Orice drum ai apuca în primăvara aceasta, pe margini de poteci, pe câmpii sau pe dealuri, vei întâlni obligatoriu în cale câte un arbust argintiu, cu crengile acoperite cu frunze ce tremură, sclipind, chiar şi la cea mai mică adiere de vânt. Ţăranii se odihnesc la umbra sălcioarelor când obosesc să prăşească, iar copiii roiesc în jurul lor, delectându-se cu fructele mici şi dulci, pe care le extrag cu atenţie dintre spinii lungi şi ascuţiti. În timpul iernii, de fructele rămase pe crengi se bucură nespus păsările ce iernează la noi. Este una din puţinele plante ce ne oferă rod abundent în fiecare an, indiferent de starea timpului.
Numită şi salcie mirositoare, Sălcioara provine din zonele sudice cu o climă extrem de caldă, de aceea rezistă în condiţii mai puţin favorabile, chiar şi la arşiţe de 50 de grade. Dar rezistă şi în Siberia, la minus 40 de grade, în parcurile oraşelor. Este rezistentă la poluarea cu gaze şi fum, tolerează transplantarea şi tăierea ramurilor. Poate de aceea trăieşte în jur de 80-100 de ani.
Din antichitate, arbuştii argintii au fost plantaţi acolo unde era nevoie de fixarea pământului şi prevenirea alunecărilor. Din lemnul tare, de un galben-brun, se fac instrumente muzicale, iar calităţile lui sunt apreciate şi de tâmplari. Apicultorii ce fac naveta cu maşinile încărcate de stupi, după înflorirea salcâmului, îşi mută orăşelul bâzâitor pe dealuri cu tufişuri de sălcioară. Strămoşii noştri foloseau planta pentru tăbăcire şi pentru vopsirea blănurilor în culorile negru sau cafeniu. Din răşină închegată se produce lipici pentru producţia de materiale textile, înlocuitor de gumă arabică.
Compoziţia chimică
Foarte bogată în vitamina C (frunzele conţin 150 - 350 mg/ 100g), este bogată şi în glucoză şi fructoză (conţinute în fructe), proteine vegetale, tanin şi microelemente.
Culegere şi conservare
În luna iunie, se culeg floricelele, împreună cu frunzele alăturate, deoarece separat e greu să le rupi. Trebuie să căutaţi arbuşti cu spini mai puţini, altfel riscaţi să vă zgâriaţi, dacă nu aveţi haine de protecţie. Dacă, totuşi, v-aţi rănit, striviţi 2-3 frunze între degete şi ungeţi zgârietura cu sucul lor. Frunzele se culeg până în luna august şi se usucă, precum şi florile, la umbră, la temperatura camerei sau în uscător cu reglaj, dar să nu depăşească 40 de grade.
Tratamente cu flori de sălcioară
Răceală cu febră şi dureri de gât, hipertensiune, activitate slabă a muşchiului cardiac
1. Tinctura se prepară din 100 ml alcool dublu rafinat şi 3 linguri rase de flori, care se macerează timp de 10 zile într-un loc cald, la întuneric, în vas închis ermetic. Se administrează câte 10-20 de picături (în funcţie de greutatea corporală), cu 50-75 ml de apă, de 3 ori pe zi, între mese.
2. Se aduc până la fierbere 500 ml de apă. Se pun 2 linguri pline de flori, se acoperă vasul cu capac, ca să păstrăm componentele eterice, şi se ţine vasul pe baie de abur, 15 minute (sau se infuzează în termos). Florile se storc bine, volumul lichidului se completează până la 500 ml cu apă rece. Se beau câte 75 ml, de 3 ori pe zi.
3. Pentru copii, se infuzează 2 linguriţe de flori, în 250 ml apă fierbinte, într-un recipient închis etanş, timp de o oră. Se bea câte o linguriţă, de 2 ori pe zi (pentru copii de 2 ani), câte o linguriţă, de 3 ori pe zi (3-5 ani), câte 2 linguri pe zi (6-8 ani), câte 3-4 linguri pe zi (9-12 ani).
Tratamente cu frunze de sălcioară
Leucemie
Un efect pozitiv în refacerea aparatului circulator se obţine în urma administrării decoctului din următoarele plante: o lingură frunze de sălcioară, câte 2 linguri de coji de ceapă şi ace de brad, o lingură fructe de măceş. Seara, plantele se pun pe foc, cu 1,2 litri de apă rece, care se aduce până la fierbere. Se mai lasă 2 minute pe un foc mic şi se infuzează până dimineaţă. În timpul zilei, se beau 500 de ml, în 4-5 reprize. Concomitent, se consumă preparatele pentru restabilirea formulei hematologice. Iată un exemplu: se infuzează 3 linguri de sovârf în 600 ml apă clocotită, timp de 30 de minute. Se strecoară. Se aduc până la fierbere 100 de ml din infuzie şi se toarnă peste 6 linguri de tărâţe de secară, amestecate cu 3 linguri seminţe de in. Vasul se acoperă, se înfăşoară în prosop. Când se răceşte, în masa umflată se adaugă 2 linguri miere de albine. Se consumă 2-3 linguri pe zi, iar infuzia rămasă se bea în timpul zilei între mese. Curele sunt de lungă durată.
Bronşită, răceală, amigdalită
Peste 3 linguri de frunze tocate mărunt se toarnă 500 ml de apă clocotită. Se infuzează 30 de minute şi se strecoară. 250 ml din decoct se beau în 3 reprize, după mesele principale, iar cu lichidul rămas se face gargară.
Dureri reumatice, de gută, artrită, răni şi afecţiuni dermatologice
Vracii antici şi bunicile de la ţară potoleau suferinţele bolnavilor aplicând pe locurile dureroase pernuţe din frunze de sălcioară tocate şi opărite, amestecate cu cantităţi egale de ceapă trecută prin maşina de tocat sau dată pe răzătoare.
Helmintiază
Timp de 7 zile, se bea între mese, de 3 ori pe zi, câte o lingură de infuzie, preparată din 2 linguriţe de frunze tocate, care se lasă o oră în 200 ml de apă.
Tratamente cu fructe de sălcioară
Bolile stomacului şi ale intestinului gros
Efectul astringent si antiinflamator se obţine folosind infuzie din 30 g de fructe, ce se fierb într-un pahar de apă fierbinte, pe baie de abur, timp de 30 minute, în vas acoperit cu capac. Se strecoară şi se storc bine. Ceaiul se bea cald, câte 2 linguri, de 3-4 ori pe zi, înainte de masă. Se păstrează în frigider, dar nu mai mult de 2 zile.
Hemoroizi
O ceaşcă de pulpă de fructe se mixează sau se dă prin maşina de tocat, cu aceeaşi cantitate de frunze de patlagină. O linguriţă de amestec se înveleşte într-o bucăţică de tifon şi se aplică în comprese pe locul afectat. Se schimbă de 2-3 ori pe zi.
Diaree cu dureri şi colici abdominale
Din fructe uscate şi râşnite se obţine o pulbere care se păstrează la răcoare, în borcanul cu filet. Bolnavii adulţi consumă câte 2-3 linguri de pulbere, cu un păhăruţ de apă, de 4 ori pe zi, între mese, iar copiii câte o linguriţă.
Suplimente alimentare
* Compot - Fructele de sălcioară se spală, se pun în borcane de 1/2 kg, se toarnă deasupra sirop de zahăr ce a dat în clocot. Se toarnă în borcane sterilizate timp de 15 minute. Se închid ermetic.
* Fructe cu zahăr - Fructele coapte se amestecă cu zahăr, în proporţie 1:1, apăsând cu o lingură mare de lemn ca să se strivească puţin. Se pun în borcănele cu filet şi se păstrează în frigider.
* Sirop concentrat - Un kilogram de fructe coapte se pisează bine, se trec prin sită şi se amestecă cu un kg de zahăr sau de miere de albine. Se pun pe un foc slab, se amestecă permanent, până se topeşte zahărul, dar nu se fierb! Se toarnă în sticle şi se păstrează la rece.
* Fructe uscate - În stare proaspătă, fructele îşi păstrează calităţile timp de 4 luni. Pentru păstrare mai îndelungată, se usucă în straturi subţiri 2-3 zile, pe urmă se ţin în cuptor, la temperatura de 50 de grade, 2-3 ore. Se răcesc şi iar se încălzesc la 40-50 de grade, până se usucă bine.
* Băutură fermentată - În zilele toride, asiaticii îşi potolesc setea cu o băutură obţinută din fructe de sălcioară zdrobite, fermentate câteva zile în apă rece. Gustul ei acrişor seamănă puţin cu berea şi conţine multe vitamine şi microelemente.
Contraindicaţii
Nu se cunosc contraindicaţii pentru sălcioară, dar femeile însărcinate trebuie s-o evite, dacă au sensibilitate crescută faţă de arome puternice.