Criza romaneasca nu este la fel peste tot. In mod vizibil, satele sunt mai putin lovite decat orasele si, in multe locuri, autoritatile locale gasesc solutii si rezolvari pe care centrul politic al tarii nu este in stare sa le identifice. Romania profunda, desi afectata de instabilitatea politica si de bombardamentul mediatic otravit al televiziunilor, este capabila sa identifice resurse nebanuite, sanatoase, de depasire a marasmului provocat de politicieni. Aflati intr-un proces imbucurator de maturizare profesionala, creatori de solutii locale anticriza (cu semnul plus sau, uneori, cu minus), primarii si consilierii dovedesc calitati manageriale ce primeaza fericit, uneori, in fata apartenentei politice. Inlocuind expresia romaneasca "administratie locala", cu sintagma din limba maghiara "guvernare locala", care mi se pare mai potrivita pentru a defini rolul unor autoritati cu... raspundere limitata, putem spune ca miile de "guverne" din tot atatea comune si orase ale tarii au ajuns sa-si rezolve problemele independent de guvernul central. Edificator in sensul acesta este dialogul purtat recent cu primarul orasului Cugir, din judetul Alba, inginerul Adrian Tabana (PNL). Dupa cum vom vedea, solutiile de traversare a crizei poarta amprenta inteligentei locale, dar si a independentei de tutela bucuresteana. Este sigur ca Bucurestiul ar avea mai multe de invatat din experienta "geografiei politice" nationale, decat din filosofia sumbra a Finantei internationale.
"Cel mai daunator fenomen guvernamental pe timp de criza este instabilitatea decizionala, filosofia lui "azi spui una, maine, alta""
- Celebru, inainte de 1989, pentru industria lui militara, Cugirul pare imun la criza ce afecteaza asa de grav Romania; o asezare infloritoare, la fel ca satul aflat sub aripa lui, Vinerea, asezare transilvaneana celebra pentru traditia ei. Cum va descurcati asa de bine in timpurile acestea asa de grele?
- Si Cugirul, si Vinerea, sunt localitati cu o puternica individualitate, si numai ratiunile politice ale administratiei centrale au facut sa fie cuprinse intr-o singura unitate administrativa, greu de condus. Pe de o parte, avem un oras pana de curand infloritor, de pe urma fabricilor de armament, iar pe de alta, avem un sat care, cu o suta cincizeci de ani in urma, avea bugetul de zece ori mai mare decat al oricarui sat de aceeasi marime si cu aceeasi populatie din Transilvania. Azi e criza peste tot, dar noi stim ca din aceasta stare (cu o puternica latura spirituala, nu numai financiara) nu se poate iesi decat prin libera initiativa si prin idei simple, aplicabile imediat. Aici, la Vinerea, ne-am dat seama ca a vinde grau e si greu, si pagubos. Nu-ti scoti banii investiti pentru infiintarea culturii. Pe cand, daca vinzi produse din grau - paine, paste fainoase sau cozonac, profitul e asigurat. Dar am vazut ca ramane mult pamant nelucrat. Ca urmare, firma Albalact a fost incurajata sa ia in arenda parcelele nelucrate, sa le cultive, sa le salveze de la salbaticire si sa plateasca proprietarilor dividendele cuvenite. Dintr-un sat cu pamanturile abandonate, triste, in profunda criza, cum ajunsese pana de curand, Vinerea este din nou o gradina, ca acum 20 de ani.
- Daca vorbim despre satul din jurisdictia dumneavoastra, va rog sa identificati principalul obstacol guvernamental care va incurca activitatea.
- Cel mai daunator fenomen guvernamental pe timp de criza este instabilitatea decizionala, filosofia lui "azi spui una, maine, alta". Tocmai de aceea am cautat sa depindem cat mai putin de guvern, sa facem investitii de dezvoltare rurala (canal, gaz, apa), cu fonduri europene. La nivelul lui nea Ion sau al lui nea Gheorghe, nu poti sa anunti azi una, maine alta si poimaine iarasi ceva diferit. Un primar, un consilier local nu-si pot permite asa ceva, pentru ca sunt prea aproape de oameni, ii privesc zi de zi in ochi. Guvernantii isi permit sa se schimbe de la o zi la alta, sa fie instabili in decizii, pentru ca traiesc departe de oameni, undeva, intr-un palat numit "Victoria", si acesta este, de fapt, un alt motiv serios de criza in Romania.
"Am decis sa reducem la jumatate toate impozitele locale ale firmelor de pe teritoriul orasului si satului Vinerea"
- Care este principala masura anticriza pe care a luat-o primaria Cugir in ultima vreme?
- Impreuna cu consilierii am decis sa reducem la jumatate, incepand cu 2011, toate impozitele locale ale firmelor de pe teritoriul orasului (si satului Vinerea). Cand toti cresc TVA si alte impozite, noi am venit cu ideea reducerii poverii fiscale de pe capul celor o mie de firme inscrise in registrele noastre. Le-am lasat sa respire putin, sa supravietuiasca. In acelasi timp, am elaborat proiecte pentru bani europeni, pentru reabilitarea strazilor, reabilitarea termica a scolilor si reabilitarea spitalului. Speram sa se miste ceva, desi asteptam de un an si jumatate ca birocratii din ministere sa vina, sa evalueze si sa dea lumina verde proiectelor declarate deja, de reprezentantii UE, eligibile.
- Ati atras, totusi, unele fonduri europene. Sa mentii o mie de firme in activitate, la o populatie de 28.000 de locuitori, nu e chiar atat de simplu, in plina criza. Cum ati procedat?
- Am atras cu mult peste zece milioane de euro din fondurile UE. Pana imi termin mandatul actual, daca ma ajuta Dumnezeu sa mi-l termin, voi acoperi tot orasul, inclusiv Vinerea, cu apa si canalizare (in conditiile in care, in urma cu cinci ani, cand am preluat primaria, numai 40% din gospodarii aveau apa si canal). In cele doua mandate, am cautat sa ma achit de promisiuni si am invatat eu insumi sa fac proiecte. De fapt, chiar am lucrat, pana in 2004, la primarie, la departamentul de proiecte europene. Sunt, practic, un expert in domeniu, si e pacat ca suntem lasati sa asteptam inutil, cu anii, cand avem forta economica si capacitatea de punere in practica a oricarui proiect. Fara piedica scandaloasa a guvernului, noi, la Cugir, n-am avea habar de criza, am fi atras zeci de milioane din miliardele repartizate Romaniei. Desi am invatat sa ne adaptam birocratiei europene, mult mai stufoasa decat cea autohtona, nu reusim, in schimb, sa depasim zidul de nepasare al administratiei romanesti, blocajul managerilor si expertilor romani din ministere. Este multa prostie in aceste structuri, iar scuza cu birocratia europeana mi se pare revoltatoare. Noi stiam de zece ani ca banii europeni se obtin greu, ca actele cerute sunt multe si complicate, de ce n-am facut nimic sa invatam? Din pacate, la fiecare schimbare de guvern, au fost schimbati si specialistii, fiind inlocuiti de clientela politica. Iata o cauza majora a crizei din Romania, pe care domnii politicieni n-o recunosc. Cu un procent de absorbtie de numai 3% din banii europeni (fata de 70-80% in Polonia!), nu e de mirare ca ne zbatem in mizerie si ne resemnam in fata conditiilor crancene ale FMI.
- Are primaria vreun rol in mentinerea in activitate, pe timp de criza, a celor o mie de firme din oras?
- Pentru mine, ca primarie, este foarte important sa am o activitate economica pe teritoriul orasului, chiar daca nu castig la impozite, pentru ca, daca n-as avea aceasta activitate, as avea probleme sociale, ar trebui sa ma coste mai mult ajutoarele pentru un numar din ce in ce mai mare de oameni. Pe deasupra, un oras fara firme active ar fi un oras mort, din care pleaca oamenii, iar primaria ar deveni inutila, fara obiectul muncii. De aceea, ca o masura anticriza, le-am ascultat strigatul de ajutor si, din putinii bani disponibili pentru investitii si lucrari de intretinere si reparatii, le-am dat, pe rand, de lucru. Legea permite ca sumele mai mici de 15.000 de euro sa fie acordate fara licitatie, prin incredintare directa. Sunt, spre exemplu, mici firme de prelucrari mecanice care lucreaza pentru export. Din cauza crizei, si-au pierdut clientii si, pana si-au gasit altii, ar fi trebuit sa-si inchida portile, sa-si piarda muncitorii, sa moara, in cele din urma. Le-am inteles si, timp de trei-patru luni, le-am dat eu, primaria, de lucru, astfel ca sa poata respira, sa poata gasi alte piete. Pe multi i-am salvat in acest fel, cu cate o injectie de 10-15.000 de euro, care s-au dovedit providentiali. Fiecare a avut 10-20 de muncitori si, in loc ca orasul sa se imbogateasca cu tot atatia someri, iata ca am reusit sa le mentinem locurile de munca. Nu mai vorbim aici de starea morala a acestor oameni, de evitarea pericolului, uneori greu de indurat, al pierderii slujbei.
"Daca as fi prim-ministru, m-as ingriji sa pornesc motoarele economiei si as reduce taxele"
- Sa admitem ca deveniti prim-ministru. Care sunt masurile anticriza pe care le-ati lua imediat?
- M-as ingriji sa pornesc motoarele economiei, cu toate riscurile. As reduce functionarimea, as risca sa am incasari mai mici la buget pentru o perioada limitata si as reduce taxele. As micsora cota unica la 10%, cum propunea chiar domnul Boc, dar fara prea mult curaj; as reduce TVA la 15-17%. Doamne fereste de impozitul progresiv! Am ajunge ca pe vremea lui Adrian Nastase, cand toate firmele isi ascundeau profitul.
- Din cate imi amintesc, dupa 1990, Cugirul a trecut prin mai multe crize, date fiind uzinele ce-si inchideau portile, lasand oamenii pe drumuri. Cum este criza actuala fata de cea din 1997, sa zicem?
- Floare la ureche. In 1997, au fost dati afara peste 16.000 de muncitori de la uzinele de armament. Din 18.000, au mai ramas 1800. Criza de atunci a fost nemaipomenita, a rupt lumea Cugirului in doua, a insemnat un cataclism social. Greve, probleme, manipulari, sindicate... Azi, nu mai sunt nici pe departe problemele sociale de atunci. Eram student la Timisoara, iar cand ii vorbeam tatei de economie de piata, ma dadea afara din casa. Oamenii credeau atunci ca, fara uzina, nu exista viata. N-as fi vrut sa fiu primar in vremurile acelea.
Primarului Adrian Tabana ii puteti scrie la e-mail: office@primariacugir.ro
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
16.10.2010, 19:40Paulina Oltean
D-l primar al Cugirului se numeste Adrian Teban.