Mierea de albine

Un miracol dulce

Uitati-va la un strop de miere in lumina Soarelui si observati cum straluceste precum un bob de chihlimbar ce a strabatut timpurile, pastrand ferecata in el o poveste de la inceputul Lumii. Nu e minunat? Pentru cei care inca nu stiu, aceasta poveste despre flori si miere se deapana asa: in zilele de zbor, albinele vin la stup cu o cantitate de nectar in gusa. In intunecimea dinauntru, fiecare strop din pretioasa materie este prelucrat in comun. Nectarul trece de la o albina la alta, pierde o parte din apa, se incarca cu enzime, lactobacili, putin polen, proteine si se transforma incet in miere.
Cand nectarul este recoltat de la numeroase tipuri de flori, rezulta o miere poliflora. Mierea considerata monoflora se obtine din nectarul unui tip de flori predominant, de exemplu salcam, floarea soarelui, cimbru etc. Fiecare din ele este aliment si medicament totodata. Le vom prezenta pe fiecare in parte, ca sa stiti cum le puteti folosi.
* Mierea poliflora are o valoare energetica ridicata, prin continutul mare de zaharuri de calitate, de aceea este indicata in surmenaj, oboseala fizica sau intelectuala, debilitate, stari de convalescenta, tulburari de crestere. Datorita compozitiei sale complexe de vitamine si minerale, precum si incarcaturii vitale, este mult mai hranitoare decat zaharul rafinat, care este un produs lipsit de viata, alcatuit numai din zaharoza. Daca este administrata per-oral, are actiune antiinflamatoare, antimicrobiana, antialergica, expectoranta, antitusiva, calmanta, antispastica, imbunatateste diureza si eliminarea toxinelor, creste capacitatea de aparare a organismului, are actiune favorabila asupra muschiului cardiac si circulatiei coronariene, hraneste si fortifica celulele nervoase, imbunatateste somnul, tonifica si regleaza activitatea sistemului endocrin, combate constipatia si fenomenele putride din intestine, creste rezerva de glicogen hepatic, amelioreaza functiile celulelor hepatice, favorizeaza absorbtia calciului si a altor nutrienti, faciliteaza digestia proteinelor si grasimilor. Cu alte cuvinte: un panaceu al naturii.
La sugari, mierea poliflora faciliteaza acidifierea cazeinei din lapte, cu formare de fulgi fini, usor de digerat. Stomacul se evacueaza intr-un timp mai scurt, prevenind fermentatiile, balonarile si colicile abdominale. O mare nedreptate s-a facut mierii, in urma cu mai multi ani, cand s-a recomandat a nu se da copiilor sub un an, pe motiv ca ar putea produce botulism. Intreaga discutie a pornit de la un singur caz de botulism intalnit la un sugar, cand s-a considerat, fara dovezi clare, ca boala ar fi fost transmisa prin spori de bacili gasiti accidental in miere. Dar si in praful aflat pretutindeni, in mediul obisnuit de viata, se gasesc foarte multi spori botulinici; copiii merg de-a busilea pe podea, iar sporii adera pe maini ori jucarii, de unde pot fi ingerati. Desi majoritatea sunt expusi, foarte putini bebelusi se imbolnavesc de botulism.
Sorturile de miere monoflora prezinta proprietatile generale ale mierii poliflore. In plus, pornind de la floarea de origine, fiecare miere monoflora are si anumite proprietati particulare.
* Mierea de salcam - de culoare alb-galbuie, este parfumata si limpede. Are multa finete si discretie, ceea ce o face sa fie mult apreciata de catre copii. Indulceste alimentele si ceaiurile, fara sa le denatureze gustul. Este saraca in glucoza si bogata in fructoza, ceea ce o face sa cristalizeze foarte lent. In mod obisnuit, se considera ca ramane fluida pana la un an, dar daca este pura, poate sa nu cristalizeze mai multi ani.
Datorita continutului scazut de glucoza, ea poate fi consumata cu moderatie si de catre pacientii diabetici. Sunt permise 1-3 lingurite pe zi. La pacientii cu diabet (in special de tip 2), mierea in cantitati mici, pe stomacul gol, poate diminua si stabiliza glicemia.
Experimente prospective mai vechi s-au facut pe loturi de persoane dintre care unele consumau drept indulcitor doar zahar, iar altele consumau doar miere. Urmariti pe mai multi ani, s-a observat ca acei ce consuma zahar fac diabet in rata obisnuita, dar consumatorii exclusiv de miere nu se imbolnavesc de diabet.
La Universitatea Tor Vergata, din Roma, prof. Antonella Canini si echipa ei desfasoara studii asupra capacitatii antitumorale a mierii. Pe culturi celulare de melanom bovin, s-a evidentiat ca mierea de salcam in dilutie de 1/40, exercita, in 24 de ore de la tratare, un efect inhibitor celular de 35-45%.
Mierea de salcam este expectoranta, calmanta a tusei, diuretica, antidiareica, regulator intestinal, indicata pentru suferinte gastrice, in tratamentul asteniei si al nevrozelor.
* Mierea de tei - deschisa la culoare si cu reflexe verzui, cristalizeaza usor, mai ales daca este pastrata la rece. Contine oligoelemente ca potasiu, calciu, mangan. Este foarte cautata de importatorii din toata Europa de Vest, datorita calitatilor sale deosebite. Se recomanda ca remediu impotriva oboselii si stresului, folosita drept calmant al sistemului nervos, in insomnii, prevenirea migrenelor. Are proprietati anti-microbiene, anti-inflamatoare si dizolva mucusul, ceea ce o face utila in tratarea guturaiului, laringitei, bronsitei, astmului bronsic, a tusei si a iritatiilor gatului. Se foloseste in terapia crampelor, a durerilor gastrice, a bolilor renale ori ale vezicii biliare.
* Mierea de mana - de culoare maronie inchisa, este foarte bogata in minerale (Ca, Mg, Fe), de pana la 20 de ori mai mult ca alte sortimente; totodata contine multe proteine si aminoacizi. De aceea este indicat consumul ei mai ales de catre copii, persoanele anemice si cele aflate in convalescenta. Pentru ca este energizanta si revitalizanta, se recomanda sportivilor si oamenilor activi. Are proprietati laxative mult mai puternice decat celelalte tipuri de miere, si favorizeaza eliminarea toxinelor din corp. Totodata, prezinta capacitate antibacteriana importanta.
* Mierea de rapita - de culoare alburie spre galben deschis, abunda in glucoza, ceea ce face ca sa cristalizeze repede, chiar in primele doua saptamani dupa extragerea din faguri. Contine oligoelemente, mai ales calciu si bor. De consistenta cremoasa, emolienta si cu gust placut, e mai putin dulce decat cea de salcam. Este usor digerabila, puternic anti-bacteriana, trofica pentru inima. Uleiul de rapita contine enzima Q3, necesara oaselor. Din acelasi motiv, mierea de rapita poate fi folosita ca adjuvant in tratarea osteoporozei.
* Mierea de cimbrisor - de culoare aurie deschisa, este un sortiment cu aroma placuta si intensa, bogata in cupru si bor. Datorita proprietatilor antiseptice ale uleiurilor volatile de cimbrisor, mierea poate fi folosita in plagi purulente si alte infectii ale pielii. Administrata intern, are proprietati expectorante si calmante pentru spasmele cailor respiratorii, fapt pentru care se recomanda in tratarea tusei, chiar si a celei convulsive sau astmatice, a bronsitei, guturaiurilor, raguselii. Mierea de cimbrisor actioneaza asupra ficatului si rinichilor, ameliorand starea lor de functionare, poate activa circulatia, este tonica in cazul anemiilor.
* Mierea de castan - este mai bogata in fructoza decat in glucoza, ceea ce o face sa ramana fluida timp indelungat. Are un gust placut, dulce-amarui. Este bogata in oligoelemente, in special potasiu, magneziu, mangan si bariu. Ca si cea de salcam, este permisa diabeticilor. Imbunatateste circulatia sanguina, in special pe cea venoasa. Are proprietati cicatrizante.
* Mierea de zmeur - are o aroma discret, de zmeura, cu parfum proaspat si gust placut. Se recomanda pentru indulcirea ceaiurilor folosite ca remediu in stari gripale, tuse si raceala. Regleaza activitatea ovarelor, previne aparitia unor afectiuni precum osteoporoza si este cunoscuta ca reintineritoare pentru ten.
* Mierea de brad - e un soi deosebit de miere de mana, cu o savoare aparte, putin dulce si foarte gustoasa. Culoarea este intensa, inchisa. Are actiuni antiseptice, antiinflamatoare, atat pentru caile respiratorii, cat si pentru cele urinare; este antianemica si diuretica. Contine oligoelemente precum fosfor, potasiu, calciu, sulf, magneziu, zinc, bor, fier, cupru.
* Mierea de floarea-soarelui - are o frumoasa culoare aurie si gust agreabil; contine multa glucoza, ceea ce face sa formeze cristale mari si neregulate. Este utila in ateroscleroza; are proprietati anti-bacteriene. Se foloseste ca adjuvant in tratarea bronsitelor si a bolilor de stomac.
* Mierea de coriandru - are culoare deschisa si un parfum suav deosebit, care se percepe la doua saptamani de la extractie, dupa ce dispare mirosul initial, neplacut. E indicata in gastritele hiperacide si ulcere.
* Mierea de menta - are aroma mentei si consistenta pastoasa. Faciliteaza o buna digestie, este tonica, antispastica, combate balonarea; este recomandata in dischineziile biliare, drept calmant gastric, analgezic. Se foloseste si ca antitusiv, bronhodilatator. Este bogata in vitamina C.
Astazi, cand se discuta cu ingrijorare despre sfarsitul erei antibioticelor de sinteza, care nu mai pot face fata rezistentei crescute a microbilor, ar fi poate timpul sa ne reamintim despre antibioticele naturale, a caror forta a fost dovedita si de stiinta moderna: mierea de albine, propolisul, uleiurile volatile. Variabilitatea naturala a compozitiei acestor produse asigura adaptarea lor la schimbarea ingrijoratoare a germenilor nocivi. In natura neatinsa de mana omului, nu se mentioneaza epidemii microbiene la plante, albine sau animale. Acolo, plantele secreta acele substante care mentin germenii sub control; rezinele le protejeaza mugurii, bobocii si mladitele tinere, uleiurile volatile apara plantele si curata aerul din jur. Animalele salbatice si domestice care consuma o hrana naturala sunt sanatoase. Albinele recolteaza de la plante nectarul sau seva pentru miere, iar rasinile pentru propolis si le folosesc in cuibul lor, pentru curatenie si sanatate.
Oamenii pot alege sa-si regaseasca sanatatea, utilizand produsele albinelor, adevarate sublimate ale produselor vegetale. Sta in puterea noastra sa fim intelepti, sa traim frumos, in armonie cu plantele si albinele, tovarasi de drum, de la facerea lumii.

Membru al Comisiei de Apiterapie a Apimondia