot şi intemperii (din anamneză) pot fi cauza sau factorul favorizant în declanşarea acufenelor şi tulburărilor de echilibru. Şi hipertonia musculaturii cefei din spondiloza cervicală modifică activitatea spontană a căilor nervoase de la nivelul ganglionilor spinali cervicali către nucleii auditivi cu apariţia de vertij, hipoacuzie, acufene, cefalee. Cu tratament, prognosticul acufenelor simptomatice în cazul unui sindrom de coloană cervicală este bun (dispariţia sau atenuarea zgomotelor), însă fără tratament, cu cât perioada de evoluţie a unui zgomot otic este mai lungă, cu atât este mai puţin posibil ca acesta să dispară. Tratamentul tinitusului este complex, adesea individualizat şi se poate schematiza astfel: exerciţii fizice, aplicaţii locale calde (lumina infraroşie tip Solux), unde scurte, masaj cervical. Terapia medicamentoasă constă în perfuzii cu lidocaină/procaine, pentoxifilină/oxybral, vitamine B1 şi B6, mezoterapie cu Gerovital H3 şi administrare orală de Ginkgo Biloba (Circulaţie cerebrală Fares) şi Rivotril/Sedatif PC. Sunt utile procedeele psihoterapeutice de tip: training autogen, terapie comportamentală şi aromaterapia cu efect sedativ, seara, la culcare, cu Ocnasept (aerosol salin, 100% natural, cu extract din levănţică, busuioc, mentă, muşeţel). Ocnasept poate fi comandat la tel/ fax: 0269/21.78.61, 0736/93.13.05, e-mail: sanmed@ online.asconet.ro