Mătasea de porum­b - elixir pentru rinichi și pancreas

Ilie Tudor
* Se spune că prima "mătase” care împodobește știuleții pe care îi vezi într-un lan de porumb trebuie neapărat culeasă și pusă la uscat. Este marele dar vindecător al verii, pentru aproape orice boală sau suferință. Leac popular, cunoscut și larg folosit în viața satului românesc, mătasea porumbului are virtuți terapeutice extraordinare *

Porumbul a fost introdus în țara noastră cu doar trei veacuri în urmă, de către domnitorul Șer­ban Cantacuzino. Originar din America Cen­trală, el a fost atât de bine asimilat de către țăranii noș­tri, încât a devenit, într-un timp extrem de scurt, ali­ment de bază, medicament, ingredient magic, dar și su­­biect al poveștilor și al superstițiilor noastre populare.

Carte de vizită

Ceea ce numim, în mod obișnuit, "mătasea porum­bului”, desemnează, de fapt, o parte a florilor femeiești ale plantei (stigmat) și care are rolul de a primi micile particule de polen necesare fertilizării. În farmacia seco­lului trecut, aceste părți de plantă erau cunoscute sub numele de stigmata maydis (de la denumirea știin­țifică a porumbului, care este Zea mays) și erau cel mai folosit diuretic și hipotensiv din Europa și din Ameri­ca. În se­colul nostru, știința a evi­dențiat și alte calități vinde­că­toare ale mătăsii de po­rumb, care are o acțiune ex­trem de complexă în organismul uman. Fiind direct implicate în procesul de perpetuare a vieții de la o ge­ne­rație la alta, stigmatele de porumb au o compoziție chimică la înălțimea rolului lor biologic, fiind ca atare și extrem de bogate în principii active, cu efecte tera­peutice. Totul este ca ele să fie culese la timp, us­cate și preparate cu pricepere, așa încât să-și păstreze însu­șirile vinde­cătoare nealterate.

Recoltarea

Pentru a avea calități terapeutice, mătasea se culege atunci când are o culoare gălbuie-verde (NU roșiatică sau brună), iar știuleții sunt încă verzi, cu boabele ne­ma­turizate, fiind în așa-numita fază de porumb de lapte. Se taie stigmatele și se pun cât mai repede la us­cat, într-un loc umbros, lipsit de umiditate și bine aeri­sit. Când mătasea de porumb își pierde elasticitatea, devenind rigidă și foarte ușoară, procesul de uscare s-a încheiat, iar produsul obținut se pune în pungi de hârtie sau în saci de pânză. Termenul de valabilitate al mă­tăsii de porumb uscate este de maximum doi ani.

Preparate din mătase de porumb

Fiertura de mătase de porumb

Este, probabil, cel mai cunoscut leac pentru rinichi din medicina populară românească a veacului trecut. Se prepară din două linguri de mătase de porumb mă­runțită, care se fierb două minute, într-un litru de apă, apoi se lasă să se răcească și se filtrează. Se bea această fiertură când încă mai este călduță, pe stomacul gol, dimineața. În popor, se spunea că nu există leac mai bun pentru "încuierea rărunchilor” (tulburări funcțio­nale ale rinichilor), decât acest preparat, care este cu­nos­cut în toate zonele geografice ale țării. Problema este că, prin fierbere, principiile active cu efecte hor­mo­­nale și cu acțiune asupra sistemului nervos central sunt distruse, motiv pentru care fitoterapeuții au găsit o variantă mai bună, pe care o prezentăm în continuare:

Infuzia combinată de mătase de porumb

În jumătate de litru de apă se pun 3-4 lingurițe de mătase de porumb mărunțită, la macerat, vre­me de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească și se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obținându-se apro­ximativ un litru de infuzie combinată de mă­tase de porumb, care se folosește intern (3-4 căni pe zi). Este excepțională pen­tru per­soa­nele diabetice, care au nisip la rinichi (mi­cro­litiază renală) sau care suferă frecvent de dischi­nezie și de migrenă biliară. De asemenea, cu infuzia com­binată de mătase de porumb se obțin rezul­tate foar­te bune în cazul durerilor menstruale, pre­cum și în tulburările care apar la premeno­pauză. Singurul deza­vantaj al acestui preparat este acela că are un gust greu de suportat, care la multe persoa­ne produce o senzație de vo­mă puternică. De aceea, s-a obținut încă un pre­parat din mătase de po­rumb, extrem de concentrat ca prin­ci­pii active, dar mult mai ușor de admi­nistrat și suportat.

Extractul uscat de mătase de porumb

Este genul de remediu pe care persoanele cu diabet, cu probleme renale și urinare sau cu tulburări biliare este bine să îl aibă mereu la îndemână. Se obține din extractul apos din părți aeriene de mătase de porumb, din care se evaporă complet apa, rămânând o pulbere alb-gălbuie, extrem de concentrată în principii acti­ve - extractul uscat de mătase de po­rumb. Pe lângă că are o acțiune terapeu­tică ex­trem de intensă, extractul uscat este "medicamentul” cel mai simplu și co­mod de ad­ministrat care se poate obține din mătasea de porumb. Dozele nece­sare de extract vor fi precizate la fiecare tip de afec­țiu­ne în parte.

Tratamente interne

* Infecțiile renale (nefrite, pielite, pielo-nefrite etc.) - se administrează infuzia combinată de mătase de porumb, câte 3-6 căni pe zi, pe stomacul gol. Are efecte antibiotice directe, crește diureza, favorizează acțiunea antibioticelor de sinteză, tratamentul cu măta­se de porumb fiind perfect compatibil cu aceste medi­ca­mente. În cazurile grave, în locul infuziei combinate se folosește extractul uscat, mai pu­ternic ca acțiune, din care se adminis­trează 750-1000 mg pe zi, în cure de mini­mum două săptămâni.
* Adjuvant în chisturile renale - se țin cure de lungă durată cu mătase de porumb, sub formă de extract, din care se iau câte 500 mg zilnic, pe o perioadă de 2 luni, după care se face o pauză de o lună, după care tratamentul se poate relua. În pauza de cură, se pot lua cozi de cireșe, un alt diuretic și sti­mu­lator al activității renale foar­te bun. Ambele plante au do­vedit a avea o acțiune pro­tectoare asupra rinichilor, înce­ti­nind sau chiar stopând evo­lu­ția acestei boli, altfel atât de greu de tratat. Explicația științi­fică pentru acțiunea benefică a mătasei de porumb în această boală este faptul că, pe lângă că este un bun diuretic și antiinflamator renal, ea are o puternică acțiune antioxidantă, blocând procesele degenerative de la nivelul rinichilor.
* Diabet - infuzia combinată de mătase de po­rumb are un efect hipoglicemiant, ajutând la scăderea și stabilizarea glicemiei. Se admi­nistrează câte o cană din această infuzie, după fiecare dintre me­sele princi­pale. Este un remediu recomandat și diabe­ticilor insu­lino-dependenți, deoa­rece efectul stigmatelor de po­rumb este blând și apare gradat, fără a reduce brusc nivelul za­harurilor din sân­ge, ceea ce ar duce la o hipo­glicemie severă.
* Enurezis (urinare nocturnă necontrolată) - se țin cure de lun­gă durată (2-3 luni), în timpul cărora se administrează câte o capsulă cu extract uscat de mă­tase de porumb, de 3 ori pe zi. Și la copiii peste 8 ani se poate face tratamentul, dar în acest caz se vor ad­ministra doar două capsule pe zi, având grijă ca pe parcursul zilei să consume suficientă apă și lichide. Atât la copii, cât și la adulți, ultima administrare va fi cu cel puțin 6 ore înainte de culcare. Studiile de caz au arătat că tratamentul cu mătase de porumb ajută la controlul urinării nocturne, acest control îmbunătățin­du-se gradat în timpul tratamentului.
* Prostatită, adjuvant în adenom de prostată - se face un tratament cu infuzie combinată de mătase de porumb, din care se administrează câte un litru pe zi. Administrarea se va face vreme de minimum 60 de zile, această plantă având efecte antiinflamatoare asupra prostatei, dar și reglatoare ale activității hormo­nale și antitumorale.
* Obezitate, celulită - mătasea de porumb este bună și pentru îndepărtarea surplusului de kilograme. Conține substanțe cu puternic efect diuretic, care eli­mină surplusul de apă din țesuturi și ajută la dimi­nuarea țesutului adipos, mătasea de porumb folosin­du-se în dietele de slăbit și pentru eliminarea celulitei. Pentru a ne bucura de aceste beneficii, se vor adminis­tra câte 6 capsule cu extract de mătase de porumb pe zi, în cure de câte o lună, urmate de 14 zile de pauză. Atenție, însă, mătasea de porumb nu asigură slăbitul și eliminarea celulitei în orice condiții, ci este un cata­lizator - e drept unul foarte bun - pentru procesele de eliminare a surplusului de țesut adipos prin dietă echi­librată, sport, masaj etc.
* Sindrom premenstrual - infuzia combinată și extractul uscat de mătase de porumb se recomandă înain­tea și în timpul menstruației, pentru reducerea dure­rilor, a balonării, a spasmelor uterine, precum și a stă­rilor de depresie sau iritabilitate. Hormonii naturali și substanțele antispastice din această plantă reduc dis­confortul din această perioadă, reglând în mod natural echilibrul endocrin și prevenind apariția fenomenelor dureroase. Planta se administrează câte o săptămână pe lună, tratamentul începând cu 2-3 zile înaintea de­clanșării menstruației. Stigmatele de porumb sunt în­tre­buințate în medicina tradițională chineză și în alte probleme specifice femeilor, cum ar fi anexita, men­struațiile neregulate, absența laptelui matern.
* Sindrom de tunel carpian - este ameliorat de curele de două luni cu extract de stigmate de porumb, din care se administrează câte 750 mg pe zi. Pacienții care au luat această plantă au remarcat reducerea stării de amorțeală, îmbunătățirea reflexelor la nivelul pal­melor și degetelor, îmbunătățirea tonusului muscu­lar la nivelul degetelor mâinii. Aceste ameliorări se dato­rea­ză, se pare, sărurilor minerale și alcaloizilor din mă­ta­sea de porumb, care îmbunătățesc transmiterea impul­surilor nervoase și au efect antispastic. Efectul plantei este mult amplificat de către gimnastica medi­cală, exer­cițiile de relaxare, precum și de cura balneară, cu ape sărate mai ales.
* Adjuvant în hipertensiune - un studiu științific foarte bine documentat, făcut în Coreea de Sud, arată că mătasea de porumb este un excelent hipotensor, ac­ționând atât direct, la nivelul sistemului nervos central, cât și indirect, prin efectul diuretic. De altfel, în multe țări din Asia medicii tind să înlocuiască diureticele de sinteză administrate în hipertensiune (care au efecte adverse foarte dure) cu unele naturale, cum ar fi cozile de cireșe sau mătasea de porumb. Extractul de mătase de porumb este considerat la ora actuală cel mai bun diuretic în hipertensiune, deoarece este foarte eficient, nu produce pierderi puternice de potasiu în organism și nu afectează negativ, pe termen lung, rinichii sau sis­te­mul cardiovascular.
* Edeme, adjuvant în ascită - se administrează extractul uscat, câte 500-750 mg pe zi, în cure de 14 zile, urmate de alte 7 zile de pauză, după care trata­mentul se poate relua. Cura cu mătase de porumb are un efect puternic de mobilizare și de eliminare a sur­plu­sului de apă din țesuturi, susținând în același timp funcționarea normală a inimii și a aparatului cardio­vascular, stimulând funcția hepatică și biliară.
* Gută, valori ridicate ale ureei în sânge - se ad­mi­nistrează câte jumătate de litru - un litru de infuzie com­binată de mătase de porumb pe zi, în cure de mini­mum 14 zile. Persoanele cărora le este contraindicat aportul suplimentar de lichide vor consuma extractul us­cat, câte 1 gram pe zi. Sub acțiunea principiilor acti­ve din mătasea de porumb, sărurile acidului uric sunt mo­bilizate din țesuturi și sunt eliminate prin urină și scaun.

Mătasea de porumb și cistita

În momentul de față, conform statisticilor, una din 15 persoane adulte suferă de o formă de cistită, care apa­rent nu se vindecă cu nici un me­di­cament. Ei bine, în aceste cazuri, mătasea de porumb poate face, sin­gură, sau în combinație cu antibio­ticele clasice, adevă­rate minuni. De ce? Pentru că acționează prin nu mai puțin de patru mecanisme, unele extrem de subtile, pen­tru vindecarea infecțiilor urinare.
1. Este un foarte bun diuretic, ceea ce automat va reduce gravitatea manifestărilor infecției, va preveni complicațiile care apar prin urcarea acesteia spre rinichi și va preveni recidivele ulterioare.
2. Distruge bacteriile și unii fungi din aparatul urinar, având o acțiune antibiotică directă.
3. Alcalinizează urina, ceea ce ajută acțiunea anti­in­fecțioasă a antibioticelor și a plantelor medicinale.
4. Reduce inflamația tractului urinar și elimină spas­mele, ceea ce va ameliora destul de rapid sen­zațiile de durere și usturime produse de cistită.
Mătasea de porumb se administrează sub formă de capsule cu extract, câte 6 pe zi, în cure de 14-21 de zile, urmate de o pauză de șapte zile. Pentru reușita trata­men­tului, pe timpul administrării extractului de mătase de po­rumb, se consumă minimum 2 litri de apă, iar regimul alimen­tar va fi unul preponderent al­calin, cu multe legume și ver­dețuri, dar fără zahăr, fără carne și fără făină albă. De asemenea, lactatele se pot consuma doar la două ore după administrarea mătăsii de porumb, deoarece pot inactiva taninurile din aceas­tă plantă.
În cazurile de cistită severă, mătasea de porumb se poate asocia și cu antibioticele spe­cifice, utilizate în tratamentul cistitei, dar și cu plante cum ar fi strugurii ursului (Arcto­sta­phylos uva-ursi) sau merișorul (Vac­cinium vitis-idaea). Conform unor cercetători, admi­nistrarea mătă­sii de porumb, în condițiile sus mențio­nate, dublează sau chiar triplează eficiența medica­men­telor clasice contra cistitei.

Mătasea de porumb și pietrele la rinichi

Efectul diuretic al stigmatelor acestei plante este pe cât de prețios, pe atât de rar, între remediile natu­rale. Și, grație acestui efect diuretic, extractul de mă­ta­se de porumb are efectiv o acțiune de "spălare” a rini­­chilor, care va conduce la eliminarea rapidă a nisi­pului (microlitiazei) depus la nivelul lor. În cazul pie­trelor la rinichi de mari dimensiuni, extractul din aceas­tă plantă se administrează ca adjuvant, atunci când acestea au început să migreze pe ureter, deoarece are efecte antispastice, ajutând la eliminarea pietrelor mai rapid și cu mai puțină suferință. La persoanele care au suferit deja o intervenție chirurgicală la nivelul rinichilor pentru extragerea pietrelor, curele de câte două săptămâni pe lună cu această plantă sunt foarte eficiente pentru prevenirea recidivelor. Se adminis­trează extractul câte 4-8 capsule pe zi, în cure de 2-4 săptămâni, după care se face o pauză de 7-14 zile, apoi tratamentul se poate relua. Pe timpul tratamentului se consumă minimum 2 litri de apă zilnic.

Precauții și contraindicații

Studiile făcute până în prezent au arătat că mătasea de porumb nu are nici un fel de toxicitate. Singurele interdicții sunt în cazul calculilor renali de mari dimen­siuni, care pot migra sub acțiunea acestui diuretic foarte puternic și pot produce blocaje. În cazul în care acești calculi deja au migrat, administrarea plantei este însă permisă, deoarece accelerează și face mai puțin dureroase procesele de eliminare.

OBICEIURI POPULARE

* Pentru creșterea părului - există și acum obi­ceiul, în județele din sudul țării, ca adolescentele să-și aleagă un știulete cu mătase foarte bogată, pe care o cu­leg și dorm cu ea toată noaptea sub pernă. La răsă­ritul soarelui, o îngroapă la rădăcina unei sălcii pletoa­se și spun: "Cum crește părul pe știulete/ Cum crește iar­ba pe imaș/ Cum crește frunza pe răchită/ Așa să-mi crească părul de bogat/ Să am spor la măritat”.
* Pudra de mătase de porumb - este printre cele mai vechi produse cosmetice în tradiția noas­tră popu­lară. Mătasea de porumb, fin măci­nată și cer­nută, se folosea ca pudră pentru obraz, sti­mu­lând circulația sanguină, având efecte anti­in­flamatoare și înfru­mu­sețând pie­lea. Dacă vreți să folosiți acest remediu în zi­lele noastre, când sensibilitățile alergice apar peste noapte din cauza alimentației și a poluă­rii, asigura­ți-vă că nu sunteți alergice la acest produs. În Occi­dent, rețeta populară cu măta­se de porumb a fost adap­tată la pudrele care dau acea rume­nea­lă sănătoasă obrazului și îl întineresc.
* Rachiul de mătase de porumb - era un remediu folosit pentru tratarea răcelilor și a bolilor de plămâni. O mână de mătase de po­rumb era pusă într-un litru de rachiu de cereale, în care era lăsată să plămădească trei săptă­mâni, după care se filtra. Rachiul se dădea în caz de febră, tuse, de­lir în timpul febrei.
* Beție - în unele zone, femeile puneau mătase de porumb în vinul sau rachiul bețivilor. Se spunea că acest ingredient reduce pofta de băutură și, mai ales, reduce pornirile violente, ajutând băutorul să "nu-i fie furate mințile”.
* Fumul obținut prin arderea mătăsii de porumb - era folosit de către doftoroaie pentru curățarea încă­pe­rilor de duhuri rele. Despre acest fum se mai spunea că ajută la căpătarea darului de a prezice, pen­tru că se credea că are puterea de a duce conștiința pe tărâmurile de dincolo.
* Păpușile de porumb - în foarte multe zone din țară, știuleții de porumb, cu tot cu mă­­tase, erau folosiți pentru confecționarea ju­căriilor de către copii și... adulți. Adoles­cen­ții și adulții foloseau aceste păpuși în sco­puri magice, ca "jertfe” (un ecou al sa­crifi­ciilor u­ma­­ne păgâne?) pentru influențarea fe­no­me­nelor naturale. În Botoșani, de exem­plu, pă­pușile erau descântate și puse pe firul ape­lor se­cate pentru a chema ploaia. În Do­bro­gea, păpușile erau îngropate în pământ, toam­na, târziu, pentru pentru a chema recolte mă­noase în anul ce va veni. În nordul Mol­do­vei, erau puse afară, pe câmp, când se în­tețea gerul prea tare, ca să "se milosti­veas­că Domnul de ele și să înmoaie vremea”.