Porumbul a fost introdus în țara noastră cu doar trei veacuri în urmă, de către domnitorul Șerban Cantacuzino. Originar din America Centrală, el a fost atât de bine asimilat de către țăranii noștri, încât a devenit, într-un timp extrem de scurt, aliment de bază, medicament, ingredient magic, dar și subiect al poveștilor și al superstițiilor noastre populare.
Carte de vizită
Ceea ce numim, în mod obișnuit, "mătasea porumbului”, desemnează, de fapt, o parte a florilor femeiești ale plantei (stigmat) și care are rolul de a primi micile particule de polen necesare fertilizării. În farmacia secolului trecut, aceste părți de plantă erau cunoscute sub numele de stigmata maydis (de la denumirea științifică a porumbului, care este Zea mays) și erau cel mai folosit diuretic și hipotensiv din Europa și din America. În secolul nostru, știința a evidențiat și alte calități vindecătoare ale mătăsii de porumb, care are o acțiune extrem de complexă în organismul uman. Fiind direct implicate în procesul de perpetuare a vieții de la o generație la alta, stigmatele de porumb au o compoziție chimică la înălțimea rolului lor biologic, fiind ca atare și extrem de bogate în principii active, cu efecte terapeutice. Totul este ca ele să fie culese la timp, uscate și preparate cu pricepere, așa încât să-și păstreze însușirile vindecătoare nealterate.
Recoltarea
Pentru a avea calități terapeutice, mătasea se culege atunci când are o culoare gălbuie-verde (NU roșiatică sau brună), iar știuleții sunt încă verzi, cu boabele nematurizate, fiind în așa-numita fază de porumb de lapte. Se taie stigmatele și se pun cât mai repede la uscat, într-un loc umbros, lipsit de umiditate și bine aerisit. Când mătasea de porumb își pierde elasticitatea, devenind rigidă și foarte ușoară, procesul de uscare s-a încheiat, iar produsul obținut se pune în pungi de hârtie sau în saci de pânză. Termenul de valabilitate al mătăsii de porumb uscate este de maximum doi ani.
Preparate din mătase de porumb
Fiertura de mătase de porumb
Este, probabil, cel mai cunoscut leac pentru rinichi din medicina populară românească a veacului trecut. Se prepară din două linguri de mătase de porumb mărunțită, care se fierb două minute, într-un litru de apă, apoi se lasă să se răcească și se filtrează. Se bea această fiertură când încă mai este călduță, pe stomacul gol, dimineața. În popor, se spunea că nu există leac mai bun pentru "încuierea rărunchilor” (tulburări funcționale ale rinichilor), decât acest preparat, care este cunoscut în toate zonele geografice ale țării. Problema este că, prin fierbere, principiile active cu efecte hormonale și cu acțiune asupra sistemului nervos central sunt distruse, motiv pentru care fitoterapeuții au găsit o variantă mai bună, pe care o prezentăm în continuare:
Infuzia combinată de mătase de porumb
În jumătate de litru de apă se pun 3-4 lingurițe de mătase de porumb mărunțită, la macerat, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească și se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obținându-se aproximativ un litru de infuzie combinată de mătase de porumb, care se folosește intern (3-4 căni pe zi). Este excepțională pentru persoanele diabetice, care au nisip la rinichi (microlitiază renală) sau care suferă frecvent de dischinezie și de migrenă biliară. De asemenea, cu infuzia combinată de mătase de porumb se obțin rezultate foarte bune în cazul durerilor menstruale, precum și în tulburările care apar la premenopauză. Singurul dezavantaj al acestui preparat este acela că are un gust greu de suportat, care la multe persoane produce o senzație de vomă puternică. De aceea, s-a obținut încă un preparat din mătase de porumb, extrem de concentrat ca principii active, dar mult mai ușor de administrat și suportat.
Extractul uscat de mătase de porumb
Este genul de remediu pe care persoanele cu diabet, cu probleme renale și urinare sau cu tulburări biliare este bine să îl aibă mereu la îndemână. Se obține din extractul apos din părți aeriene de mătase de porumb, din care se evaporă complet apa, rămânând o pulbere alb-gălbuie, extrem de concentrată în principii active - extractul uscat de mătase de porumb. Pe lângă că are o acțiune terapeutică extrem de intensă, extractul uscat este "medicamentul” cel mai simplu și comod de administrat care se poate obține din mătasea de porumb. Dozele necesare de extract vor fi precizate la fiecare tip de afecțiune în parte.
Tratamente interne
* Infecțiile renale (nefrite, pielite, pielo-nefrite etc.) - se administrează infuzia combinată de mătase de porumb, câte 3-6 căni pe zi, pe stomacul gol. Are efecte antibiotice directe, crește diureza, favorizează acțiunea antibioticelor de sinteză, tratamentul cu mătase de porumb fiind perfect compatibil cu aceste medicamente. În cazurile grave, în locul infuziei combinate se folosește extractul uscat, mai puternic ca acțiune, din care se administrează 750-1000 mg pe zi, în cure de minimum două săptămâni.
* Adjuvant în chisturile renale - se țin cure de lungă durată cu mătase de porumb, sub formă de extract, din care se iau câte 500 mg zilnic, pe o perioadă de 2 luni, după care se face o pauză de o lună, după care tratamentul se poate relua. În pauza de cură, se pot lua cozi de cireșe, un alt diuretic și stimulator al activității renale foarte bun. Ambele plante au dovedit a avea o acțiune protectoare asupra rinichilor, încetinind sau chiar stopând evoluția acestei boli, altfel atât de greu de tratat. Explicația științifică pentru acțiunea benefică a mătasei de porumb în această boală este faptul că, pe lângă că este un bun diuretic și antiinflamator renal, ea are o puternică acțiune antioxidantă, blocând procesele degenerative de la nivelul rinichilor.
* Diabet - infuzia combinată de mătase de porumb are un efect hipoglicemiant, ajutând la scăderea și stabilizarea glicemiei. Se administrează câte o cană din această infuzie, după fiecare dintre mesele principale. Este un remediu recomandat și diabeticilor insulino-dependenți, deoarece efectul stigmatelor de porumb este blând și apare gradat, fără a reduce brusc nivelul zaharurilor din sânge, ceea ce ar duce la o hipoglicemie severă.
* Enurezis (urinare nocturnă necontrolată) - se țin cure de lungă durată (2-3 luni), în timpul cărora se administrează câte o capsulă cu extract uscat de mătase de porumb, de 3 ori pe zi. Și la copiii peste 8 ani se poate face tratamentul, dar în acest caz se vor administra doar două capsule pe zi, având grijă ca pe parcursul zilei să consume suficientă apă și lichide. Atât la copii, cât și la adulți, ultima administrare va fi cu cel puțin 6 ore înainte de culcare. Studiile de caz au arătat că tratamentul cu mătase de porumb ajută la controlul urinării nocturne, acest control îmbunătățindu-se gradat în timpul tratamentului.
* Prostatită, adjuvant în adenom de prostată - se face un tratament cu infuzie combinată de mătase de porumb, din care se administrează câte un litru pe zi. Administrarea se va face vreme de minimum 60 de zile, această plantă având efecte antiinflamatoare asupra prostatei, dar și reglatoare ale activității hormonale și antitumorale.
* Obezitate, celulită - mătasea de porumb este bună și pentru îndepărtarea surplusului de kilograme. Conține substanțe cu puternic efect diuretic, care elimină surplusul de apă din țesuturi și ajută la diminuarea țesutului adipos, mătasea de porumb folosindu-se în dietele de slăbit și pentru eliminarea celulitei. Pentru a ne bucura de aceste beneficii, se vor administra câte 6 capsule cu extract de mătase de porumb pe zi, în cure de câte o lună, urmate de 14 zile de pauză. Atenție, însă, mătasea de porumb nu asigură slăbitul și eliminarea celulitei în orice condiții, ci este un catalizator - e drept unul foarte bun - pentru procesele de eliminare a surplusului de țesut adipos prin dietă echilibrată, sport, masaj etc.
* Sindrom premenstrual - infuzia combinată și extractul uscat de mătase de porumb se recomandă înaintea și în timpul menstruației, pentru reducerea durerilor, a balonării, a spasmelor uterine, precum și a stărilor de depresie sau iritabilitate. Hormonii naturali și substanțele antispastice din această plantă reduc disconfortul din această perioadă, reglând în mod natural echilibrul endocrin și prevenind apariția fenomenelor dureroase. Planta se administrează câte o săptămână pe lună, tratamentul începând cu 2-3 zile înaintea declanșării menstruației. Stigmatele de porumb sunt întrebuințate în medicina tradițională chineză și în alte probleme specifice femeilor, cum ar fi anexita, menstruațiile neregulate, absența laptelui matern.
* Sindrom de tunel carpian - este ameliorat de curele de două luni cu extract de stigmate de porumb, din care se administrează câte 750 mg pe zi. Pacienții care au luat această plantă au remarcat reducerea stării de amorțeală, îmbunătățirea reflexelor la nivelul palmelor și degetelor, îmbunătățirea tonusului muscular la nivelul degetelor mâinii. Aceste ameliorări se datorează, se pare, sărurilor minerale și alcaloizilor din mătasea de porumb, care îmbunătățesc transmiterea impulsurilor nervoase și au efect antispastic. Efectul plantei este mult amplificat de către gimnastica medicală, exercițiile de relaxare, precum și de cura balneară, cu ape sărate mai ales.
* Adjuvant în hipertensiune - un studiu științific foarte bine documentat, făcut în Coreea de Sud, arată că mătasea de porumb este un excelent hipotensor, acționând atât direct, la nivelul sistemului nervos central, cât și indirect, prin efectul diuretic. De altfel, în multe țări din Asia medicii tind să înlocuiască diureticele de sinteză administrate în hipertensiune (care au efecte adverse foarte dure) cu unele naturale, cum ar fi cozile de cireșe sau mătasea de porumb. Extractul de mătase de porumb este considerat la ora actuală cel mai bun diuretic în hipertensiune, deoarece este foarte eficient, nu produce pierderi puternice de potasiu în organism și nu afectează negativ, pe termen lung, rinichii sau sistemul cardiovascular.
* Edeme, adjuvant în ascită - se administrează extractul uscat, câte 500-750 mg pe zi, în cure de 14 zile, urmate de alte 7 zile de pauză, după care tratamentul se poate relua. Cura cu mătase de porumb are un efect puternic de mobilizare și de eliminare a surplusului de apă din țesuturi, susținând în același timp funcționarea normală a inimii și a aparatului cardiovascular, stimulând funcția hepatică și biliară.
* Gută, valori ridicate ale ureei în sânge - se administrează câte jumătate de litru - un litru de infuzie combinată de mătase de porumb pe zi, în cure de minimum 14 zile. Persoanele cărora le este contraindicat aportul suplimentar de lichide vor consuma extractul uscat, câte 1 gram pe zi. Sub acțiunea principiilor active din mătasea de porumb, sărurile acidului uric sunt mobilizate din țesuturi și sunt eliminate prin urină și scaun.
Mătasea de porumb și cistita
În momentul de față, conform statisticilor, una din 15 persoane adulte suferă de o formă de cistită, care aparent nu se vindecă cu nici un medicament. Ei bine, în aceste cazuri, mătasea de porumb poate face, singură, sau în combinație cu antibioticele clasice, adevărate minuni. De ce? Pentru că acționează prin nu mai puțin de patru mecanisme, unele extrem de subtile, pentru vindecarea infecțiilor urinare.
1. Este un foarte bun diuretic, ceea ce automat va reduce gravitatea manifestărilor infecției, va preveni complicațiile care apar prin urcarea acesteia spre rinichi și va preveni recidivele ulterioare.
2. Distruge bacteriile și unii fungi din aparatul urinar, având o acțiune antibiotică directă.
3. Alcalinizează urina, ceea ce ajută acțiunea antiinfecțioasă a antibioticelor și a plantelor medicinale.
4. Reduce inflamația tractului urinar și elimină spasmele, ceea ce va ameliora destul de rapid senzațiile de durere și usturime produse de cistită.
Mătasea de porumb se administrează sub formă de capsule cu extract, câte 6 pe zi, în cure de 14-21 de zile, urmate de o pauză de șapte zile. Pentru reușita tratamentului, pe timpul administrării extractului de mătase de porumb, se consumă minimum 2 litri de apă, iar regimul alimentar va fi unul preponderent alcalin, cu multe legume și verdețuri, dar fără zahăr, fără carne și fără făină albă. De asemenea, lactatele se pot consuma doar la două ore după administrarea mătăsii de porumb, deoarece pot inactiva taninurile din această plantă.
În cazurile de cistită severă, mătasea de porumb se poate asocia și cu antibioticele specifice, utilizate în tratamentul cistitei, dar și cu plante cum ar fi strugurii ursului (Arctostaphylos uva-ursi) sau merișorul (Vaccinium vitis-idaea). Conform unor cercetători, administrarea mătăsii de porumb, în condițiile sus menționate, dublează sau chiar triplează eficiența medicamentelor clasice contra cistitei.
Mătasea de porumb și pietrele la rinichi
Efectul diuretic al stigmatelor acestei plante este pe cât de prețios, pe atât de rar, între remediile naturale. Și, grație acestui efect diuretic, extractul de mătase de porumb are efectiv o acțiune de "spălare” a rinichilor, care va conduce la eliminarea rapidă a nisipului (microlitiazei) depus la nivelul lor. În cazul pietrelor la rinichi de mari dimensiuni, extractul din această plantă se administrează ca adjuvant, atunci când acestea au început să migreze pe ureter, deoarece are efecte antispastice, ajutând la eliminarea pietrelor mai rapid și cu mai puțină suferință. La persoanele care au suferit deja o intervenție chirurgicală la nivelul rinichilor pentru extragerea pietrelor, curele de câte două săptămâni pe lună cu această plantă sunt foarte eficiente pentru prevenirea recidivelor. Se administrează extractul câte 4-8 capsule pe zi, în cure de 2-4 săptămâni, după care se face o pauză de 7-14 zile, apoi tratamentul se poate relua. Pe timpul tratamentului se consumă minimum 2 litri de apă zilnic.
Precauții și contraindicații
Studiile făcute până în prezent au arătat că mătasea de porumb nu are nici un fel de toxicitate. Singurele interdicții sunt în cazul calculilor renali de mari dimensiuni, care pot migra sub acțiunea acestui diuretic foarte puternic și pot produce blocaje. În cazul în care acești calculi deja au migrat, administrarea plantei este însă permisă, deoarece accelerează și face mai puțin dureroase procesele de eliminare.
OBICEIURI POPULARE
* Pentru creșterea părului - există și acum obiceiul, în județele din sudul țării, ca adolescentele să-și aleagă un știulete cu mătase foarte bogată, pe care o culeg și dorm cu ea toată noaptea sub pernă. La răsăritul soarelui, o îngroapă la rădăcina unei sălcii pletoase și spun: "Cum crește părul pe știulete/ Cum crește iarba pe imaș/ Cum crește frunza pe răchită/ Așa să-mi crească părul de bogat/ Să am spor la măritat”.
* Pudra de mătase de porumb - este printre cele mai vechi produse cosmetice în tradiția noastră populară. Mătasea de porumb, fin măcinată și cernută, se folosea ca pudră pentru obraz, stimulând circulația sanguină, având efecte antiinflamatoare și înfrumusețând pielea. Dacă vreți să folosiți acest remediu în zilele noastre, când sensibilitățile alergice apar peste noapte din cauza alimentației și a poluării, asigurați-vă că nu sunteți alergice la acest produs. În Occident, rețeta populară cu mătase de porumb a fost adaptată la pudrele care dau acea rumeneală sănătoasă obrazului și îl întineresc.
* Rachiul de mătase de porumb - era un remediu folosit pentru tratarea răcelilor și a bolilor de plămâni. O mână de mătase de porumb era pusă într-un litru de rachiu de cereale, în care era lăsată să plămădească trei săptămâni, după care se filtra. Rachiul se dădea în caz de febră, tuse, delir în timpul febrei.
* Beție - în unele zone, femeile puneau mătase de porumb în vinul sau rachiul bețivilor. Se spunea că acest ingredient reduce pofta de băutură și, mai ales, reduce pornirile violente, ajutând băutorul să "nu-i fie furate mințile”.
* Fumul obținut prin arderea mătăsii de porumb - era folosit de către doftoroaie pentru curățarea încăperilor de duhuri rele. Despre acest fum se mai spunea că ajută la căpătarea darului de a prezice, pentru că se credea că are puterea de a duce conștiința pe tărâmurile de dincolo.
* Păpușile de porumb - în foarte multe zone din țară, știuleții de porumb, cu tot cu mătase, erau folosiți pentru confecționarea jucăriilor de către copii și... adulți. Adolescenții și adulții foloseau aceste păpuși în scopuri magice, ca "jertfe” (un ecou al sacrificiilor umane păgâne?) pentru influențarea fenomenelor naturale. În Botoșani, de exemplu, păpușile erau descântate și puse pe firul apelor secate pentru a chema ploaia. În Dobrogea, păpușile erau îngropate în pământ, toamna, târziu, pentru pentru a chema recolte mănoase în anul ce va veni. În nordul Moldovei, erau puse afară, pe câmp, când se întețea gerul prea tare, ca să "se milostivească Domnul de ele și să înmoaie vremea”.