Stiu - s-a scris in toate felurile - si cu tandrete, si cu emotie, si cu ironie, despre acest eveniment. Presa internationala a rontait cu voluptate din acest "subiect", picat ca din cer, dupa cealalta nunta, petrecuta intr-un alt teritoriu de legenda. Si anume in Anglia, la Londra, unde s-au unit pe veci (?), frumosul print William cu frumoasa lui Kate. Ca si in cazul nuntii regale din tara lui Shakespeare, televiziunile din lume, precum si cele de pe la noi, au muscat cat au putut din acest... "tort cu frisca". Au fost derulate si pe micile ecrane imagini magulitoare si nu prea. Au fost si comentarii pline de respect fata de evenimentul in sine, ca si fata de miri si de participantii-invitati cu sange albastru. Au fost si unele aprecieri mai putin magulitoare, mai putin inspirate, mai ales in zona presei de "cancan". Cum ca Charlene, fosta campioana de inot - medalie de aur la Monte Carlo, in anul 2000 - ar fi dorit sa scape din chingile maritisului, chiar in ajunul ceremoniei oficiale; cum ca, intre timp, s-ar mai fi descoperit inca un bebelus din flori al pardalnicului, al dolofanului Albertel - cel trecut de prima tinerete -, mare amator de iubiri furtive, infocat practicant al unor sporturi de iarna, destul de primejdioase, ca si de tangouri pasionale, cu partenere tuciurii... Vorbe, vorbe, vorbe...
Scriam la inceput despre greseala de a i se atribui delicatei Charlene Lynette Wittstock, calificativul de... Cenusareasa. Si asta, pentru ca nemuritoarea eroina a lui Charles Perrault (povestea a fost scrisa prin anul 1697) este o biata fata saraca, terorizata de surorile ei mai mari, urate si uricioase, ca si de mama ei vitrega. Si obligata sa locuiasca intr-un fel de beci intunecos, alegand intruna lintea din cenusa. Noroc cu Printul fermecat, care-i va descoperi la timp frumusetea, cu prilejul unui bal dat la palat...
Or, Charlene nu e deloc saraca, parintii ei traiesc, sunt niste burghezi simpatici, ambii antrenori de inot. Charlene nu are surori vitrege si rele, ci doi frati iubitori si prosperi. Lipsita de sange albastru, dar dovedind o educatie aleasa, Charlene Lynette ne-a dat lectii de tinuta tuturor. Ne-a dat lectii de bun simt si buna cuviinta in primul rand noua, celor ce suntem "rasfatati", seara de seara, cu emisiuni de "divertisment" ce popularizeaza "vedete" inventate, care nu ofera nimic, in afara de o imensa vulgaritate: clipiri de gene si leganari de solduri, cu rezultate, adesea, penibile. Din pacate, vulgaritatea isi pune pecetea si asupra vestimentatiei, cel putin deocheata, cu decolteuri prapastioase, pentru sani falsi...
...Ce-i drept, in cateva momente ale desfasurarii acestei ceremonii ca de poveste, ceva tot mi-a amintit de comportamente foarte obisnuite, de pe la nuntile din lumea damboviteana. Si anume... reactiile printisorului Albert, care - in timpul cununiei religioase - ii tot facea discret cu ochiul miresei sale. Ba si cine stie mai cui... Un veritabil print al manelelor!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
31.08.2011, 12:40Ileana Anka
Am ascultat de curand analiza pertinenta facuta de Cristian Tudor Popescu privitoare la nunta lui Borcea. Imi vine sa rad si acum. Sau sa plang, caci ma gandesc la sablonul nuntilor acestor indivizi precum Borcea, caruia unul din reporterii oligofreni, l-a numit DOMNIA SA...si nu pot sa nu sesizez diferenta notabila intre finetea miresei printese si sotia DOMNIEI SALE doamna cu d mic, borcea. Domnisoara devenita marea doamna peste noapte, era vadit suparata ca cineva din fastuosul alai a calcat-o pe rochia precum spumele marii. Adica a calcat-o pe coada infinita. S-a intors cu dispret si a spus: "sa pastrati distanta!" Pacat ca nu i-a cazut tona de fard de pe fata si de pe ochisorii ei "nevinovati".
Ei....cam asta e una din diferentele intre nunta unei adevarate printese, chiar daca aceasta nu are sange albastru si o pupaza devenita peste noapte stapana imperiului buteliilor si a mingiei nu atat de rotunde mereu.