Orice drum ai apuca în primăvara aceasta, pe margini de poteci, pe câmpii sau pe dealuri, vei întâlni obligatoriu în cale câte un arbust argintiu, cu crengile acoperite cu frunze ce tremură, sclipind, chiar și la cea mai mică adiere de vânt. Țăranii se odihnesc la umbra sălcioarelor când obosesc să prășească, iar copiii roiesc în jurul lor, delectându-se cu fructele mici și dulci, pe care le extrag cu atenție dintre spinii lungi și ascuțiti. În timpul iernii, de fructele rămase pe crengi se bucură nespus păsările ce iernează la noi. Este una din puținele plante ce ne oferă rod abundent în fiecare an, indiferent de starea timpului.
Numită și salcie mirositoare, Sălcioara provine din zonele sudice cu o climă extrem de caldă, de aceea rezistă în condiții mai puțin favorabile, chiar și la arșițe de 50 de grade. Dar rezistă și în Siberia, la minus 40 de grade, în parcurile orașelor. Este rezistentă la poluarea cu gaze și fum, tolerează transplantarea și tăierea ramurilor. Poate de aceea trăiește în jur de 80-100 de ani.
Din antichitate, arbuștii argintii au fost plantați acolo unde era nevoie de fixarea pământului și prevenirea alunecărilor. Din lemnul tare, de un galben-brun, se fac instrumente muzicale, iar calitățile lui sunt apreciate și de tâmplari. Apicultorii ce fac naveta cu mașinile încărcate de stupi, după înflorirea salcâmului, își mută orășelul bâzâitor pe dealuri cu tufișuri de sălcioară. Strămoșii noștri foloseau planta pentru tăbăcire și pentru vopsirea blănurilor în culorile negru sau cafeniu. Din rășină închegată se produce lipici pentru producția de materiale textile, înlocuitor de gumă arabică.
Compoziția chimică
Foarte bogată în vitamina C (frunzele conțin 150 - 350 mg/ 100g), este bogată și în glucoză și fructoză (conținute în fructe), proteine vegetale, tanin și microelemente.
Culegere și conservare
În luna iunie, se culeg floricelele, împreună cu frunzele alăturate, deoarece separat e greu să le rupi. Trebuie să căutați arbuști cu spini mai puțini, altfel riscați să vă zgâriați, dacă nu aveți haine de protecție. Dacă, totuși, v-ați rănit, striviți 2-3 frunze între degete și ungeți zgârietura cu sucul lor. Frunzele se culeg până în luna august și se usucă, precum și florile, la umbră, la temperatura camerei sau în uscător cu reglaj, dar să nu depășească 40 de grade.
Tratamente cu flori de sălcioară
Răceală cu febră și dureri de gât, hipertensiune, activitate slabă a mușchiului cardiac
1. Tinctura se prepară din 100 ml alcool dublu rafinat și 3 linguri rase de flori, care se macerează timp de 10 zile într-un loc cald, la întuneric, în vas închis ermetic. Se administrează câte 10-20 de picături (în funcție de greutatea corporală), cu 50-75 ml de apă, de 3 ori pe zi, între mese.
2. Se aduc până la fierbere 500 ml de apă. Se pun 2 linguri pline de flori, se acoperă vasul cu capac, ca să păstrăm componentele eterice, și se ține vasul pe baie de abur, 15 minute (sau se infuzează în termos). Florile se storc bine, volumul lichidului se completează până la 500 ml cu apă rece. Se beau câte 75 ml, de 3 ori pe zi.
3. Pentru copii, se infuzează 2 lingurițe de flori, în 250 ml apă fierbinte, într-un recipient închis etanș, timp de o oră. Se bea câte o linguriță, de 2 ori pe zi (pentru copii de 2 ani), câte o linguriță, de 3 ori pe zi (3-5 ani), câte 2 linguri pe zi (6-8 ani), câte 3-4 linguri pe zi (9-12 ani).
Tratamente cu frunze de sălcioară
Leucemie
Un efect pozitiv în refacerea aparatului circulator se obține în urma administrării decoctului din următoarele plante: o lingură frunze de sălcioară, câte 2 linguri de coji de ceapă și ace de brad, o lingură fructe de măceș. Seara, plantele se pun pe foc, cu 1,2 litri de apă rece, care se aduce până la fierbere. Se mai lasă 2 minute pe un foc mic și se infuzează până dimineață. În timpul zilei, se beau 500 de ml, în 4-5 reprize. Concomitent, se consumă preparatele pentru restabilirea formulei hematologice. Iată un exemplu: se infuzează 3 linguri de sovârf în 600 ml apă clocotită, timp de 30 de minute. Se strecoară. Se aduc până la fierbere 100 de ml din infuzie și se toarnă peste 6 linguri de tărâțe de secară, amestecate cu 3 linguri semințe de in. Vasul se acoperă, se înfășoară în prosop. Când se răcește, în masa umflată se adaugă 2 linguri miere de albine. Se consumă 2-3 linguri pe zi, iar infuzia rămasă se bea în timpul zilei între mese. Curele sunt de lungă durată.
Bronșită, răceală, amigdalită
Peste 3 linguri de frunze tocate mărunt se toarnă 500 ml de apă clocotită. Se infuzează 30 de minute și se strecoară. 250 ml din decoct se beau în 3 reprize, după mesele principale, iar cu lichidul rămas se face gargară.
Dureri reumatice, de gută, artrită, răni și afecțiuni dermatologice
Vracii antici și bunicile de la țară potoleau suferințele bolnavilor aplicând pe locurile dureroase pernuțe din frunze de sălcioară tocate și opărite, amestecate cu cantități egale de ceapă trecută prin mașina de tocat sau dată pe răzătoare.
Helmintiază
Timp de 7 zile, se bea între mese, de 3 ori pe zi, câte o lingură de infuzie, preparată din 2 lingurițe de frunze tocate, care se lasă o oră în 200 ml de apă.
Tratamente cu fructe de sălcioară
Bolile stomacului și ale intestinului gros
Efectul astringent si antiinflamator se obține folosind infuzie din 30 g de fructe, ce se fierb într-un pahar de apă fierbinte, pe baie de abur, timp de 30 minute, în vas acoperit cu capac. Se strecoară și se storc bine. Ceaiul se bea cald, câte 2 linguri, de 3-4 ori pe zi, înainte de masă. Se păstrează în frigider, dar nu mai mult de 2 zile.
Hemoroizi
O ceașcă de pulpă de fructe se mixează sau se dă prin mașina de tocat, cu aceeași cantitate de frunze de patlagină. O linguriță de amestec se învelește într-o bucățică de tifon și se aplică în comprese pe locul afectat. Se schimbă de 2-3 ori pe zi.
Diaree cu dureri și colici abdominale
Din fructe uscate și râșnite se obține o pulbere care se păstrează la răcoare, în borcanul cu filet. Bolnavii adulți consumă câte 2-3 linguri de pulbere, cu un păhăruț de apă, de 4 ori pe zi, între mese, iar copiii câte o linguriță.
Suplimente alimentare
* Compot - Fructele de sălcioară se spală, se pun în borcane de 1/2 kg, se toarnă deasupra sirop de zahăr ce a dat în clocot. Se toarnă în borcane sterilizate timp de 15 minute. Se închid ermetic.
* Fructe cu zahăr - Fructele coapte se amestecă cu zahăr, în proporție 1:1, apăsând cu o lingură mare de lemn ca să se strivească puțin. Se pun în borcănele cu filet și se păstrează în frigider.
* Sirop concentrat - Un kilogram de fructe coapte se pisează bine, se trec prin sită și se amestecă cu un kg de zahăr sau de miere de albine. Se pun pe un foc slab, se amestecă permanent, până se topește zahărul, dar nu se fierb! Se toarnă în sticle și se păstrează la rece.
* Fructe uscate - În stare proaspătă, fructele își păstrează calitățile timp de 4 luni. Pentru păstrare mai îndelungată, se usucă în straturi subțiri 2-3 zile, pe urmă se țin în cuptor, la temperatura de 50 de grade, 2-3 ore. Se răcesc și iar se încălzesc la 40-50 de grade, până se usucă bine.
* Băutură fermentată - În zilele toride, asiaticii își potolesc setea cu o băutură obținută din fructe de sălcioară zdrobite, fermentate câteva zile în apă rece. Gustul ei acrișor seamănă puțin cu berea și conține multe vitamine și microelemente.
Contraindicații
Nu se cunosc contraindicații pentru sălcioară, dar femeile însărcinate trebuie s-o evite, dacă au sensibilitate crescută față de arome puternice.