Porumbul a fost introdus în ţara noastră cu doar trei veacuri în urmă, de către domnitorul Şerban Cantacuzino. Originar din America Centrală, el a fost atât de bine asimilat de către ţăranii noştri, încât a devenit, într-un timp extrem de scurt, aliment de bază, medicament, ingredient magic, dar şi subiect al poveştilor şi al superstiţiilor noastre populare.
Carte de vizită
Ceea ce numim, în mod obişnuit, "mătasea porumbului”, desemnează, de fapt, o parte a florilor femeieşti ale plantei (stigmat) şi care are rolul de a primi micile particule de polen necesare fertilizării. În farmacia secolului trecut, aceste părţi de plantă erau cunoscute sub numele de stigmata maydis (de la denumirea ştiinţifică a porumbului, care este Zea mays) şi erau cel mai folosit diuretic şi hipotensiv din Europa şi din America. În secolul nostru, ştiinţa a evidenţiat şi alte calităţi vindecătoare ale mătăsii de porumb, care are o acţiune extrem de complexă în organismul uman. Fiind direct implicate în procesul de perpetuare a vieţii de la o generaţie la alta, stigmatele de porumb au o compoziţie chimică la înălţimea rolului lor biologic, fiind ca atare şi extrem de bogate în principii active, cu efecte terapeutice. Totul este ca ele să fie culese la timp, uscate şi preparate cu pricepere, aşa încât să-şi păstreze însuşirile vindecătoare nealterate.
Recoltarea
Pentru a avea calităţi terapeutice, mătasea se culege atunci când are o culoare gălbuie-verde (NU roşiatică sau brună), iar ştiuleţii sunt încă verzi, cu boabele nematurizate, fiind în aşa-numita fază de porumb de lapte. Se taie stigmatele şi se pun cât mai repede la uscat, într-un loc umbros, lipsit de umiditate şi bine aerisit. Când mătasea de porumb îşi pierde elasticitatea, devenind rigidă şi foarte uşoară, procesul de uscare s-a încheiat, iar produsul obţinut se pune în pungi de hârtie sau în saci de pânză. Termenul de valabilitate al mătăsii de porumb uscate este de maximum doi ani.
Preparate din mătase de porumb
Fiertura de mătase de porumb
Este, probabil, cel mai cunoscut leac pentru rinichi din medicina populară românească a veacului trecut. Se prepară din două linguri de mătase de porumb mărunţită, care se fierb două minute, într-un litru de apă, apoi se lasă să se răcească şi se filtrează. Se bea această fiertură când încă mai este călduţă, pe stomacul gol, dimineaţa. În popor, se spunea că nu există leac mai bun pentru "încuierea rărunchilor” (tulburări funcţionale ale rinichilor), decât acest preparat, care este cunoscut în toate zonele geografice ale ţării. Problema este că, prin fierbere, principiile active cu efecte hormonale şi cu acţiune asupra sistemului nervos central sunt distruse, motiv pentru care fitoterapeuţii au găsit o variantă mai bună, pe care o prezentăm în continuare:
Infuzia combinată de mătase de porumb
În jumătate de litru de apă se pun 3-4 linguriţe de mătase de porumb mărunţită, la macerat, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească şi se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obţinându-se aproximativ un litru de infuzie combinată de mătase de porumb, care se foloseşte intern (3-4 căni pe zi). Este excepţională pentru persoanele diabetice, care au nisip la rinichi (microlitiază renală) sau care suferă frecvent de dischinezie şi de migrenă biliară.
Extractul uscat de mătase de porumb
Este genul de remediu pe care persoanele cu diabet, cu probleme renale şi urinare sau cu tulburări biliare este bine să îl aibă mereu la îndemână. Se obţine din extractul apos din părţi aeriene de mătase de porumb, din care se evaporă complet apa, rămânând o pulbere alb-gălbuie, extrem de concentrată în principii active - extractul uscat de mătase de porumb. Pe lângă că are o acţiune terapeutică extrem de intensă, extractul uscat este "medicamentul” cel mai simplu şi comod de administrat care se poate obţine din mătasea de porumb. Dozele necesare de extract vor fi precizate la fiecare tip de afecţiune în parte.
Tratamente interne
* Infecţiile renale (nefrite, pielite, pielo-nefrite etc.) - se administrează infuzia combinată de mătase de porumb, câte 3-6 căni pe zi, pe stomacul gol. Are efecte antibiotice directe, creşte diureza, favorizează acţiunea antibioticelor de sinteză, tratamentul cu mătase de porumb fiind perfect compatibil cu aceste medicamente. În cazurile grave, în locul infuziei combinate se foloseşte extractul uscat, mai puternic ca acţiune, din care se administrează 750-1000 mg pe zi, în cure de minimum două săptămâni.
* Diabet - infuzia combinată de mătase de porumb are un efect hipoglicemiant, ajutând la scăderea şi stabilizarea glicemiei. Se administrează câte o cană din această infuzie, după fiecare dintre mesele principale. Este un remediu recomandat şi diabeticilor insulino-dependenţi, deoarece efectul stigmatelor de porumb este blând şi apare gradat, fără a reduce brusc nivelul zaharurilor din sânge, ceea ce ar duce la o hipoglicemie severă.
* Enurezis (urinare nocturnă necontrolată) - se ţin cure de lungă durată (2-3 luni), în timpul cărora se administrează câte o capsulă cu extract uscat de mătase de porumb, de 3 ori pe zi. Şi la copiii peste 8 ani se poate face tratamentul, dar în acest caz se vor administra doar două capsule pe zi, având grijă ca pe parcursul zilei să consume suficientă apă şi lichide. Atât la copii, cât şi la adulţi, ultima administrare va fi cu cel puţin 6 ore înainte de culcare. Studiile de caz au arătat că tratamentul cu mătase de porumb ajută la controlul urinării nocturne, acest control îmbunătăţindu-se gradat în timpul tratamentului.
* Prostatită, adjuvant în adenom de prostată - se face un tratament cu infuzie combinată de mătase de porumb, din care se administrează câte un litru pe zi. Administrarea se va face vreme de minimum 60 de zile, această plantă având efecte antiinflamatoare asupra prostatei, dar şi reglatoare ale activităţii hormonale şi antitumorale.
* Obezitate, celulită - mătasea de porumb este bună şi pentru îndepărtarea surplusului de kilograme. Conţine substanţe cu puternic efect diuretic, care elimină surplusul de apă din ţesuturi şi ajută la diminuarea ţesutului adipos, mătasea de porumb folosindu-se în dietele de slăbit şi pentru eliminarea celulitei. Pentru a ne bucura de aceste beneficii, se vor administra câte 6 capsule cu extract de mătase de porumb pe zi, în cure de câte o lună, urmate de 14 zile de pauză. Atenţie, însă, mătasea de porumb nu asigură slăbitul şi eliminarea celulitei în orice condiţii, ci este un catalizator - e drept unul foarte bun - pentru procesele de eliminare a surplusului de ţesut adipos prin dietă echilibrată, sport, masaj etc.
* Sindrom premenstrual - infuzia combinată şi extractul uscat de mătase de porumb se recomandă înaintea şi în timpul menstruaţiei, pentru reducerea durerilor, a balonării, a spasmelor uterine, precum şi a stărilor de depresie sau iritabilitate. Hormonii naturali şi substanţele antispastice din această plantă reduc disconfortul din această perioadă, reglând în mod natural echilibrul endocrin şi prevenind apariţia fenomenelor dureroase. Planta se administrează câte o săptămână pe lună, tratamentul începând cu 2-3 zile înaintea declanşării menstruaţiei. Stigmatele de porumb sunt întrebuinţate în medicina tradiţională chineză şi în alte probleme specifice femeilor, cum ar fi anexita, menstruaţiile neregulate, absenţa laptelui matern.
* Sindrom de tunel carpian - este ameliorat de curele de două luni cu extract de stigmate de porumb, din care se administrează câte 750 mg pe zi. Pacienţii care au luat această plantă au remarcat reducerea stării de amorţeală, îmbunătăţirea reflexelor la nivelul palmelor şi degetelor, îmbunătăţirea tonusului muscular la nivelul degetelor mâinii. Aceste ameliorări se datorează, se pare, sărurilor minerale şi alcaloizilor din mătasea de porumb, care îmbunătăţesc transmiterea impulsurilor nervoase şi au efect antispastic. Efectul plantei este mult amplificat de către gimnastica medicală, exerciţiile de relaxare, precum şi de cura balneară, cu ape sărate mai ales.
* Adjuvant în hipertensiune - un studiu ştiinţific foarte bine documentat, făcut în Coreea de Sud, arată că mătasea de porumb este un excelent hipotensor, acţionând atât direct, la nivelul sistemului nervos central, cât şi indirect, prin efectul diuretic. De altfel, în multe ţări din Asia medicii tind să înlocuiască diureticele de sinteză administrate în hipertensiune (care au efecte adverse foarte dure) cu unele naturale, cum ar fi cozile de cireşe sau mătasea de porumb. Extractul de mătase de porumb este considerat la ora actuală cel mai bun diuretic în hipertensiune, deoarece este foarte eficient, nu produce pierderi puternice de potasiu în organism şi nu afectează negativ, pe termen lung, rinichii sau sistemul cardiovascular.
* Edeme, adjuvant în ascită - se administrează extractul uscat, câte 500-750 mg pe zi, în cure de 14 zile, urmate de alte 7 zile de pauză, după care tratamentul se poate relua. Cura cu mătase de porumb are un efect puternic de mobilizare şi de eliminare a surplusului de apă din ţesuturi, susţinând în acelaşi timp funcţionarea normală a inimii şi a aparatului cardiovascular, stimulând funcţia hepatică şi biliară.
* Gută, valori ridicate ale ureei în sânge - se administrează câte jumătate de litru - un litru de infuzie combinată de mătase de porumb pe zi, în cure de minimum 14 zile. Persoanele cărora le este contraindicat aportul suplimentar de lichide vor consuma extractul uscat, câte 1 gram pe zi. Sub acţiunea principiilor active din mătasea de porumb, sărurile acidului uric sunt mobilizate din ţesuturi şi sunt eliminate prin urină şi scaun.
Mătasea de porumb şi cistita
1. Este un foarte bun diuretic, ceea ce automat va reduce gravitatea manifestărilor infecţiei, va preveni complicaţiile care apar prin urcarea acesteia spre rinichi şi va preveni recidivele ulterioare.
2. Distruge bacteriile şi unii fungi din aparatul urinar, având o acţiune antibiotică directă.
3. Alcalinizează urina, ceea ce ajută acţiunea antiinfecţioasă a antibioticelor şi a plantelor medicinale.
4. Reduce inflamaţia tractului urinar şi elimină spasmele, ceea ce va ameliora destul de rapid senzaţiile de durere şi usturime produse de cistită.
Mătasea de porumb se administrează sub formă de capsule cu extract, câte 6 pe zi, în cure de 14-21 de zile, urmate de o pauză de şapte zile. Pentru reuşita tratamentului, pe timpul administrării extractului de mătase de porumb, se consumă minimum 2 litri de apă, iar regimul alimentar va fi unul preponderent alcalin, cu multe legume şi verdeţuri, dar fără zahăr, fără carne şi fără făină albă. De asemenea, lactatele se pot consuma doar la două ore după administrarea mătăsii de porumb, deoarece pot inactiva taninurile din această plantă.
În cazurile de cistită severă, mătasea de porumb se poate asocia şi cu antibioticele specifice, utilizate în tratamentul cistitei, dar şi cu plante cum ar fi strugurii ursului (Arctostaphylos uva-ursi) sau merişorul (Vaccinium vitis-idaea). Conform unor cercetători, administrarea mătăsii de porumb, în condiţiile sus menţionate, dublează sau chiar triplează eficienţa medicamentelor clasice contra cistitei.
Mătasea de porumb şi pietrele la rinichi
Efectul diuretic al stigmatelor acestei plante este pe cât de preţios, pe atât de rar, între remediile naturale. Şi, graţie acestui efect diuretic, extractul de mătase de porumb are efectiv o acţiune de "spălare” a rinichilor, care va conduce la eliminarea rapidă a nisipului (microlitiazei) depus la nivelul lor. În cazul pietrelor la rinichi de mari dimensiuni, extractul din această plantă se administrează ca adjuvant, atunci când acestea au început să migreze pe ureter, deoarece are efecte antispastice, ajutând la eliminarea pietrelor mai rapid şi cu mai puţină suferinţă. La persoanele care au suferit deja o intervenţie chirurgicală la nivelul rinichilor pentru extragerea pietrelor, curele de câte două săptămâni pe lună cu această plantă sunt foarte eficiente pentru prevenirea recidivelor. Se administrează extractul câte 4-8 capsule pe zi, în cure de 2-4 săptămâni, după care se face o pauză de 7-14 zile, apoi tratamentul se poate relua. Pe timpul tratamentului se consumă minimum 2 litri de apă zilnic.
Precauţii şi contraindicaţii
Studiile făcute până în prezent au arătat că mătasea de porumb nu are nici un fel de toxicitate. Singurele interdicţii sunt în cazul calculilor renali de mari dimensiuni, care pot migra sub acţiunea acestui diuretic foarte puternic şi pot produce blocaje. În cazul în care aceşti calculi deja au migrat, administrarea plantei este însă permisă, deoarece accelerează şi face mai puţin dureroase procesele de eliminare.
OBICEIURI POPULARE
* Pentru creşterea părului - există şi acum obiceiul, în judeţele din sudul ţării, ca adolescentele să-şi aleagă un ştiulete cu mătase foarte bogată, pe care o culeg şi dorm cu ea toată noaptea sub pernă. La răsăritul soarelui, o îngroapă la rădăcina unei sălcii pletoase şi spun: "Cum creşte părul pe ştiulete/ Cum creşte iarba pe imaş/ Cum creşte frunza pe răchită/ Aşa să-mi crească părul de bogat/ Să am spor la măritat”.
* Rachiul de mătase de porumb - era un remediu folosit pentru tratarea răcelilor şi a bolilor de plămâni. O mână de mătase de porumb era pusă într-un litru de rachiu de cereale, în care era lăsată să plămădească trei săptămâni, după care se filtra. Rachiul se dădea în caz de febră, tuse, delir în timpul febrei.
* Beţie - în unele zone, femeile puneau mătase de porumb în vinul sau rachiul beţivilor. Se spunea că acest ingredient reduce pofta de băutură şi, mai ales, reduce pornirile violente, ajutând băutorul să "nu-i fie furate minţile”.
* Fumul obţinut prin arderea mătăsii de porumb - era folosit de către doftoroaie pentru curăţarea încăperilor de duhuri rele. Despre acest fum se mai spunea că ajută la căpătarea darului de a prezice, pentru că se credea că are puterea de a duce conştiinţa pe tărâmurile de dincolo.
* Păpuşile de porumb - în foarte multe zone din ţară, ştiuleţii de porumb, cu tot cu mătase, erau folosiţi pentru confecţionarea jucăriilor de către copii şi... adulţi. Adolescenţii şi adulţii foloseau aceste păpuşi în scopuri magice, ca "jertfe” (un ecou al sacrificiilor umane păgâne?) pentru influenţarea fenomenelor naturale. În Botoşani, de exemplu, păpuşile erau descântate şi puse pe firul apelor secate pentru a chema ploaia. În Dobrogea, păpuşile erau îngropate în pământ, toamna, târziu, pentru pentru a chema recolte mănoase în anul ce va veni. În nordul Moldovei, erau puse afară, pe câmp, când se înteţea gerul prea tare, ca să "se milostivească Domnul de ele şi să înmoaie vremea”.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
