Tia Şerbanescu - "Pofta de putere pe care o manifestă coaliţia de guvernământ, în dispreţul legii şi cu orice preţ, frizează autoritarismul cel mai dur”

"Politicienii noştri cred că trebuie să fie deasupra legii”

- Cel mai mediatizat eveniment al lunii trecute a fost condamnarea definitivă la doi ani de închisoare cu executare pentru corupţie şi arestarea lui Adrian Năstase, preşedintele Consiliului Naţional al PSD. Un act de justiţie a declanşat o dispută politică între foştii şi actualii guvernanţi. Emoţia a fost accentuată de tentativa de sinucidere a d-lui Năstase. În ce fel credeţi că va influenţa cazul Năstase pe mai departe viaţa politică de la noi? Cine pierde şi cine câştigă de pe urma acestuia?

- Câştigă, în primul rând, Justiţia, care a fost acu­zată de prea multă vreme că protejează anumite per­soa­ne sau că se teme să se atingă de altele, că n-a reuşit să condamne nici un mare "rechin”, deşi s-a vorbit mult de corupţia la nivel înalt. Justiţia are nevoie de ast­fel de izbânzi, căci se află sub stricta monitorizare a Comisiei Europene; chiar în următoarele zile trebuie să vină un nou raport al CE pe acest domeniu. După ce a încarcerat o serie de politicieni din toate partidele, Justiţia îşi poate proba independenţa politică. Dovadă că nici măcar acum, când USL e la putere, cu prim-mi­nistru Victor Ponta, discipolul lui Adrian Năstase, Jus­tiţia nu a putut fi influenţată. Ea pare să se fi obişnuit cu independenţa şi nu mai e dispusă să cedeze la pre­siune. Că are şi ea alte limite, de competenţă în unele cazuri, de corupţie în altele, de anumite influenţe - mai mult sau mai puţin transparente -, e altceva. Însă, cel puţin sub raportul intervenţiilor politice, Justiţia pare imu­nizată şi la acest progres au contribuit PDL-ul şi preşedintele Traian Băsescu, pentru că au susţinut independenţa Justiţiei şi lupta contra corupţiei, fără menajamente şi fără partis-pri-uri. Dar cum influenţa mass-media este destul de puternică, cazul Năstase poate fi întrebuinţat, şi este, împotriva PDL şi a d-lui Băsescu: "Iată cum se răzbună pe adversarii politici”. În unele ziare şi televiziuni, d-l Năstase este prezentat ca deţinut politic, fiind comparat, în mod inadmisibil, cu martiri ca Gheorghe Brătianu şi Iuliu Maniu. După logica asta, ar însemna că nu te mai poţi atinge de nici un politi­cian, orice infracţiune ar face, pentru că îl victimizezi po­litic. În realitate, PSD-ul pierde, însă, la imagine, pentru că unul din corifeii partidului şi spiritul tutelar al d-lui Ponta a ajuns să fie condamnat şi dus la în­chi­soare. Ar fi putut să câştige, dacă ar fi ştiut să ges­tio­neze decent această situaţie, arătând că respectă Jus­tiţia, chiar dacă nu e de acord cu hotărârile ei şi chiar dacă îl consideră pe d-l Năstase ca fiind un mare om de stat şi cel mai bun premier pe care l-a avut România postdecembristă. Din păcate, ceea ce s-a reconfirmat a fost imaginea unui PSD care îşi apără corupţii, făcând front în jurul lor până şi în faţa instanţei. D-l Ponta a pierdut şi personal, pentru că a încercat să politizeze ime­diat tentativa de sinucidere a d-lui Năstase, între­bându-se retoric dacă d-l Traian Băsescu e fericit. Nu era, în mod evident, un moment care să producă bucu­rie cuiva şi nici unul de speculat politic.

- Modelul autovictimizării motivate politic a fost luat şi de UDMR. Un fost secretar de stat, Marko Attila, a fost condamnat la trei ani de închisoare, iar liderii UDMR s-au grăbit să reclame un atac asupra comunităţii maghiare, o discriminare pe care o va aduce la cunoştinţa opiniei publice şi a organismelor internaţionale.

- Eu zic să reclame la ONU, că CEDO e prea puţin pentru o asemenea nenorocire. După ce UDMR a stat vreo 12 ani la guvernare şi s-a înfruptat din privilegiile puterii, liderii săi îmbogăţindu-se, nestingheriţi, după ce şi-a îndeplinit pas cu pas obiectivele, ajungând ca etnia maghiară din România să aibă standarde pe care puţine minorităţi le au în state mult mai avansate de­mo­cratic decât noi, închipuie-ţi nenorocire: un fost dem­nitar al UDMR este condamnat. Marko Attila e, de alt­fel, singurul demnitar UDMR ajuns în această situaţie până acum, în timp ce din celelalte partide au căzut o gră­madă de demnitari, ca muştele, sub hotărârile Jus­tiţiei. Reacţia UDMR arată că, în ciuda aerului său occi­dental, care altminteri devine pe zi ce trece tot mai fals, a învăţat lecţia ipocriziei din politica românească şi recurge automat la clişeul: te atingi de mine, te atingi de minorităţi în general, de sufletul naţiunii maghiare în particular, faci persecuţie politică, etnică, discri­mi­nare rasială, genocid cultural... Fiind minoritate, UDMR are o paletă mai largă de văicăreli, inspirate de "corectitudinea politică”. E un mod necinstit de a te raporta la realitate şi un refuz de a te supune regulilor şi instituţiilor democratice ale societăţii. Indiferent ce rasă, etnie sau culoare de ochi ai, trebuie să suporţi consecinţele faptelor tale. Nu poţi fi scutit de justiţie pe temeiul unor nefericite discriminări pozitive, insti­tuite de "corectitudinea politică”. E prima dată, cred, când un politician apelează la o autovictimizare pe mo­tiv de discriminare etnică. În rest, toţi politicienii care au ajuns pe mâna Justiţiei pentru faptele lor s-au arătat teribil de indignaţi şi de... discriminaţi, pentru că ei se considerau o rasă superioară, scutită de la Dumnezeu de orice fel de pedeapsă, indiferent ce ar fi făcut. Poli­ti­cienii noştri cred că trebuie să fie deasupra legii, pen­tru onoarea pe care au făcut-o acestei ţări de a ocupa diverse funcţii, de a-şi acorda salarii şi privilegii peste măsură, de a-şi umfla conturile cu bani, de a-şi ridica palate prin toate colţurile patriei etc. Este penibil modul în care încearcă să scape cu toţii de răspundere.
Ar trebui să înveţe de la politicienii occidentali. Avem cazul lui Dominique Strauss-Khan, care era şeful FMI, stăpânul banilor pe lumea asta, şi care a fost ares­tat pe o acuzaţie care la noi ar fi părut un fleac ne­demn de luat în seamă. S-a dovedit că nu era vinovat, dar în­tre timp şi-a pierdut funcţia şi nu a mai putut intra în cursa pentru preşedinţia Franţei, pe care avea mari şanse să o câştige. L-aţi auzit să se lamenteze că e vic­tima unui complot politic, că i-a fost distrusă cariera poli­tică? Şi poate că ar fi avut motive.

- În proaspăta guvernare USL s-a instaurat obi­ceiul de a politiza nu numai sentinţele penale, ci ori­ce decizie potrivnică luată de vreo instituţie a sta­tu­lui. De pildă, atunci când o comisie academică a sta­bilit că Victor Ponta şi-a plagiat teza de doctorat, sau când Curtea Constituţională a arătat că preşedintele Ro­mâniei este reprezentantul legal al statului român pe plan internaţional, liderii USL au reclamat că aces­tea sunt "decizii politice”. Credeţi că astfel de motivaţii ţin la electorat, sau de ce uzează liderii USL de ele?

­ - Liderii USL nu sunt cinstiţi când acuză decizii po­litice acolo unde e limpede pentru toată lumea care este adevărul. Dar îşi imaginează că electoratul e mai puţin inteligent decât ei şi că se va lăsa păcălit. S-ar putea să se înşele. Pe de altă parte, prin acest fel de declaraţii, d-l Ponta şi compania îşi justifică schimbările pe care le operează în diferite instituţii, în beneficiul lor. Marea de­politizare, anunţată de d-l Ponta, nu e decât o în­lo­cui­­re a oamenilor vechii Puteri cu cei ai noii Puteri. Dar d-l Ponta vrea să ne facă să credem că oamenii PDL erau "puşi politic”, în vreme ce ai lor sunt "apo­li­tici”, prin nu ştiu ce operaţiune de "sterilizare”. Acest fel de a pune problema este caracteristic regimurilor to­talitare de stânga. Comuniştii, în timp ce omorau omul, ţineau să pară foarte umani şi să se dea tot ei vic­time. Adică: "Uite ce m-a enervat adversarul, că a tre­buit să-l ucid, vai, săracul de mine!”.

"Guvernul n-are timp pentru treburile ţării, fiindcă se luptă cu preşedintele”

- În două luni de guvernare, Cabinetul Ponta nu a luat nici o măsură economică semnificativă, deşi promisiunile au fost multe şi importante. De ce?

- E o combinaţie între lipsă de voinţă şi incom­petenţă. Guvernul Ponta a reuşit ceva, totuşi, în două luni. Agenţia de rating Moody's a trecut percepţia eco­no­miei româneşti de la nivelul stabil la negativ. Defi­citul s-a mărit. Numărul şomerilor, la fel. Rezervele BNR au scăzut. Valoarea leului în faţa valutelor a scăzut drastic. Declaraţiile guvernului au alarmat me­diul de afaceri. Altele au pus pe jar societatea civilă, pre­cum cele că va da drumul proiectului exploatării cu cianuri la Roşia Montană sau al exploatării gazelor de şist la Bârlad... Era şi normal să înregistreze astfel de "performanţe”, dacă, după declaraţiile prim-ministrului însuşi, guvernul Ponta alocă 75% din timpul şedinţelor sale pentru lupta contra preşedintelui Băsescu. Le rămâne puţin timp pentru treburile ţării.

- Preocuparea principală a liderilor USL pare a fi aceea de a-şi asigura puterea integral, de a controla absolut orice instituţie, pentru a nu mai avea surprize ca aceea privind plagiatul d-lui Ponta sau ca acelea furnizate de Curtea Constituţională.

- Da, guvernul Ponta a dizolvat Consiliul de acre­ditare, pentru că nu i-a convenit poziţia acestuia în cazul plagiatului său; încearcă să schimbe doi jude­că­tori de la Curtea Constituţională, ba şi să reducă atri­bu­ţiile acesteia; a trecut ICR sub controlul Camerei Depu­taţilor, prin ordonanţă de urgenţă, a schimbat condu­cerile TVR şi a Radioului public, din care acum nu mai face parte nici o persoană propusă de PDL - cum s-ar fi cuvenit, dacă se ţinea cont de algoritmul politic; a trecut Monitorul Oficial în subordinea sa, pentru a controla ce se publică; a schimbat Avocatul Poporului. La ora când vorbim, USL se pregăteşte să schimbe şi şefii celor două Camere ale Parlamentului. Probabil că îl va suspenda din funcţie şi pe preşedintele Băsescu...

"Riscăm să ne îngropăm complet pe plan internaţional şi din punct de vedere economic”

- Opoziţia, o parte a mass-mediei şi a societăţii civile avertizează în legătură cu destabilizarea dreptu­rilor democratice din România.

- Da, aşa este. Dincolo de toate bâlbele, greşelile şi nu­­mirile neinspirate, pofta de putere pe care o ma­nifestă coaliţia de guvernământ, în dispreţul legii şi cu orice preţ, chiar şi cu unul mare pentru imaginea Ro­mâ­niei în lume, frizează autoritarismul cel mai dur. Până să ajungă la putere, USL reclama autoritarismul d-lui Băsescu. Probabil că o făcea pentru a-l putea instaura pe al său, când va sosi vremea. Este deprimant că o bună parte din mass-media se căzneşte să prezinte drept normal acest comportament politic, să găsească scuze şi argumente pentru decizii toxice pentru demo­cra­ţie. Este vorba, pe de o parte, de o complicitate cu politi­cienii de la putere, pe de altă parte, de o autoamă­gire. Sunt ignorate efectele pe care le are această politică asupra tuturor. Riscăm să ne îngropăm complet pe plan internaţional şi din punct de vedere economic.

- PDL şi-a primenit conducerea şi a sunat adu­narea formaţiunilor de centru-dreapta şi a societăţii civile "în apărarea democraţiei şi a statului de drept”. Ce şanse sunt ca PDL să coaguleze un puternic pol de centru-dreapta, care să obţină un rezultat satisfăcător în alegeri?

- D-l Vasile Blaga pare să-şi fi atins mai demult limitele competenţelor, nu văd ce surprize ar mai putea produce şi, în orice caz, nu semnifică prin el însuşi o modificare de garnitură, de structură sau de viziune la nivelul conducerii PDL. De asemenea, d-l Blaga a fost şeful campaniei electorale a PDL, deci e unul dintre principalii vinovaţi pentru scorul obţinut în alegerile locale recente. N-am înţeles, prin urmare, de ce ne este prezentat ca marele salvator al partidului. Pare o soluţie de avarie, care arată că PDL, ca şi alte partide, nu şi-a pre­gătit o generaţie nouă de politicieni, credibili şi com­petenţi, care să preia frâiele. Dincolo de asta, Con­venţia PDL a pus, totuşi, diagnostic bun la derapajele de la democraţie ale USL şi a intuit corect că unui ase­menea mamut nu i se poate opune singur. Ar fi bine să poată aduna în jurul său alte formaţiuni de dreapta, care să atragă un mai mare capital electoral, dar nu prea are pe cine. Cu o facţiune a PNŢCD, un partid nou-nouţ ca Noua Republică şi o Iniţiativă Civică, a d-lui M.R. Un­gureanu, care s-a anunţat, dar încă nu s-a născut, nu face mare impact. Ar mai fi societatea civilă. Dar care so­cietate civilă? Câte organizaţii neguvernamentale serioase mai cred în PDL? Societatea civilă s-a lămurit cu PDL, deşi vede şi ce face USL. Când sunt la anan­ghie şi vor să construiască ceva, politicienii apelează la societatea civilă, iar când ajung la putere, o tratează cu dispreţ. Aşa că s-ar putea ca societatea civilă să nu mai marşeze la propunerile PDL. Doar dacă nu cumva USL va reuşi să alarmeze pe toată lumea prin comporta­men­tul său antidemocratic. Atunci, societatea civilă ar pu­tea trece peste dezamăgirile şi frustrările pricinuite de PDL şi peste reticenţele pe care le are în a-l mai credita, pentru a coagula în faţa pericolului, în faţa acestei urgii socialiste.