ȘI CINISMUL POLITIC NAȘTE MONȘTRI

Rodica Culcer
- Recentul scandal "Joszef Nyiro”, legat de în­cer­carea de înhumare în România a fostului horthyist ma­ghiar și replicile dintre președintele parlamentului ma­ghiar, Laszlo Kover, și oficialitățile române, au încins re­lațiile bilaterale româno-maghiare. Cum apreciați atitu­di­nea autorităților de la București în acest conflict diplo­ma­tic? Credeți că acest gen de replică ar fi fost posibil în trecut, când UDMR se afla la guvernare, iar majo­ri­tatea guvernamentală depindea de voturile formațiunii ma­ghiare?

- Probabil că nici Roberta Anastase sau Vasile Blaga și nici guvernul Boc sau Ungureanu nu ar fi reacționat ferm și probabil nici nu s-ar fi vorbit atât de mult despre înmor­mân­tarea lui Joszef Nyiro în Transilvania. Fondul pro­ble­mei este însă mai complicat și mai îngrijorător, după cum voi încerca să demonstrez. În mod paradoxal, scandalul Nyiro ar fi trebuit să-i convină UDMR, căci el a fost de­clan­șat de o inițiativă politică menită să ajute Partidul Ci­vic Ma­ghiar în campania electorală. Or, PCM și partidul lui Laszlo Tokes sunt principalele adversare ale UDMR în lup­ta pentru voturile electoratului maghiar. Mai mult, re­lațiile conducerii UDMR cu guvernul Orban sunt proaste, fostul lider al UDMR, Marko Bela, acuzând la un moment dat exe­cu­tivul de la Budapesta că-i face cadouri otrăvite. Și totuși, UDMR nu s-a putut delimita net de circul politic pe care PCM și președintele Parlamentului ungar Laszlo Kover l-au organizat cu prilejul funeraliilor ratate ale unui scri­itor cu vederi fasciste, nici nu a condamnat ferm insul­te­le pro­ferate de acesta la adresa guvernului României. În loc să con­damne ceea ce presa occidentală demască de aproa­pe un an, și anume, reabilitarea mascată a lui Horthy în Ungaria și reintro­du­cerea în programa școlară a unor scriitori cu vederi fas­ciste, printre care și Joszef Nyiro, liderii UDMR se limitea­ză la exprimarea unor regrete față de atmosfera creată între români și maghiari și deplâng ne­re­cunoașterea me­ritelor li­­terare ale lui Nyiro. De ce? Per­so­nal cred că liderii UDMR se tem să nu-și piardă elec­toratul din se­cui­me, jig­nindu-i simpatiile literare și poli­tice, ceea ce în­seamnă, logic, că electoratul din secuime îi este fa­vorabil lui Nyiro Joszef, în ciuda convingerilor și acti­vi­tăților pro-fasciste ale acestuia. Din aceleași motive, UDMR nu în­drăz­nește să critice excesele xenofobe și naționaliste ale autorităților cul­turale de la Budapesta, des­pre care presa europeană scrie de ceva vreme. Motivul acestei rezerve este probabil tea­ma de tactica cinică a pre­mierului Orban, care urmărește atragerea minorităților maghiare nemul­țu­mite din afara gra­nițelor, în scopul cre­ă­rii unui bazin elec­toral pentru FIDESZ. UDMR și-ar pier­de astfel nu numai electoratul, ci și legitimitatea de apără­toare a intereselor maghiarimii din România. În plus, nu ar fi exclus ca unii din membrii echipei lui Kelemen Hunor să fie ei înșiși ad­miratori ai lui Nyiro Joszef, și atunci, tă­ce­rea for­mațiunii este cu atât mai condamnabilă. Contro­versa în jurul lui Nyiro Joszef a scos la iveală precaritatea atașa­men­tului po­­liticienilor din Ro­mâ­nia față de valorile demo­crației, uma­­nismului și libertă­ți­lor cetățenești. Vasile Blaga și Ro­berta Anastase i-au ce­rut lui Laszlo Kover doar să nu se ames­­te­ce în campania elec­to­rală, nu i-au reproșat sus­ți­ne­rea pen­tru un fost politician și scriitor fascist. Nici domnul Pon­­ta nu a insistat asupra acestui aspect, părând mai de­grabă interesat să urmărească agitarea sentimentelor națio­naliste. Da­­că ar fi vrut să demaște ambiguitățile UDMR, ar fi tre­buit să insiste asupra raportării acesteia la trecutul fascist al Ungariei. Se pare însă că nimeni nu a vrut să creeze di­ficultăți formațiunii conduse de Kelemen Hu­nor, căci nu se știe niciodată când va fi nevoie de vo­turile ei. Iată cum nu numai somnul rațiunii, ci și cinismul politic naște monștri.

- Bâlbâiala noii guvernări în domeniul Educației pare să continue, chiar și după eșecul numirii unor mi­niș­tri "competenți” și "curați” pe postul eliberat de Da­niel Funeriu: anularea abonamentului la o importantă bază științifică de date internațională, scoaterea, pe șest, din lege, a aliniatelor care prevedeau pensionarea uni­ver­sitarilor la 65 de ani, reținerea cotizațiilor sindicale din salariu și intenția de eliminare de anul viitor a ca­me­relor video de la Bac. Criticii vorbesc deja despre o în­cer­care de "restaurație a imposturii”. Cum comentați vi­ziunea guvernului Ponta în acest domeniu? De ce se do­ve­dește Educația un punct atât de nevralgic pentru noul executiv?

- Răspund cu o întrebare retorică: în ce guvern serios, un ministru interimar formulează politici și lansează dez­bateri pe perioade care depășesc mandatul său? Nici măcar în România nu am asistat până acum la asemenea atitudine din partea unui interimar. Și ce caută în fruntea ministe­rului un lider sindical, exponent al intereselor sindicale, care prin natura lor îi fac imposibilă elaborarea unor de­ci­zii din perspectiva intereselor generale ale educației? Însăși prezența domnului Pop în fruntea ministerului este așadar o aberație care sugerează că este de fapt un om de paie, care răspunde la comenzile politic-electorale ale PSD și ale mafiei din educație. Consultarea elevilor cu privire la modul de desfășurare a bacalaureatului din 2013 este evident un gest electoral, menit să atragă electoratul tânăr și, mai ales, pe părinții elevilor din anii terminali. Sigur că ei toți vor dori examene mai ușoare și cât mai puțin su­pra­vegheate, dar acest lucru contravine propriilor lor interese, căci scăderea exigenței îi face mai puțin competitivi pro­fe­sional. Tot un scop politic urmărește și întărirea hege­moniei sindicale prin reținerea cotizației pe ștatul de plată. Profesorii devin astfel prizonierii sindicatelor și numai de asociere liberă nu se poate vorbi. Iar sindicatele dispun din nou de fonduri cu care pot finanța propriile afaceri și acțiuni cu potențial electoral. În sfârșit, clientela sindicală a PSD a fost astfel satisfăcută! În mod cinic, USL a ridicat stin­dardul imposturii, populismului și abandonării exigen­ței în educație, urmărind exclusiv propriile interese clien­telare și electorale. Gestul ineptului Liviu Pop de a refuza achitarea taxelor care asigurau accesul la publicațiile științifice Thomson-Reuters este emblematic în acest sens și aruncă cercetarea românească - destul de precară și așa - direct în „epoca de aur”, când etalonul era academician doctor inginer Elena Ceaușescu. Dar ce contează inte­gra­rea României în circuitul academic internațional sau com­petitivitatea absolvenților într-un învățământ populat cu importante instituții și persoane care prosperă de pe urma promovării mediocrității, dacă ne gândim doar la "fabricile de diplome”, care au nevoie de mase de absolvenți de liceu cu bacalaureat, indiferent cum a fost obținut. Și ce parla­men­tar nu este oare cadru didactic la o astfel de uni­ver­si­tate? Această încrengătură de interese, această mafie a me­dio­crității blochează orice reformă și face imposibilă nu­mirea unui profesionist autentic în fruntea ministerului edu­cației. Din punctul ei de vedere, Liviu Pop este o nu­mire ideală - ceea ce spune atât de multe, încât nu mai este nevoie de nici un comentariu.