Tia Șerbanescu - "Pofta de putere pe care o manifestă coaliția de guvernământ, în disprețul legii și cu orice preț, frizează autoritarismul cel mai dur”

"Politicienii noștri cred că trebuie să fie deasupra legii”

- Cel mai mediatizat eveniment al lunii trecute a fost condamnarea definitivă la doi ani de închisoare cu executare pentru corupție și arestarea lui Adrian Năstase, președintele Consiliului Național al PSD. Un act de justiție a declanșat o dispută politică între foștii și actualii guvernanți. Emoția a fost accentuată de tentativa de sinucidere a d-lui Năstase. În ce fel credeți că va influența cazul Năstase pe mai departe viața politică de la noi? Cine pierde și cine câștigă de pe urma acestuia?

- Câștigă, în primul rând, Justiția, care a fost acu­zată de prea multă vreme că protejează anumite per­soa­ne sau că se teme să se atingă de altele, că n-a reușit să condamne nici un mare "rechin”, deși s-a vorbit mult de corupția la nivel înalt. Justiția are nevoie de ast­fel de izbânzi, căci se află sub stricta monitorizare a Comisiei Europene; chiar în următoarele zile trebuie să vină un nou raport al CE pe acest domeniu. După ce a încarcerat o serie de politicieni din toate partidele, Justiția își poate proba independența politică. Dovadă că nici măcar acum, când USL e la putere, cu prim-mi­nistru Victor Ponta, discipolul lui Adrian Năstase, Jus­tiția nu a putut fi influențată. Ea pare să se fi obișnuit cu independența și nu mai e dispusă să cedeze la pre­siune. Că are și ea alte limite, de competență în unele cazuri, de corupție în altele, de anumite influențe - mai mult sau mai puțin transparente -, e altceva. Însă, cel puțin sub raportul intervențiilor politice, Justiția pare imu­nizată și la acest progres au contribuit PDL-ul și președintele Traian Băsescu, pentru că au susținut independența Justiției și lupta contra corupției, fără menajamente și fără partis-pri-uri. Dar cum influența mass-media este destul de puternică, cazul Năstase poate fi întrebuințat, și este, împotriva PDL și a d-lui Băsescu: "Iată cum se răzbună pe adversarii politici”. În unele ziare și televiziuni, d-l Năstase este prezentat ca deținut politic, fiind comparat, în mod inadmisibil, cu martiri ca Gheorghe Brătianu și Iuliu Maniu. După logica asta, ar însemna că nu te mai poți atinge de nici un politi­cian, orice infracțiune ar face, pentru că îl victimizezi po­litic. În realitate, PSD-ul pierde, însă, la imagine, pentru că unul din corifeii partidului și spiritul tutelar al d-lui Ponta a ajuns să fie condamnat și dus la în­chi­soare. Ar fi putut să câștige, dacă ar fi știut să ges­tio­neze decent această situație, arătând că respectă Jus­tiția, chiar dacă nu e de acord cu hotărârile ei și chiar dacă îl consideră pe d-l Năstase ca fiind un mare om de stat și cel mai bun premier pe care l-a avut România postdecembristă. Din păcate, ceea ce s-a reconfirmat a fost imaginea unui PSD care își apără corupții, făcând front în jurul lor până și în fața instanței. D-l Ponta a pierdut și personal, pentru că a încercat să politizeze ime­diat tentativa de sinucidere a d-lui Năstase, între­bându-se retoric dacă d-l Traian Băsescu e fericit. Nu era, în mod evident, un moment care să producă bucu­rie cuiva și nici unul de speculat politic.

- Modelul autovictimizării motivate politic a fost luat și de UDMR. Un fost secretar de stat, Marko Attila, a fost condamnat la trei ani de închisoare, iar liderii UDMR s-au grăbit să reclame un atac asupra comunității maghiare, o discriminare pe care o va aduce la cunoștința opiniei publice și a organismelor internaționale.

- Eu zic să reclame la ONU, că CEDO e prea puțin pentru o asemenea nenorocire. După ce UDMR a stat vreo 12 ani la guvernare și s-a înfruptat din privilegiile puterii, liderii săi îmbogățindu-se, nestingheriți, după ce și-a îndeplinit pas cu pas obiectivele, ajungând ca etnia maghiară din România să aibă standarde pe care puține minorități le au în state mult mai avansate de­mo­cratic decât noi, închipuie-ți nenorocire: un fost dem­nitar al UDMR este condamnat. Marko Attila e, de alt­fel, singurul demnitar UDMR ajuns în această situație până acum, în timp ce din celelalte partide au căzut o gră­madă de demnitari, ca muștele, sub hotărârile Jus­tiției. Reacția UDMR arată că, în ciuda aerului său occi­dental, care altminteri devine pe zi ce trece tot mai fals, a învățat lecția ipocriziei din politica românească și recurge automat la clișeul: te atingi de mine, te atingi de minorități în general, de sufletul națiunii maghiare în particular, faci persecuție politică, etnică, discri­mi­nare rasială, genocid cultural... Fiind minoritate, UDMR are o paletă mai largă de văicăreli, inspirate de "corectitudinea politică”. E un mod necinstit de a te raporta la realitate și un refuz de a te supune regulilor și instituțiilor democratice ale societății. Indiferent ce rasă, etnie sau culoare de ochi ai, trebuie să suporți consecințele faptelor tale. Nu poți fi scutit de justiție pe temeiul unor nefericite discriminări pozitive, insti­tuite de "corectitudinea politică”. E prima dată, cred, când un politician apelează la o autovictimizare pe mo­tiv de discriminare etnică. În rest, toți politicienii care au ajuns pe mâna Justiției pentru faptele lor s-au arătat teribil de indignați și de... discriminați, pentru că ei se considerau o rasă superioară, scutită de la Dumnezeu de orice fel de pedeapsă, indiferent ce ar fi făcut. Poli­ti­cienii noștri cred că trebuie să fie deasupra legii, pen­tru onoarea pe care au făcut-o acestei țări de a ocupa diverse funcții, de a-și acorda salarii și privilegii peste măsură, de a-și umfla conturile cu bani, de a-și ridica palate prin toate colțurile patriei etc. Este penibil modul în care încearcă să scape cu toții de răspundere.
Ar trebui să învețe de la politicienii occidentali. Avem cazul lui Dominique Strauss-Khan, care era șeful FMI, stăpânul banilor pe lumea asta, și care a fost ares­tat pe o acuzație care la noi ar fi părut un fleac ne­demn de luat în seamă. S-a dovedit că nu era vinovat, dar în­tre timp și-a pierdut funcția și nu a mai putut intra în cursa pentru președinția Franței, pe care avea mari șanse să o câștige. L-ați auzit să se lamenteze că e vic­tima unui complot politic, că i-a fost distrusă cariera poli­tică? Și poate că ar fi avut motive.

- În proaspăta guvernare USL s-a instaurat obi­ceiul de a politiza nu numai sentințele penale, ci ori­ce decizie potrivnică luată de vreo instituție a sta­tu­lui. De pildă, atunci când o comisie academică a sta­bilit că Victor Ponta și-a plagiat teza de doctorat, sau când Curtea Constituțională a arătat că președintele Ro­mâniei este reprezentantul legal al statului român pe plan internațional, liderii USL au reclamat că aces­tea sunt "decizii politice”. Credeți că astfel de motivații țin la electorat, sau de ce uzează liderii USL de ele?

­ - Liderii USL nu sunt cinstiți când acuză decizii po­litice acolo unde e limpede pentru toată lumea care este adevărul. Dar își imaginează că electoratul e mai puțin inteligent decât ei și că se va lăsa păcălit. S-ar putea să se înșele. Pe de altă parte, prin acest fel de declarații, d-l Ponta și compania își justifică schimbările pe care le operează în diferite instituții, în beneficiul lor. Marea de­politizare, anunțată de d-l Ponta, nu e decât o în­lo­cui­­re a oamenilor vechii Puteri cu cei ai noii Puteri. Dar d-l Ponta vrea să ne facă să credem că oamenii PDL erau "puși politic”, în vreme ce ai lor sunt "apo­li­tici”, prin nu știu ce operațiune de "sterilizare”. Acest fel de a pune problema este caracteristic regimurilor to­talitare de stânga. Comuniștii, în timp ce omorau omul, țineau să pară foarte umani și să se dea tot ei vic­time. Adică: "Uite ce m-a enervat adversarul, că a tre­buit să-l ucid, vai, săracul de mine!”.

"Guvernul n-are timp pentru treburile țării, fiindcă se luptă cu președintele”

- În două luni de guvernare, Cabinetul Ponta nu a luat nici o măsură economică semnificativă, deși promisiunile au fost multe și importante. De ce?

- E o combinație între lipsă de voință și incom­petență. Guvernul Ponta a reușit ceva, totuși, în două luni. Agenția de rating Moody's a trecut percepția eco­no­miei românești de la nivelul stabil la negativ. Defi­citul s-a mărit. Numărul șomerilor, la fel. Rezervele BNR au scăzut. Valoarea leului în fața valutelor a scăzut drastic. Declarațiile guvernului au alarmat me­diul de afaceri. Altele au pus pe jar societatea civilă, pre­cum cele că va da drumul proiectului exploatării cu cianuri la Roșia Montană sau al exploatării gazelor de șist la Bârlad... Era și normal să înregistreze astfel de "performanțe”, dacă, după declarațiile prim-ministrului însuși, guvernul Ponta alocă 75% din timpul ședințelor sale pentru lupta contra președintelui Băsescu. Le rămâne puțin timp pentru treburile țării.

- Preocuparea principală a liderilor USL pare a fi aceea de a-și asigura puterea integral, de a controla absolut orice instituție, pentru a nu mai avea surprize ca aceea privind plagiatul d-lui Ponta sau ca acelea furnizate de Curtea Constituțională.

- Da, guvernul Ponta a dizolvat Consiliul de acre­ditare, pentru că nu i-a convenit poziția acestuia în cazul plagiatului său; încearcă să schimbe doi jude­că­tori de la Curtea Constituțională, ba și să reducă atri­bu­țiile acesteia; a trecut ICR sub controlul Camerei Depu­taților, prin ordonanță de urgență, a schimbat condu­cerile TVR și a Radioului public, din care acum nu mai face parte nici o persoană propusă de PDL - cum s-ar fi cuvenit, dacă se ținea cont de algoritmul politic; a trecut Monitorul Oficial în subordinea sa, pentru a controla ce se publică; a schimbat Avocatul Poporului. La ora când vorbim, USL se pregătește să schimbe și șefii celor două Camere ale Parlamentului. Probabil că îl va suspenda din funcție și pe președintele Băsescu...

"Riscăm să ne îngropăm complet pe plan internațional și din punct de vedere economic”

- Opoziția, o parte a mass-mediei și a societății civile avertizează în legătură cu destabilizarea dreptu­rilor democratice din România.

- Da, așa este. Dincolo de toate bâlbele, greșelile și nu­­mirile neinspirate, pofta de putere pe care o ma­nifestă coaliția de guvernământ, în disprețul legii și cu orice preț, chiar și cu unul mare pentru imaginea Ro­mâ­niei în lume, frizează autoritarismul cel mai dur. Până să ajungă la putere, USL reclama autoritarismul d-lui Băsescu. Probabil că o făcea pentru a-l putea instaura pe al său, când va sosi vremea. Este deprimant că o bună parte din mass-media se căznește să prezinte drept normal acest comportament politic, să găsească scuze și argumente pentru decizii toxice pentru demo­cra­ție. Este vorba, pe de o parte, de o complicitate cu politi­cienii de la putere, pe de altă parte, de o autoamă­gire. Sunt ignorate efectele pe care le are această politică asupra tuturor. Riscăm să ne îngropăm complet pe plan internațional și din punct de vedere economic.

- PDL și-a primenit conducerea și a sunat adu­narea formațiunilor de centru-dreapta și a societății civile "în apărarea democrației și a statului de drept”. Ce șanse sunt ca PDL să coaguleze un puternic pol de centru-dreapta, care să obțină un rezultat satisfăcător în alegeri?

- D-l Vasile Blaga pare să-și fi atins mai demult limitele competențelor, nu văd ce surprize ar mai putea produce și, în orice caz, nu semnifică prin el însuși o modificare de garnitură, de structură sau de viziune la nivelul conducerii PDL. De asemenea, d-l Blaga a fost șeful campaniei electorale a PDL, deci e unul dintre principalii vinovați pentru scorul obținut în alegerile locale recente. N-am înțeles, prin urmare, de ce ne este prezentat ca marele salvator al partidului. Pare o soluție de avarie, care arată că PDL, ca și alte partide, nu și-a pre­gătit o generație nouă de politicieni, credibili și com­petenți, care să preia frâiele. Dincolo de asta, Con­venția PDL a pus, totuși, diagnostic bun la derapajele de la democrație ale USL și a intuit corect că unui ase­menea mamut nu i se poate opune singur. Ar fi bine să poată aduna în jurul său alte formațiuni de dreapta, care să atragă un mai mare capital electoral, dar nu prea are pe cine. Cu o facțiune a PNȚCD, un partid nou-nouț ca Noua Republică și o Inițiativă Civică, a d-lui M.R. Un­gureanu, care s-a anunțat, dar încă nu s-a născut, nu face mare impact. Ar mai fi societatea civilă. Dar care so­cietate civilă? Câte organizații neguvernamentale serioase mai cred în PDL? Societatea civilă s-a lămurit cu PDL, deși vede și ce face USL. Când sunt la anan­ghie și vor să construiască ceva, politicienii apelează la societatea civilă, iar când ajung la putere, o tratează cu dispreț. Așa că s-ar putea ca societatea civilă să nu mai marșeze la propunerile PDL. Doar dacă nu cumva USL va reuși să alarmeze pe toată lumea prin comporta­men­tul său antidemocratic. Atunci, societatea civilă ar pu­tea trece peste dezamăgirile și frustrările pricinuite de PDL și peste reticențele pe care le are în a-l mai credita, pentru a coagula în fața pericolului, în fața acestei urgii socialiste.