De unde pana unde sa-si scurteze parlamentarii mandatele cu jumatate de an? Foamea de putere e mare, dar nici un politician versat nu e dispus sa lase pasarea din mana pentru cea de pe gard, mai ales ca algoritmul participarii la alegeri in cadrul USL nu se anunta deloc a fi simplu. In plus, realitatea a demonstrat in ultimele luni, daca e sa dam crezare sondajelor de opinie lansate pe piata, ca timpul lucreaza categoric impotriva guvernului actual, erodat de masurile nepopulare in plan economic, si in favoarea adversarilor sai politici. Si atunci, de unde graba de a lua mai repede un procent teoretic mai mic, in loc sa iei peste jumatate de an potul cel mare? De unde aceasta febrilitate, cu care opozitia revendica programarea cat mai grabnica a alegerilor? Pentru oricine cunoaste dedesubturile politicii, era clar ca decizia de fortare a anticipatelor vine de sus, de la varful tridentului PSD - PNL - PC, care formeaza Uniunea Social Liberala. De altfel, verificarea cea mai clara a faptului ca parlamentarii opozitiei nu sunt dispusi sa-si sacrifice posturile caldute e refuzul ideii demisiilor din Camera si Senat, pentru fortarea anticipatelor, si optiunea, mult mai comoda, la propriu si la figurat, pentru greva parlamentara pe termen nedeterminat, pana la demisia Guvernului Boc.
Raspunsul la graba opozitiei a venit insa rapid, la finele lui ianuarie, de la Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ), care l-a condamnat pe fostul premier PSD-ist Adrian Nastase la 2 ani de inchisoare cu executare, intr-un dosar in care fostul premier a fost acuzat ca si-a finantat campania electorala din fondurile (1,6 milioane de euro) colectate in cadrul simpozionului "Trofeul Calitatii", organizat de Inspectoratul de Stat in Constructii. Sentinta nu este definitiva - ea poate fi atacata cu recurs la Completul de cinci judecatori de la ICCJ -, dar tocmai riscul unui raspuns prompt la recurs ii face pe liderii opozitiei, intre care Adrian Nastase a redevenit o figura marcanta in ultima vreme, sa forteze cu orice pret anticipatele.
Judecarea lui Adrian Nastase dureaza din 2004. Sunt peste 1.000 de zile! In tot acest timp, in conditiile in care nicicand dupa Revolutie un inalt oficial roman nu a fost condamnat pentru coruptie in timpul mandatului, Uniunea Europeana a presat si a penalizat mereu Romania, pentru lipsa de eficienta a justitiei in cazurile de mare coruptie. Scapat recent din clestii Dosarului "Matusa Tamara", Nastase are toate motivele sa-si doreasca o schimbare rapida a regimului care si-a sacrificat deja un ministru (Monica Iacob Ridzi) si cativa primari importanti (Antonie Solomon, Craiova, si Sorin Apostu, Cluj). Banii colectati de Inspectoratul de Stat in Constructii, dupa "Trofeul Calitatii", au disparut, acesta este un fapt care nu poate fi deturnat de Nastase, apeland la antipatia de data mai recenta a populatiei fata de Basescu, sau la vesnicele eschive in spatele imunitatii parlamentare, de care a tras cu dintii, in dispretul actului de justitie. Chiar si in ultimul ceas, in loc sa vina cu probe pe fondul dosarului, fostul premier PSD-ist acuza conspiratii in stanga si in dreapta. Lamentarile cu razbunarea politica si cu dictatura lui Traian Basescu, devenite sloganurile televiziunilor aservite opozitiei, sunt palide in fata probelor dintr-un dosar "beton", in care au fost audiate nu mai putin de 900 de persoane. Tergiversarile la nesfarsit ale solutiilor marilor dosare de coruptie par sa fie de-acum de domeniul trecutului. Asa ca singura scapare pentru Adrian Nastase o reprezinta, logic, anticipatele.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
