Se spune ca toamna se numara bobocii. Sa-i numaram si pe-ai dumneavoastra, Veta Biris!
Din an in an sunt mai bogata! Bogata in cantec si-n suflet! Nu stiu alti interpreti de muzica populara ce motivatii au in cariera, dar pe mine ma calauzeste gandul ca imbogatesc si eu, cu cat de putin, lada de zestre a neamului nostru. Nu las sa se astearna praful pe ea. Toate cantecele pe care le cant sunt comori mostenite, autentice, curate si scumpe ca aurul. Am umblat cu ele prin toata tara, la spectacole, in festivaluri, ori chemata la nuntile noastre ardelenesti. Peste tot am fost cu aceeasi bucurie, fie ca am cantat la un camin cultural satesc, fie intr-o sala somptuoasa de concerte din Germania ori Austria. Si peste tot, am simtit ca lumea care a fost in fata mea si-a lasat acasa grijile si a cantat cu mine, plina de bucurie.
Fata de alti colegi de scena, stramutati la oras, si inregimentati in mari ansambluri de muzica populara, dvs. ati ales sa ramaneti acasa, in vatra satului. Ati pierdut sau ati castigat?
Daca am refuzat mirajul orasului si am ramas la tara, in satul meu natal de pe Tarnava Mica, Capalna de Jos, am facut-o tocmai pentru a nu ma rupe de lumea lui, care traieste, inca, in spiritul culturii taranesti. Am ramas intre consatenii mei, am muncit langa ei, m-am bucurat si am suferit asemenea lor si, mai ales, am cantat asa cum am auzit la ei. Iar daca Bunul Dumnezeu mi-a dat un glas mai frumos ca al altora si sansa de a iesi in lume, n-am facut-o spre fala mea, ci spre a arata si altora minunatele noastre cantece de pe Tarnave. Sunt un om modest, o femeie simpla, care isi lucreaza gradina, isi creste nepotii, si care multumeste Domnului pentru sanatate si pentru roadele pamantului.
Glasul unei femei implinite si iubite, asta se simte de la prima ascultare a acestui nou album
Da! Asa-i! Sunt fericita ca am rezistat pe scena pana la varsta aceasta, ca ma iubeste publicul, dar si ca am alaturi familia mea, pe cei dragi, care ma sustin si ma iubesc si ei. Cred ca si Dumnezeu ma iubeste, si nu am cuvinte sa-I multumesc indeajuns, in rugaciunile mele, cand incep ziua, ori cand ajung la sfarsitul ei, inainte de a pune capul pe perina, pentru odihna noptii. Sunt tare bucuroasa si mandra de ceea ce am lucrat pana acum, ori c-a fost lucrul mainilor mele, ori truda mea de pe scena. Cu aceasta stare in suflet am scris, de altfel, si cartea mea, "Cantecul vietii", editata anul trecut la o editura din Blaj. Sunt ilustrate in ea, fara nici un fel de trufie, realizarile mele de cariera artistica, impletite cu cele de viata.
Toamna a pus o pojghita de aur pe dealurile Transilvaniei, iar gradinile sunt pline de roada. Trimiteti-le cititorilor nostri o ilustrata de pe Tarnave.
Oi, Doamne! Sa vada dragii de dumnealor casele gospodarilor de la noi din sat, cum se-nvart dupa soare. Sa vada si casa noastra, cat ii si ea de chibzuita si dichisita. Casa frumoasa si curata, alaturi cu gradina, livada, curte plina de pasari si grajd cu animale, loc la camp pentru cartofi si varza, vie, holda de grau, lan de porumb, faneata. Cand vin din gradina cu cosul mare plin cu rosii, castraveti, ardei, dovlecei, ori cu cosuletul cu fructe, de la primele capsuni si cirese de mai, pana la ultimele gutui de toamna, toate sanatoase si nestropite cu chimicale, ma gandesc ca nu-s altele mai bune si mai frumoase pe lume. In camara am pus pentru iarna cam 150 de borcane cu compoturi, dulceturi, zacuste, ghiveciuri, bulioane si muraturi. Multa lume ma intreaba de ce nu tocmesc pe cineva sa-mi faca treburile, iar eu sa ma ocup doar de cantat. Nu vreau! Vreau sa ating brazda cu mainile mele, sa simt in nari mirosul roadelor coapte, al ierbii crude ori al fanului uscat la soare, mirosul laptelui cald, abia muls. Asa ma simt implinita ca om, ca fiinta a lui Dumnezeu, cu rost pe lume si in armonie cu toata faptura. Cum as putea sa cant, daca n-as cunoaste toate aceste bucurii simple? Si-apoi, familia mea ma are ca exemplu de munca si de truda, nu sunt pentru ei doar sotia, mama, bunica-artista, ce alearga cu geamantanul dintr-un tren in altul, la cantari si spectacole. Am tinut neaparat sa le transmit baiatului si nurorii mele, odata cu cantecele, si dragostea de a lucra pamantul si de a prepara toate bucatele din roadele gradinii si ale holdei. Foarte putine produse alimentare cumparam de la magazin. E foarte placut sa ne adunam si sa impartim roadele toamnei impreuna. La tara, viata are alt calendar decat la oras, unde toate zilele seamana intre ele si soarele se vede doar pe bucati, printre blocuri, pe tot drumul lui, de la rasarit, la asfintit. Fiecare anotimp are frumusetea si rostul lui, cand traiesti aproape de natura.
In oglinda va mai uitati? Va sperie ridurile aparute la coada ochiului? Sunteti o femeie frumoasa, admirata.
Tot munca cinstita e cea care te innobileaza si-ti da frumusete, indiferent in ce anotimp al vietii esti. Sunt o bunica fericita, am doua nepoate si un nepot, sunt topita dupa ei, si in preajma lor nu ma simt deloc batrana. Pe urma, fiind prinsa cu atata treaba, nici nu stiu cum trece timpul. Nu ma gandesc la batranete. Poate varsta se vede pe fata, dar batranetea vine intai in suflet si-apoi pe chip. Pacea din suflet se-asterne si pe chip, la fel ingaduinta, intelepciunea, lipsa vrajbei si nepastrarea supararii. Stiu ca Dumnezeu are pentru fiecare din noi un plan. Si-atunci, la ce sa ne mai otaram atata? Mai bine sa ne vedem de lucrul nostru, fiecare, sa-l facem cat de bine putem, si daca suntem cu sufletul impacat, atunci nu trebuie sa ne fie teama. Nici de riduri, nici de batranete, nici de ziua de maine, nici de ce se va intampla cu Pamantul cand Soarele se va stinge. Daca vrei sa stii sa-l primesti, Dumnezeu este vesnic cu tine. Sufletul e o farama mica-mica din El.
Puneti multa dragoste si lumina in cantece. Cei ce va asculta sunt topiti de emotie.
Cantecele mele sunt cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care o fac neamului meu romanesc. Iubesc Romania, nu doar pentru ca aici m-am nascut si mi-am implinit viata si cariera, dar si pentru ca e singura tara in care se canta doina si dorul. Asa cum ii, bine rau in tara asta, niciodata nu m-am gandit sa plec din ea. Sunt o patrioata ardeleanca de "moda veche", care-si iubeste pana la sacrificiu neamul si obarsia, si-mi pare tare rau cand vad ca tinerimea romana se scurge continuu de aici catre alte locuri din lumea asta, pe care le vor imbogati cu puterea bratelor si a mintii lor.
Ce pregatiti pentru toamna aceasta si pentru iarna care vine?
Toamna e anotimpul romantelor, si eu as vrea sa inregistrez cateva romante populare. Cred ca am varsta si serenitatea care-ti trebuie pentru a aborda acest dificil gen, care tare-mi e la suflet, de-o vreme-ncoace. Vor fi concerte in tara si in strainatate, iar la inceputul iernii, in decembrie, voi fi la Munchen, cu un concert de colinde, prin mijlocirea unui preot de-acolo, blajean de-al nostru. In rest, nu-mi fac planuri, iau lucrurile asa cum vin si ma rog sa-mi dea Dumnezeu intelepciune si rabdare, credinta si iubire! Acestea toate le doresc, de altfel, pentru toti romanii mei dragi, oriunde s-ar afla ei, aici sau in lume!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
