Lumina care vindecă

* Puterea vindecătoare a luminii nu este doar o figură de stil, ci un adevăr ştiinţific demonstrat. De multe ori, o rază din soarele blând de septembrie valorează mai mult decât pumni întregi de medicamente. Aşadar, să ne bucurăm de lumina binefăcătoare a începutului de toamnă şi să învăţăm, totodată, cum să o folosim pentru a ne întări sănătatea *

Medicamentul care vine din cer

Terapia prin lumină sau, altfel spus, fototerapia, constă în folosirea luminii naturale sau artificiale pentru tratarea diferitelor boli. Încă foarte puţin cunos­cută publicului larg, această metodă de tratament are o vârstă cu adevărat venerabilă, în Persia, India şi China ea fiind cunoscută şi folosită încă de acum 3000 de ani. Pe continentul european, terapia prin lumină a fost pentru prima oară utilizată în urmă cu două milenii, de către părintele medi­cinii moderne, Hipocrat, care a şi in­clus-o în tratatele sale. Apoi, în Evul Mediu, fotote­rapia a căzut în dizgraţie, singurii care o mai foloseau fiind alchi­miştii, care considerau lumina solară unul din prin­cipalele mijloace de trans­formare a ma­teriei vii, dar şi de însă­nă­toşire a orga­nismului uman. În medi­cina mo­dernă, calităţile vindecătoare ale lumi­nii au fost pentru prima oară studiate şi demonstrate de către me­dicul Niels Finsen, care a tratat cu suc­ces, cu aju­torul razelor solare, bolile de piele, pri­mind în anul 1903, pentru cercetările sale, premiul Nobel pentru medicină. De altfel, doctorul Finsen este consi­derat părintele fototerapiei moderne, studiile lui fiind preluate şi dezvoltate de către numeroase colec­tive de cerce­tători. Totuşi, adevărata consacrare a terapiei cu lumină s-a petrecut în ulti­mele două decenii, odată cu dezvol­ta­rea electronicii şi a tehno­logiilor mo­derne de diagnostic medi­cal. În mo­men­tul de faţă, pe lângă tera­pia cu radia­ţie solară, care rămâne cea mai pu­ternică şi mai bine studiată, există alte câ­teva zeci de metode de tratament cu lumină, care folo­sesc lasere, lămpi cu ultraviolete, generatoare de lu­mină liniar-polarizată, generatoare de infraroşii, aşa-nu­mi­tele "camere luminoase” etc. Toate aceste dispo­zitive, unele cu efecte vindecătoare remarcabile, se străduiesc să imite ceea ce soarele reuşeşte să facă de miliarde de ani: să vindece şi să aline suferinţele oa­menilor.

Ce se întâmplă atunci când suntem privaţi de lumină?

Privarea de lumină a fost o reală problemă de sănă­tate în Evul Mediu şi la începuturile industrializării, când oamenii trăiau în încăperi insalubre şi fără feres­tre, când aveau o teamă superstiţioasă faţă de soare şi de apă, fiind victime sigure ale infecţiilor şi ale caren­ţelor de vitamine. Ei bine, în zilele noastre, istoria se repetă. Generaţii întregi de copii şi adulţi fug sistema­tic de lumina soarelui, petrecându-şi timpul în faţa televizoarelor sau a monitoarelor calculatoarelor, în maşini, fabrici sau birouri, departe de lumină şi de soare. Or, petrecerea unei perioade de timp prea lungi în casă, lucrul în lumină artificială, scăderea perioadei de lumină odată cu venirea toamnei, toate astea produc dezechilibre profunde în psihicul şi în organismul uman. Glanda pineală, localizată în spatele ochilor, este stimulată şi reglată de către lumina naturală, în absenţa acesteia ea fiind "derutată” şi produ­când dezechilibre majore, cum ar fi tulburările de somn, meteosensibilitatea, depresia, dar şi boli fizice, cum ar fi cele auto-imune. Privată de lumină, pielea nu mai produce vitamina D, atât de necesară re­zistenţei oaselor, dar şi imunităţii sau glandelor implicate în procesul procreării. În fine, lumina insuficientă produce oboseală oculară, dimi­nuează tonusul fizic, favorizează apariţia ane­miei şi a tulburărilor de creştere la copii.

Incomparabilul soare

Mai întâi de toate, trebuie spus că organis­mul uman este genetic programat, în milenii de evo­luţie, să interacţioneze cu radiaţia solară. Ca atare, lumina soarelui are o influenţă deci­sivă asu­pra stării noastre de sănătate, dar şi asupra stă­rii noastre emoţionale, incomparabil mai puternică faţă de lumina artificială. Aceste lucruri au fost demonstrate încă din anii '60, de către doctorul în biologie John Ott, care a dezvoltat o nouă ramură ştiinţifică, numită fotobiologie. Conform stu­diilor sale, corpul nostru este cel mai receptiv la lu­mina soarelui, care conţine un spectru foarte larg de radiaţii, numit şi "spectru complet”, imposibil de re­produs chiar şi de către cele mai performante aparate. Apoi, lumina soa­relui este de aproximativ o sută de ori mai puternică decât cea artificială, folosită de obicei în încăperile în care locuim şi muncim, de unde şi o di­ferenţă sem­ni­ficativă a efectelor sale asupra orga­nismului. Lumina solară este supusă schimbării rit­mu­lui zilnic şi anual, ca atare, intensitatea luminii naturale modificându-se permanent, în timp ce lumina artifi­cială este o lumină constantă, monotonă. Toate studiile arată că lumina zilei este cea la care avem cea mai bună acuitate vizuală, cea mai bună capacitate de concentrare şi cea mai bună productivitate la locul de muncă. De fapt, toate organismele, inclusiv cel uman, s-au obişnuit de-a lungul evoluţiei cu spectrul de radia­ţii natural şi cu schimbarea ritmică a luminii şi de aceea, în cazul iluminării exclusiv artificiale, organis­mul intră într-o stare de stres, iar în sânge se modifică anumite valori ale hormonilor, apare un deficit de vita­mine şi mine­rale, creşte nivelul colesterolului etc.

Cum se "administrează” lumina naturală

Expunerea la lumină are eficienţă maximă dimi­neaţa, în primele ore de după trezire. Cea mai simplă metodă este statul în aer liber, timp de minimum 20 de minute, în fiecare zi, privind cerul (nu direct soarele). Dacă este rece şi nu putem face plajă, putem expune la lumină doar faţa, gâtul şi braţele până la coate, iar efec­­tele vor fi resimţite din plin. Şi când sunt nori, soarele tot transmite întregul spectru de lumină de care are nevoie organismul nostru, e drept, în cantităţi mai mici. Regula generală este ca expunerea la soare să fie cu atât mai îndelungată, cu cât tenul nostru este mai închis la culoare. Studiile arată că o persoană blondă, cu tenul foarte deschis, va produce, în 10 minute, ace­eaşi cantitate de vitamina D şi de hormoni, ca o per­soa­­nă cu tenul foarte închis la culoare în 60 de mi­nute(!). În schimb, persoanele cu tenul deschis au o rezistenţă foarte scăzută la razele ultraviolete şi se pot arde foarte uşor la expunerea prelungită. Expunerea la soare se va face doar în aer liber, deoarece unele radia­ţii foarte utile organismului nu pot traversa geamurile de sticlă.

Boli care se vindecă prin expunere la lumină

* Psoriazisul - expunerea pielii la soare are efecte extrem de puternice asupra acestei afecţiuni. Cerce­tătorii au remarcat faptul că o parte din spectrul emis de soare, mai exact ultravioletele, vindecă această boală, altfel atât de greu de tratat. Pielea se expune la soare măcar 20 de minute pe zi, radiaţiile ultraviolete având un efect antiinflamator şi imunosupresor, redu­când în timp dimensiunea leziunilor, până la dispariţia lor totală. Este important însă ca expunerea la soare să nu fie de foarte lungă durată, ci mai degrabă pe perioade scurte, dar zilnic.
* Vitiligo - aproximativ 1% din populaţie suferă de această tulburare de pigmentare a pielii, care este extrem de inestetică, iar cauzele sale sunt în continuare prea puţin cunoscute. Cert este deocamdată că pielea expusă la ultravioletele naturale tinde, în timp, să re­vină la pigmentaţia iniţială. Cea mai bună perioadă pentru terapia cu radiaţie solară este toamna, când lumina este mai puţin intensă, iar pielea nu este lezată de ultraviolete foarte puternice.
* Acnee - studii făcute în anul 2003, în Israel şi Statele Unite, au dovedit pentru prima oară faptul că lumina soare­lui vindecă sau măcar ameliorează ac­neea, în peste 60% din cazuri. Acţiunea soarelui este extrem de complexă în această afecţiune, ultravioletele distru­gând bacteriile de la nivelul pielii şi având acţiune antiinflamatoare, iar radiaţiile din spectrul vizibil ajutând la reechilibrarea hormonală. Efectul este de lungă durată, deoarece pielea, activată de lumina soa­relui, începe să elibereze ea însăşi nişte substanţe care distrug bacteriile şi vindecă leziunile acneice.
* Insomnia - o baie zilnică de lumină puternică, la amiază, are darul de a regla ceasul nostru biologic, care con­trolează somnul şi trezirea. În timpul băii de lumină, care va dura măcar 30 de mi­nute, este important să privim cerul (nu direct soarele), aşa încât ochii noştri să primească maximum de lumină, dar fară a fi lezaţi. Lumina puternică a amiezii este necesară pentru menţinerea ritmului circadian al organismului (ritm biologic intern, cu o durată de circa 24 ore), care controlează numeroase funcţii, de la nivelul de hormoni până la ciclul de trezire - culcare. Persoanele care seara şi noaptea nu au somn, fiind foarte active, iar dimineaţa se trezesc foarte greu, este foarte posibil să aibă o expunere prea redusă la lumina puternică din timpul zilei. În schimb, băile sistematice de lumină le vor ajuta organismul să intre spontan într-un ritm de viaţă sănătos, eliminând insomniile şi îmbunătăţindu-le somnul şi relaxarea.
* Meteosensibilitatea - terapia cu lumină amelio­rează simptomele în aproximativ 3 din 4 cazuri de meteosensibilitate. Expunerea zilnică la lumina puter­nică de toamnă, care nu este însoţită de tempe­raturi excesiv de ridicate, determină o reglare spontană a sistemului nervos. Astfel, sensibilitatea excesivă la câmpurile de presiune joasă, la vânt, la nebulozitatea atmosferică dispare treptat. Mulţi oameni încep să se simtă mai bine după câteva zile de băi de lumină, dar simptomele reapar de regulă dacă terapia este între­ruptă. De aceea, trebuie ca măcar o dată la 2-3 zile să vă faceţi timp să priviţi cerul amiezii, fie el şi acoperit de nori, aşa încât să beneficiaţi de efectele reglatoare nervoase ale luminii.
* Depresia - tratamentul implică acelaşi demers de a privi cerul. Nu trebuie să vă uitaţi în nici un caz direct la soare (va produce leziuni care pot duce la orbire), dar trebuie să aveţi capul şi corpul orientate astfel încât lumina să poată să vă pătrundă în ochi. Lumina este transformată de către ochi în impulsuri electrice, care călătoresc prin nervul optic până la creier, care va elibera serotonină şi alţi "mesageri chi­mici” responsabili cu schimbarea stărilor de spirit. Cercetătorii afirmă că, practic, atunci când lumina strălucitoare ajunge la ochi, ea are efecte similare administrării medi­ca­mentelor antidepresive, produ­când modificări în activitatea chi­mică din anumite zone ale creieru­lui. Nenumărate studii medicale, făcute începând cu anii '90, demon­strează efectul benefic al luminii în cazul diferitelor forme de depresie. S-au remarcat ameliorări semnifi­cative ale simptomelor, nu doar în depresiile uşoare sau sezoniere, ci şi în tulburările depresive majore, care nu ţin de sezonalitate, în depresia post-partum (după naştere), în depresiile bipolare.
* Ateroscleroză - sub acţiunea razelor solare, s-a constatat o scă­dere a valorilor colesterolului şi o încetinire a proceselor de oxidare a acestuia pe artere. Se pare că în in­teracţiune cu lumina solară, pielea transformă coles­terolul în vitamina D, scoţându-l din fluxul sanguin. Apoi, în condiţiile unei alimentaţii curate, fără carne şi produse excesiv rafinate, pielea pune în circulaţie sub acţiunea razelor solare substanţe cu efect antioxi­dant, care vor împiedica formarea ateroamelor şi în­groşarea arterelor.
* Artroză, spondilita anchilozantă - atunci când radiaţiile luminoase şi ultraviolete ale soarelui ajung în contact cu pielea, anumite celule fotosensibile de la nivelul epidermei transmit mesaje creierului pentru a produce aşa-numitele "substanţe anti-durere”, nişte calmante naturale, care reduc inflamaţia şi durerea la nivelul articulaţiilor şi al coloanei vertebrale. Mai mult, se pare că lumina soarelui stopează anumite procese degenerative de la nivelul articulaţiilor şi ajută la reconstruirea acestora.
* Infertilitate - cercetări medicale de ultimă oră arată că sub acţiunea luminii solare atât bărbaţii, cât şi femeile tind să secrete mai mulţi hormoni implicaţi în procesele de reproducere. Astfel, la bărbaţi terapia cu lumină creşte cantitatea de testosteron secretată, ceea ce va duce la creşterea cantităţii de spermă. În schimb, la femei, va creşte secreţia de hormon luteinizant şi de hormon foliculostimulant. Aceste studii ar putea ex­plica de ce în concediile făcute în aer liber, unde ex­punerea la soare este maximă, cresc şansele de pro­creare ale cuplurilor.
* Rahitism, osteoporoză - în ambele afecţiuni, cantitatea suplimentară de vitamina D produsă de expunerea la radiaţia solară, precum şi stimularea generală a organismului în timpul expunerii la lumină, ajută la o mai bună asimilare a calciului, corelată cu îmbunătăţirea densităţii şi a rezistenţei osoase.
* Astm bronşic şi bronşită cronică - ambele suferinţe sunt ameliorate de băile de lumină făcute zilnic. Se pare că sub acţiunea luminii, organismul pune în circulaţie substanţe cu efecte antiinflamatoare, care acţionează inclusiv la nivelul arborelui bronşic. În plus, expunerea la lumină reduce reactivitatea la stres şi la oboseală, factori care au un rol major în declanşarea crizelor de astm. Practic, unul din cele mai simple şi neinvazive tratamente antiastmatice este această expunere la lumină, care ajută la rărirea şi la reducerea intensităţii crizelor.
* Anemie - studii de medicină experimentală arată că sub acţiunea soarelui creşte producţia de eritrocite (globule roşii) a organismului. De altfel, măduva spinării va fi stimulată să fabrice nu doar aceste globule roşii, ci şi celule cu rol în imunitate şi chiar celule stem adulte, cu rol în regenerarea orga­nismului. Totuşi, expunerea la radiaţia solară nu tre­buie să fie excesivă, caz în care apare o suprastimulare şi o dereglare a producţiei de elemente figurate ale sângelui.
* Obezitate - excesul de kilograme poate fi ame­liorat foarte mult prin expunerea la lumină şi, în plus, organismul suprasolicitat al persoanelor suprapon­de­rale va fi într-o măsură mai mare pro­tejat prin fototerapie. Studiile arată că obezii care fac o baie cu lu­mină cu o durată de o oră, în fiecare zi, sunt mult mai dispuşi să îşi co­recteze comportamentul alimentar şi au o voinţă mai mare. Expunerea la lumină puternică reduce treptat ape­titul alimentar nocturn, extrem de puternic (specific la mai mult de 60% dintre obezi), combate stările de depresie care închid într-un adevărat cerc vicios persoanele cu probleme de greutate, creşte tonusul psihic şi fizic. În plus, lumina solară întăreşte sistemul osos şi articulaţiile extrem de solicitate de excesul de greutate, protejează într-o anumită măsură va­sele de sânge de depunerile de coles­terol.
* Cancer - mai ales în timpul sezonului rece, expunerea la lumină este extrem de necesară pentru prevenirea bolii canceroase. După ce sute de studii au demonstrat că sub acţiunea radiaţiei solare excesive creşte riscul de cancer, cercetări făcute în ultimii ani demonstrează că privarea înde­lungată de lumină solară este cel puţin la fel de periculoasă. Studii făcute în anul 2007 de către un colectiv de medici americani a arătat că nu mai puţin de 16 forme de cancer sunt pre­venite prin expunerea judicioasă (fără ex­cese) la soare. Cel mai bine suntem protejaţi prin cura de lumină solară de cancerul de colon, de sân şi de prostată, care sunt şi extrem de receptive la tratamentul cu vitamina D3, care este sintetizată din belşug, atunci când pielea este expusă la soare.
* Avitaminoza D - un sfert de oră în care ne ex­punem braţele, faţa şi gâtul la soare determină organismul să sintetizeze suficientă vitamină D pentru câteva zile. Această vitamină ajută la asimilarea cal­ciului şi fosforului, întăreşte oasele şi dantura, sti­mulează fertilitatea, previne cancerul şi deficienţele imunitare. Mai mult, vitamina D ajută la menţinerea sănătăţii vaselor de sân­ge, normali­zea­ză ten­siu­nea arterială şi con­tribuie la re­glarea acti­vi­tăţii car­diace. Înce­pând de toam­na, ar tre­bui să urmărim să fa­cem sistematic băi de lu­mină so­lară, pentru ca or­ga­nismul nos­tru să sin­tetizeze suficientă vi­ta­mi­nă D.

Contraindicaţii la fototerapie

Expunerea la lu­mi­na puternică a soarelui este contraindicată ce­lor care suferă de boli febrile, de hipertiroidie sau de boli autoimune, unde este specificată clar interdicţia de ex­pu­nere la ultra­vio­lete. To­tuşi, şi în aceste cazuri este benefică baia de lumină făcută câteva minute, dimineaţa, când este o cantitate redusă de ultraviolete.


Lumina naturală şi imunitatea

Expunerea ritmică, zilnică, la lumina soarelui va mări, în timp, imunitatea. În contact cu pielea, soarele va determina producerea unui număr mai mare de celule ale sistemului imunitar, iar pe cele existente le va face mai active. Expunerea încăperilor şi a pielii la soare este un foarte bun mijloc de prevenire a infec­ţiilor, deoarece ultravioletele distrug un mare număr de bacterii, fungi şi viruşi, uşurând astfel sarcina siste­mului imunitar. Studiile arată, însă, că imunitatea este amplificată în contact cu lumina solară doar la persoa­nele cu o alimentaţie sănătoasă, cu multe cereale inte­grale, legume şi fructe proaspete. În schimb, la per­soanele cu o dietă cu multe grăsimi şi proteine animale, cu uleiuri hidrogenate, zahăr şi făină albă, expunerea la soare poate deprima imunitatea. La aceste persoane cu alimentaţie nesănătoasă, în contact cu soarele, pielea, care este şi un organ de excreţie, va pune în circulaţie în organism aşa-numiţii radicali liberi, care atacă celu­lele sănătoase şi le îmbătrânesc prematur, scăzând rezistenţa la infecţii şi crescând riscul de cancer.

Întunericul şi sănătatea

Vi se poate părea un paradox, dar pentru a bene­ficia la maximum de efectele terapeutice ale radia­ţiilor luminoase, trebuie să oferim, din când în când, organismului nostru şi câte o porţie bună de întu­ne­ric. Cercetătorii au observat că melatonina, supra­numită şi hormonul odihnei, care ne ajută să ne ­dăm seama că suntem obosiţi şi ne dă şi pofta de somn, este sintetizată doar atunci când este foarte întuneric. De asemenea, calitatea relaxării şi a somnului este mai bună în întuneric deplin. Din păcate, în aglo­meraţiile urbane nu există un întuneric deplin, orga­nismul locuitorilor oraşelor fiind expus la variaţii destul de mici de lumină noaptea, faţă de zi. Mesajul este simplu: noaptea, măcar din când în când, cău­taţi să faceţi, cu ajutorul unor jaluzele groase, un întu­neric deplin în camera în care dormiţi. Dacă aveţi ocazia să mergeţi la munte sau în alte locuri îndepărtate de aglomeraţiile urbane, căutaţi să priviţi în nopţile înstelate cerul - este un exerciţiu foarte bun de relaxare pentru ochi şi pentru psihic.

Lumina artificială poate avea efecte pozitive?

Chiar dacă lumina naturală este cel mai bun remediu pentru sănătate, în anumite situaţii, şi lumina electrică poate fi de un real folos, mai ales pentru echi­librul emoţio­nal. În timpul nopţilor lungi de iarnă, de exemplu, un iluminat electric puternic are efecte foar­te bune de stimulare a organis­mului şi ajută la men­ţinerea tonusului psihic. Studiile arată că, pentru învă­ţare şi alte acti­vităţi care necesită con­cen­tra­rea men­tală, cea mai bună este lumina albă-albăstruie (cum este cea produsă de neoane), care are un efect de sti­mulare a hipofizei şi a anu­mitor centri nervoşi din creier, răspunzători de memo­rie şi atenţie. În schimb, lumina elec­trică gălbuie (cum este cea pro­dusă de be­curile cu in­candescenţă) este foarte utilă pentru rela­xare, pentru so­cializare şi pentru stimula­rea creati­vităţii. În fine, lumina galbenă, produsă de fla­căra lu­mâ­nării sau cea portocalie-roşiatică, produsă de flă­cările unui şemineu sau ale unui foc de tabără, am­pli­fică foarte mult intimitatea, starea de confort psihic, cal­mea­ză anxietatea, înlătură sentimentul de singu­rătate sau de închidere afectivă.

Lumina naturală şi... afacerile

Fără doar şi poate, informaţiile despre efectele luminii naturale asupra sănătăţii ar fi fost mult mai sărace dacă nu ar fi existat celebrul pragmatism al ame­ricanilor, care au studiat intens cum le pot fi op­timizate profiturile prin intermediul acestui ajutor gratuit. Astfel, au fost făcute nişte studii uimitor de ample, pentru a afla dacă, într-adevăr, lumina influ­enţează atât de mult psihicul uman. De exemplu, un studiu-gigant, făcut pe 20.000 de studenţi din Cali­for­nia, Colorado şi Massachusetts, vreme de patru ani, a arătat că performanţele studenţilor cărora li se preda şi care învăţau la lumină naturală erau cu 26% mai bune decât cele ale studenţilor care desfăşurau aceleaşi activităţi în lumină artificială. De asemenea, în hipermarketuri, vânzările în raioanele iluminate natural cresc cu pes­te 10% faţă de aceleaşi raioane ilu­minate artificial. În fine, o companie de top a industriei aero-spaţiale ame­ri­cane a raportat faptul că trecerea de la iluminatul ar­tificial la cel natu­ral a redus cu incredibilul procent de 20% rata ab­senţelor de la serviciu şi a crescut productivitatea în orele de program. La compania Boeing, abilitatea spe­cialiştilor de a detecta defecte de proiectare sau de fabricaţie creşte cu 20% atunci când este folosită lu­mina solară în locul celei de la becurile electrice.