- E ceva ce n-a mai vazut Europa. Unde mai gasesti delte intre dealuri? Unde iti mai canta buhaiul de balta, cand tu te afli la o ora de Cluj? Unde mai vezi la un loc atata pasaret pe care vin sa-l admire straini din toate colturile planetei? Englezi, nemti, americani stau ore in sir, muti de uimire, cu binoclul la ochi, admirand Rezervatia de Stufaris de la Sic, o minune a naturii, mai cunoscuta peste hotare, decat la noi. Va poftim la o calatorie in paradis -
Raiul pasarilor
E o harmalaie de nedescris! Imnuri de slava, inchinate soarelui, dimineata, vocile pitigaiate de foame spre amiaza zilei, trilurile pasaroilor amorezati, zumzaitul gazelor, fasaitul vantului, stapan absolut al nesfarsitei intinderi si, peste toate, din cand in cand, oracaitul suveran al broastelor, grav si sonor. Un intreg univers la picioarele tale, imediat sub podetul ingust, de lemn, care te inalta peste mlastina adanca. Si un intreg univers deasupra, cu stoluri si stoluri de pasari, anuntand din timp urgia furtunii, pe cand norii firavi de-abia se itesc la orizont. De jur imprejur e numai stufaris. Stuf cat vezi cu ochii, o mare de verde, cu valuri repezi de frunze fragede scaldandu-ti ochii, in jocul de voie al vantului ce aduce furtuna.
Alaturi de alte rezervatii, precum Padurea Ciuasului, Valea Legiilor si binecunoscutul Lac al Stiucilor de la Sacalaia, Stufarisul de la Sic face parte din doua importante situri europene Natura 2000. Campia raului Fizes, intinsa pe teritoriul judetului Cluj, intre dealurile Cojocnei, Lechintei si Ungurasului, este un adevarat paradis al pasarilor. Aproape jumatate dintre speciile de pasari intalnite pe intreg teritoriul Romaniei si o treime dintre speciile cunoscute ca traind pe continentul european se gasesc aici, la 10 kilometri de Gherla si la 50 de kilometri de Cluj!
Minunea dintre lanurile de porumb
Delta Ardealului, cum i se spune Rezervatiei de stuf de la Sic, e una dintre cele mai fascinante minuni naturale ale Romaniei. O Delta in mijlocul podisului Transilvaniei! Un relief deloc spectaculos la prima vedere: dealuri moi, culmi joase si prelungi, apoi vai largi... In alternanta lor cuminte, dichisita, tipic ardeleneasca, tarlalele cultivate cu porumb, cu grau si cu floarea-soarelui sunt, cum vii dinspre Gherla pana spre Sacalaia, singurele detalii care ofera culoare si antren ochiului.
Stufarisul e pe stanga, cum iesi din Sic, spre Jucu. Cand ajung sus de tot, la capatul randurilor de porumb, pe care le sapa de zor, taranii din Sic au o priveliste magnifica asupra locului. Se opresc un minut, cat sa isi traga sufletul, racorindu-si fruntile cu vanticelul care adie dinspre lanul de stufaris. De jos, de la marginea drumului, nu intelegi prea bine unde ai ajuns. Un podet de lemn te ia "de la scara", cum cobori din masina, si te duce usor leganat, cateva minute bune, pe deasupra unei mlastini crapate de seceta. Dintr-o data, stuful incepe sa se inzdraveneasca, e tot mai verde si tot mai inalt, pana te inghite cu totul. Vezi doar un pas in fata, cat sa calci, iar vacarmul orataniilor ce-si fac veacul in stufaris da si mai multa emotie aventurii. In zare se inalta un foisor de lemn. E inalt, pe doua nivele, iar de acolo, de sus, intreaga splendoare e la picioarele tale. Sute de hectare de stuf ascunse intre dealurile rodnice ale Campiei Transilvaniei!
Ce n-a vazut Europa!
Dar cum se explica aparitia unei Delte in mijlocul podisului Transilvaniei? E intrebarea pe care orice vizitator si-o pune, odata ajuns la Sic. A fost si prima intrebare pe care i-am pus-o ornitologului Alin David, de la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj, membru al asociatiilor "EcoTransilvania" si "Ecochoice", care se ocupa din acest an de Stufarisul de la Sic.
Numai privelistea stufarisului sa fi existat la Sic, si tot ar fi fost ceva extraordinar! Dar rezervatia inseamna cu mult mai mult decat atat! "Stufarisul, in sine, este un habitat rar, la nivelul Europei, pentru ca zonele acestea umede, fiind deosebit de fertile, au fost in mare parte decolmatate in secolele din urma si apoi folosite pentru agricultura. Rezervatia de la Sic e importanta, prin urmare, si ca peisaj, si ca valoare a tipului de habitat efectiv", explica Alin David. "Rezervatia este, insa, in primul rand, de importanta ornitologica. Pasarile pentru care a fost declarata rezervatie naturala sunt buhaiul de balta, starcul pitic, eretele de stuf, crestetul pestrit si cenusiu si, pe langa acestea, mai sunt o serie intreaga de alte pasari, care au efective mari, dar care nu sunt neaparat prioritare la nivel european. In bazinului Fizesului, ca unitate geografica care include Rezervatia de la Sic, am identificat nu mai putin de 146 de specii de pasari. Cel mai important loc de cuibarit al pasarilor de balta din interiorul Transilvaniei."
La "vanatoare" cu binoclul
Buhaiul de balta este pasarea cu care se mandresc majoritatea satenilor din imprejurimile Gherlei. Putin mai mare decat o gaina de curte, are un penaj cenusiu-galbui, dungat cu negru, care, alaturi de pozitia corpului, ii asigura un camuflaj perfect in stufaris. "Cand vine vremea imperecherii, apai face o larma, de-l auzi de la kilometri distanta", spune badea Ilie, un taran sfatos din zona Fizesului Gherlii, aflat cu treaba la Sic. Masculul buhaiului de balta este poligam, sigura specie de acest fel din Europa. Starcul pitic este si el o pasare speciala in Stufarisul de la Sic. Specialistii spun ca este una dintre speciile care au fost cel mai putin studiate la nivel mondial, desi are un comportament cat se poate de special. La fel ca si buhaiul de balta, are un colorit care il face extrem de greu de observat.
Iti trebuie multa rabdare si multa pasiune pentru a observa lucrurile acestea. Dar, imi spune Alin David, sunt multi pasionati de pasari care vin din intreaga Europa, mai cu seama din Anglia, sa vada minunea de la Sic. "Birdwatching-ul sau observarea pasarilor este la mare moda in Occident. Eu am avut placerea sa insotesc mai multi pasionati de pasari din strainatate, in Stufarisul de la Sic. Au fost realmente entuziasmati de ce au vazut aici. Vin multi straini, si nu simpli turisti, ci mari profesionisti ai observarii pasarilor. Ei apreciaza zonele acestea pentru ca in tarile lor nu mai exista asa ceva. Iar observarea pasarilor e pentru ei o activitate si relaxanta, si palpitanta, un fel de vanatoare cu aparatul foto sau cu binoclul. La noi, observarea pasarilor se practica mai mult in Delta. Sunt cateva asociatii si chiar firme de turism care faciliteaza asa ceva. In Transilvania, mai putin. Si e pacat, pentru ca ar fi o buna oportunitate pentru turism. Daca sunt pasionat de pasari, am un motiv sa vad zona, am un motiv sa stau mai mult acolo, sa imi caut o cazare, masa, si tot asa...".
Motive de optimism
Stufarisul de la Sic a fost declarat rezervatie inca din 1974. Nimeni nu s-a ocupat, insa, in mod special de aria protejata. Abia intre 2001 si 2004 la Sic a fost implementat un proiect Life, din bani europeni, proiect desfasurat de catre Agentia pentru Protectia Mediului Cluj, in parteneriat cu Societatea Ornitologica Romana. "Practic, infrastructura existenta acum la Sic, podurile de lemn, foisoarele, punctul de informare turistica, toate au fost facute prin proiectul Life.
In paralel cu eforturile de popularizare a acestei superbe zone, au inceput deja intalniri ale noilor custozi cu comunitatile incluse in sit. "Peste tot au venit oameni, am avut cu ei discutii libere si interesante. Incercam sa ii lamurim ce importanta au ariile protejate si ce valoare aduc ele locului. Asa, probabilitatea ca ei sa faca ceva distrugeri sau sa pericliteze rezervatiile scade. Din alt punct de vedere, daca oamenii inteleg ce au acolo, pot sa-si faca un rost, sa faca turism, sa faca mai mult decat sa nu faca nimic. Pentru noi, ar fi bine sa lase rezervatia neatinsa. Iar daca oamenii ar putea sa-si traga un beneficiu de pe urma prezentei rezervatiei in mijlocul lor, atunci si mai bine".
Fotografiile autorului si imagini de pe www.ecotransilvania.ro
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
