Că locul lui e de-acum la Bucureşti, în politica mare, că nu se face să coboare de la înalta demnitate de premier, la corvoada de primar, chiar dacă urbea de scaun e Clujul, capitala istorică a Transilvaniei! Destui au fost interesaţi să-i bage asta în cap. Pentru că, în ciuda erodării cotei sale de încredere, după ani de guvernare şi după scandalurile de corupţie care au urmat în primăria pe care a lăsat-o pentru a veni la Bucureşti, Emil Boc rămânea un politician periculos, greu de bătut, chiar şi pe un val general de antipatie, îndreptată spre fosta guvernare portocalie. Alţii, pur şi simplu, nu au înţeles de ce îşi mai riscă bruma de putere, când se vedea cu ochiul liber că rechinii din PDL abia aşteptau să-şi rupă gâtul, pentru a-l debarca definitiv din fruntea partidului. Iar pentru alţii, era incredibil faptul că alesese lupta politică, în loc să-şi fi negociat din timp, încă de pe când era premier, un loc călduţ, pe undeva, poate chiar în fruntea Universităţii "Babeş-Bolyai”, unde alegerile pentru rectorat s-au desfăşurat nu de mult timp.
După ce a încasat de unul singur costurile guvernării, căci Traian Băsescu oricum nu mai candidează la preşedinţie, iar Vasile Blaga, Adrian Videanu şi Radu Berceanu s-au retras din linia întâi a bătăliei politice, Emil Boc a fost singurul "greu” din PDL care şi-a riscat reputaţia, în cel mai complicat moment pentru partidul său. Boc şi-a asumat, însă, candidatura, şi a făcut-o - fără să schimbe portocaliul de pe afişele electorale în vernil, aşa cum au făcut alţi candidaţi PD-L-işti, la alegerile locale. Iar lumea a apreciat asta: faptul că a avut curaj să-i privească în ochi pe clujenii lui, faptul că şi-a riscat poziţia politică prin candidatura sa şi faptul că nu s-a dezis la greu de culorile partidului său.
Rezultatul general al PD-L la alegerile locale este unul slab, deşi previzibil. Dar nu la fel ar fi fost dacă, precum Boc, şi ceilalţi oameni de forţă ai fostului partid de guvernământ ar fi candidat în oraşele în care s-au lansat în politică. După cum la fel de adevărat este şi faptul că Boc ar fi avut mai puţine şanse să recâştige Clujul dacă împotriva lui ar fi candidat personalităţi precum Ioan Rus, sau Vasile Dâncu. Rezultatul neaşteptat, pentru mulţi, şi, în egală măsură, foarte blamat, al votului de la Cluj, e un semnal că oamenii s-au săturat să li se mimeze lupta electorală, că vor să aleagă dintre candidaţi cu anvergură şi cu experienţă politică, nu marionete ale unor interese obscure, veniţi de la Bucureşti sau de aiurea. În vreme ce în întreaga ţară, alegerile locale au fost un simulacru menit să conserve fabuloasa putere transpartinică a baronilor locali, pe care nu i-a deranjat nimeni cu vreo candidatură-surpriză, în vreme ce Bucureştiul a fost cedat fără luptă, sector cu sector, USL-ului, la Cluj, un om şi-a pus în joc întreaga carieră politică, la 46 de ani... Emil Boc merită această victorie. Curajul şi combativitatea noului primar al Clujului lipsesc cu desăvârşire clasei noastre politice, crescută în coconul călduţ al studiourilor TV.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
