- Probabil că nici Roberta Anastase sau Vasile Blaga şi nici guvernul Boc sau Ungureanu nu ar fi reacţionat ferm şi probabil nici nu s-ar fi vorbit atât de mult despre înmormântarea lui Joszef Nyiro în Transilvania. Fondul problemei este însă mai complicat şi mai îngrijorător, după cum voi încerca să demonstrez. În mod paradoxal, scandalul Nyiro ar fi trebuit să-i convină UDMR, căci el a fost declanşat de o iniţiativă politică menită să ajute Partidul Civic Maghiar în campania electorală. Or, PCM şi partidul lui Laszlo Tokes sunt principalele adversare ale UDMR în lupta pentru voturile electoratului maghiar. Mai mult, relaţiile conducerii UDMR cu guvernul Orban sunt proaste, fostul lider al UDMR, Marko Bela, acuzând la un moment dat executivul de la Budapesta că-i face cadouri otrăvite. Şi totuşi, UDMR nu s-a putut delimita net de circul politic pe care PCM şi preşedintele Parlamentului ungar Laszlo Kover l-au organizat cu prilejul funeraliilor ratate ale unui scriitor cu vederi fasciste, nici nu a condamnat ferm insultele proferate de acesta la adresa guvernului României. În loc să condamne ceea ce presa occidentală demască de aproape un an, şi anume, reabilitarea mascată a lui Horthy în Ungaria şi reintroducerea în programa şcolară a unor scriitori cu vederi fasciste, printre care şi Joszef Nyiro, liderii UDMR se limitează la exprimarea unor regrete faţă de atmosfera creată între români şi maghiari şi deplâng nerecunoaşterea meritelor literare ale lui Nyiro. De ce? Personal cred că liderii UDMR se tem să nu-şi piardă electoratul din secuime, jignindu-i simpatiile literare şi politice, ceea ce înseamnă, logic, că electoratul din secuime îi este favorabil lui Nyiro Joszef, în ciuda convingerilor şi activităţilor pro-fasciste ale acestuia. Din aceleaşi motive, UDMR nu îndrăzneşte să critice excesele xenofobe şi naţionaliste ale autorităţilor culturale de la Budapesta, despre care presa europeană scrie de ceva vreme. Motivul acestei rezerve este probabil teama de tactica cinică a premierului Orban, care urmăreşte atragerea minorităţilor maghiare nemulţumite din afara graniţelor, în scopul creării unui bazin electoral pentru FIDESZ. UDMR şi-ar pierde astfel nu numai electoratul, ci şi legitimitatea de apărătoare a intereselor maghiarimii din România. În plus, nu ar fi exclus ca unii din membrii echipei lui Kelemen Hunor să fie ei înşişi admiratori ai lui Nyiro Joszef, şi atunci, tăcerea formaţiunii este cu atât mai condamnabilă. Controversa în jurul lui Nyiro Joszef a scos la iveală precaritatea ataşamentului politicienilor din România faţă de valorile democraţiei, umanismului şi libertăţilor cetăţeneşti. Vasile Blaga şi Roberta Anastase i-au cerut lui Laszlo Kover doar să nu se amestece în campania electorală, nu i-au reproşat susţinerea pentru un fost politician şi scriitor fascist. Nici domnul Ponta nu a insistat asupra acestui aspect, părând mai degrabă interesat să urmărească agitarea sentimentelor naţionaliste. Dacă ar fi vrut să demaşte ambiguităţile UDMR, ar fi trebuit să insiste asupra raportării acesteia la trecutul fascist al Ungariei. Se pare însă că nimeni nu a vrut să creeze dificultăţi formaţiunii conduse de Kelemen Hunor, căci nu se ştie niciodată când va fi nevoie de voturile ei. Iată cum nu numai somnul raţiunii, ci şi cinismul politic naşte monştri.
- Bâlbâiala noii guvernări în domeniul Educaţiei pare să continue, chiar şi după eşecul numirii unor miniştri "competenţi” şi "curaţi” pe postul eliberat de Daniel Funeriu: anularea abonamentului la o importantă bază ştiinţifică de date internaţională, scoaterea, pe şest, din lege, a aliniatelor care prevedeau pensionarea universitarilor la 65 de ani, reţinerea cotizaţiilor sindicale din salariu şi intenţia de eliminare de anul viitor a camerelor video de la Bac. Criticii vorbesc deja despre o încercare de "restauraţie a imposturii”. Cum comentaţi viziunea guvernului Ponta în acest domeniu? De ce se dovedeşte Educaţia un punct atât de nevralgic pentru noul executiv?
- Răspund cu o întrebare retorică: în ce guvern serios, un ministru interimar formulează politici şi lansează dezbateri pe perioade care depăşesc mandatul său? Nici măcar în România nu am asistat până acum la asemenea atitudine din partea unui interimar. Şi ce caută în fruntea ministerului un lider sindical, exponent al intereselor sindicale, care prin natura lor îi fac imposibilă elaborarea unor decizii din perspectiva intereselor generale ale educaţiei? Însăşi prezenţa domnului Pop în fruntea ministerului este aşadar o aberaţie care sugerează că este de fapt un om de paie, care răspunde la comenzile politic-electorale ale PSD şi ale mafiei din educaţie. Consultarea elevilor cu privire la modul de desfăşurare a bacalaureatului din 2013 este evident un gest electoral, menit să atragă electoratul tânăr şi, mai ales, pe părinţii elevilor din anii terminali. Sigur că ei toţi vor dori examene mai uşoare şi cât mai puţin supravegheate, dar acest lucru contravine propriilor lor interese, căci scăderea exigenţei îi face mai puţin competitivi profesional. Tot un scop politic urmăreşte şi întărirea hegemoniei sindicale prin reţinerea cotizaţiei pe ştatul de plată. Profesorii devin astfel prizonierii sindicatelor şi numai de asociere liberă nu se poate vorbi. Iar sindicatele dispun din nou de fonduri cu care pot finanţa propriile afaceri şi acţiuni cu potenţial electoral. În sfârşit, clientela sindicală a PSD a fost astfel satisfăcută! În mod cinic, USL a ridicat stindardul imposturii, populismului şi abandonării exigenţei în educaţie, urmărind exclusiv propriile interese clientelare şi electorale. Gestul ineptului Liviu Pop de a refuza achitarea taxelor care asigurau accesul la publicaţiile ştiinţifice Thomson-Reuters este emblematic în acest sens şi aruncă cercetarea românească - destul de precară şi aşa - direct în „epoca de aur”, când etalonul era academician doctor inginer Elena Ceauşescu. Dar ce contează integrarea României în circuitul academic internaţional sau competitivitatea absolvenţilor într-un învăţământ populat cu importante instituţii şi persoane care prosperă de pe urma promovării mediocrităţii, dacă ne gândim doar la "fabricile de diplome”, care au nevoie de mase de absolvenţi de liceu cu bacalaureat, indiferent cum a fost obţinut. Şi ce parlamentar nu este oare cadru didactic la o astfel de universitate? Această încrengătură de interese, această mafie a mediocrităţii blochează orice reformă şi face imposibilă numirea unui profesionist autentic în fruntea ministerului educaţiei. Din punctul ei de vedere, Liviu Pop este o numire ideală - ceea ce spune atât de multe, încât nu mai este nevoie de nici un comentariu.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
