Asul de inima

MARGEAUA ALBASTRA

Reproduceri dupa Horia Cucerzan

Va scriu dupa o lunga perioada in care am incercat sa gasesc explicatii si solutii la o problema care ma framanta de mai multa vreme.

Ca sa intelegeti despre ce este vorba trebuie sa va povestesc in cateva cuvinte niste intamplari petrecute inainte de momentul in care viata mea s-a schimbat radical.
Am terminat de curand Facultatea de istorie, si faptul ca va trebui sa ma despart de colegi, de Clujul in care am petrecut studentia, ma face poate mai nostalgica, de aceea indraznesc sa va povestesc dumneavoastra povestea mea de dragoste si, oarecum, sa va cer un sfat. Dar despartirea de colegi vine dupa o despartire mult mai grea. Este vorba de despartirea de omul drag, cu care am petrecut ultimii trei ani de studentie. El era cu doi ani mai mare decat mine, student la aceeasi facultate. Prietenia noastra s-a infiripat in prima vara de practica pe care am facut-o pe santierul de arheologie deschis de Universitatea noastra la castrul roman de la Bucium, din judetul Salaj. In acel loc faceau practica toti studentii de la sectia arheologie si practica era numai pe perioada verii. Invatam sa cautam vestigii vechi, obiecte, sa conservam probele gasite, sa le clasificam. Lucruri foarte interesante pentru oricine, nu numai pentru noi, viitori specialisti in acest domeniu. Dimineata lucram la santier si serile ne adunam in jurul unui foc de tabara, cantam, dansam si spuneam glume. Atmosfera era tare placuta. Vacanta se deschidea cu aceasta tabara, in timpul careia se legau noi prietenii sau se strangeau si mai mult prieteniile castigate dinainte. Printre cei mai mari era un baiat pe care l-am remarcat inca din prima zi. Era tot timpul vesel, glumet, stia sa faca atmosfera plina de bucurie, era peste tot si nu obosea niciodata sa se faca placut celor din jur. Era sufletul petrecerilor, canta la chitara, avea voce buna si mai avea si talentul de a imita vocile cantaretilor consacrati, fapt care ne distra de minune.
Intr-una din zile, in timp ce sapam pentru a delimita fundatia unei constructii, am ajuns sa lucram impreuna si am povestit multe, vrute si nevrute. A doua zi, a venit din nou langa mine si am povestit iar toata ziua. Seara s-a asezat alaturi de mine la focul de tabara. Cred ca nu trebuie sa va mai dau detalii ca sa intelegeti ceea ce am inteles si eu: Doru cauta sa fie mereu in preajma mea pentru ca ma placea. Imi placea si mie felul timid in care s-a apropiat de mine, in ciuda jovialitatii lui de toata ziua. Mi-a placut oarecum stangacia cu care mi-a marturisit ca ar fi bucuros daca as fi prietena lui si, trebuie sa va marturisesc, m-a dat gata intr-o dimineata in care mi-a daruit o margica albastra, pe care a descoperit-o intre niste cioburi de vase vechi. Mi-a spus atunci ca isi doreste ca dragostea pe care o simte fata de mine sa poata invinge timpul, la fel ca margica aceea albastra, care a trecut prin atatea secole, fara sa se stirbeasca.

Jocul dragostei si-al intamplarii

O vreme, dupa aceea, ne-am jucat de-a scenariile, imaginandu-ne cine a purtat margeaua, in ce imprejurari, cum. Eu o purtam la gat, insirata pe o sforicica, si in fiecare zi jucam un alt rol: ba eram cine stie ce matroana romana, pretentioasa, ba eram o biata sclava adusa din Orient, ba o femeie oarecare din populatia ce traia in jurul castrului.

Jocurile acestea aveau, de fapt, un rol tare greu: sa ascunda surescitarea si frenezia care ne cuprinsesera, sa ne ajute sa ne purtam cat de cat normal, in conditiile in care ne-ar fi venit mai degraba sa fugim in lume, sa ne izolam undeva unde sa fim numai noi doi. Visul oricarui indragostit: sa se rupa de lumea inconjuratoare si sa traiasca fara nici o grija intr-o laguna a fericirii. Tabara de arheologie s-a incheiat, am plecat fiecare acasa la parinti, si toamna, cand ne-am intors la cursuri, ne-am dat seama ca suntem prea indragostiti ca sa ne mai despartim. Eram mereu impreuna, invatam impreuna pentru examene, taberele din anii urmatori le-am petrecut tot impreuna si finalul acestei relatii era oarecum previzibil: urma sa ne casatorim, in momentul in care terminam facultatea. La fiecare sfarsit de saptamana plecam in drumetii, in excursii, si asa am ajuns si in Muntii Apuseni, la o manastire de calugari. Am stat acolo o dupa amiaza intreaga, nu atat pentru peisajele minunate care se deschideau in toate directiile, ci mai ales pentru ca Doru a intrat in vorba cu doi frati de acolo si discutia nu se mai termina. Se vedea ca se simte bine in compania lor si ca i se pare interesant tot ceea ce i se povestea. Am plecat spre seara, si tot drumul, el a fost tacut si foarte ganditor. In saptamana urmatoare se praznuia o mare sarbatoare religioasa si am ajuns din nou la manastire, alaturi de sute de alti oameni, care urcau drumul manati de credinta.
Pana in acel moment, eu si Doru nu fusesem prea des la biserica. Eram amandoi crescuti in spiritul valorilor morale crestine, dar nu participam duminica la slujbe, ajungeam la biserica doar la vreo cununie a unor prieteni ori la vreun botez. Dar din momentul in care am ajuns pentru intaia oara la manastirea aceea, si dupa discutia de cateva ore pe care Doru a avut-o cu calugarii, parca s-a schimbat ceva, mai ales la el. A devenit mult mai tacut, a inceput sa citeasca literatura religioasa si refuza destul de des sa mai iasa la bere cu prietenii. Simteam o raceala si in relatia cu mine, parca se strecurase ceva intre noi. Nu era indoiala, nu era suspiciune ca ar fi altcineva la mijloc, doar petreceam aproape tot timpul impreuna. Era insa o banuiala a mea, de care imi era din ce in ce mai frica. Simteam ca Doru este tot mai mult atras de manastire si ma temeam ca ar putea sa renunte la legatura noastra de dragoste, la lumea obisnuita, pentru a trai doar in lumea rugaciunii.
Intr-o zi, chiar mi-a spus ca ar vrea sa petreaca o vreme la manastire, ca nu trebuie sa ma supar pentru acest lucru, ca e important pentru el sa se lamureasca si sa gaseasca raspunsuri la niste intrebari pe care si le pune de multa vreme. Mi-a mai spus ca manastirea ii va oferi locul cel mai potrivit pentru asta si m-a rugat sa nu ma duc sa-l caut, pentru ca in doua, trei saptamani, se va intoarce la mine. Si, intr-adevar, s-a intors, numai ca era cu totul alt om. Doru pe care il condusesem la autogara ramasese in autobuzul pe care ploaia il spala de praf. De altfel, peste mai putin de o luna a plecat la manastire, din nou. Spunea ca nu-si mai poate lua sufletul si mintea de la manastirea aceea straveche din Muntii Apuseni.
Plecarea lui m-a suparat foarte tare. Mi s-a parut nedrept modul in care proceda. Eu ma dedicasem cu totul relatiei cu el, il vedeam deja ca pe barbatul cu care urma sa traiesc toata viata. Nu intelegeam ce nelamuriri mai are el, ce avea de descifrat si de inteles acolo, la manastire. M-am simtit tradata, am suferit enorm, dar n-am spus nimanui acest lucru, pana acum. Am asteptat sa se intoarca acasa si sa lamurim toate problemele care au aparut. M-am rugat in fiecare seara ca Dumnezeu sa-i dea gandul cel bun si sa-l indrepte inapoi spre casa. Nici nu-mi puteam imagina ca urma sa raman singura cat de curand. Am cerut ajutorul lui Dumnezeu, pe care-l vedeam ca pe singurul sprijin in situatia in care eram. Ma gandeam ca El trebuie sa fi vazut dragostea noastra sincera, curata, si ca nu poate s-o lase sa se stinga. Cu siguranta asa a fost. Dumnezeu le-a vazut pe toate, a vazut si indoiala din sufletul lui, dar a vazut si nostalgia vietii solitare, de renuntare la cele lumesti, care se nascuse deja in gandurile iubitului meu. Doru s-a intors acasa, dar nici macar nu a mai vrut sa dormim in aceeasi incapere. Am protestat, am plans, m-am necajit, n-am inteles cum de este posibil sa se incheie astfel o poveste ca a noastra. Raspunsul lui a venit sec si fara prea multa asteptare: voia sa se calugareasca. Dragostea pentru Dumnezeu era mai mare decat ceea ce simtea pentru lumea din care faceam si eu parte.

Pelerinaj

Iubitul meu si-a urmat calea. S-a dus la manastire, iar eu am ramas in orasul ce-mi aducea aminte la tot pasul de el, de iubirea noastra incheiata. Mi-a scris de cateva ori, apoi a urmat o lunga perioada de tacere. Intr-una din zile, mi-a scris ca va fi calugarit in curand si ma intreba daca as vrea sa particip si eu la ceremonie.

Mi s-a parut atunci ca se prabuseste lumea cu mine. Mi-am dat seama ca s-au naruit toate sperantele mele de a-l mai intoarce din drumul lui. Am fost de fata la calugarirea lui. A fost ca si cum m-ar fi invitat la nunta lui cu altcineva. Asa m-am simtit. Sigur ca am fost impresionata de tot ceea ce s-a intamplat, de momentul tunderii lui, de acela al imbracarii hainelor de calugar. O clipa, in timpul acestei ceremonii, s-a uitat la mine intr-un fel ce mi-l amintea pe el, cel de altadata, din clipele noastre bune. A fost doar o strafulgerare, pe care a ascuns-o apoi in rugaciunea pe care a trebuit s-o rosteasca. Am inteles si nu cred ca ma insel, ca inca ma iubeste. Numai ca o alta iubire, mult mai mare si mai devastatoare, il opreste sa mai traiasca cu mine. Un sentiment care nu putea fi oprit de nimic.
Am urcat la manastire din doua in doua saptamani. I-am dus carti, un pulovar gros pe care l-am tricotat pentru el, fructe. Am vazut ca-i pare bine ca sunt acolo, dar ca scurteaza pe cat poate aceste vizite. Ma gandesc ca poate are inca indoieli, poate ca-i este greu sa ma vada si sa nu se gandeasca la viata de dinainte. Intr-una din vizitele la manastire, aveam la gat margeaua albastra pe care mi-a daruit-o la inceputul relatiei noastre. A vazut-o, dar n-a zis nimic, s-a uitat doar lung la ea. Inainte sa plec de la manastire, am lasat margica langa alte bijuterii legate la icoana Maicii Domnului. Parea o lacrima intr-un lan de aur. Simteam ca acolo este locul ei, desi parea atat de modesta pe langa celelalte. Mi-am dat seama ca nu mai avea nici un rost sa-l mai tulbur si m-am gandit ca poate ar fi mai bine sa nu-l mai caut, caci ma chinui ori de cate ori ma duc la manastire si-l vad. Dar voi putea oare? Nu pot sa renunt la viata pe care am dus-o pana acum si, oricat de mult il iubesc inca, simt ca niciodata nu voi mai putea lupta pentru a-l aduce inapoi. A fost mult prea mare chemarea aceea care a facut din Doru, traitor al clipei, un om smerit, cu frica de Dumnezeu. In cei doi ani care au trecut de atunci, nu mi-a aratat nici macar o singura data ca regreta pasul facut. Si totusi, nu pot uita cum s-a uitat la mine in vreme ce-l tundeau, atunci, la calugarire. Nu stiu ce sa fac mai departe. Mi-e greu sa accept ca dragostea vietii mele s-a incheiat asa. Am crezut o vreme ca va fi doar o toana a lui, ca-i va trece si ca va reveni la cel de dinainte. Dar se pare ca dragostea pe care o traieste acolo, la manastire, nu se poate compara cu nimic. Are cineva pentru mine vreun sfat?

TEODORA

Cititor Formula AS

Vizualizari (9.517)
Note (1)
Comentarii (11)

Alte articole din acest numar

Media 5,00 / 5 (1 note)

Popularitate

3,17 %

Trimite prin Yahoo! Messenger

Recomanda unui prieten prin e-Mail

Expeditor	Destinatar

Aboneaza-te la newsletter

Tipareste articolul

11 Comentarii

Adauga un comentariu

Toate la timpul lor
12.08.2010, 11:33Mihaela Ciocan

Buna, Teodora,

M-a impresionat povestea ta, inteleg durerea pe care o simti. Dar fiecare are dreptul sa isi aleaga viata pe care vrea sa o traiasca. Poate ca Doru mereu a avut un dor de Dumnezeu in suflet, dar nu l-a impartasit nimanui. Dragostea de Dumnezeu nu poate fi inteleasa de oameni si este o dragoste suprema. Biserica este Mireasa Lui, la asta m-am gandit cand ai spus ca ti s-a parut ca parca ai asistat la nunta lui cu altcineva. Asa scrie in Biblie, asa spune insusi Isus.
Daca el a ales aceasta cale si o urmeaza deja de doi ani, poate ar fi timpul sa mergi si tu mai departe, sa accepti ca toate experientele au un rost in viata noastra, ca fiecare traire mai puternica ne invata cate ceva. Asa ca invata lectia si continua-ti viata! Sunt atat de multi barbati minunati ce asteapta sa fie descoperiti, da-le o sansa! Da-ti tie o sansa! Viata e atat de frumoasa, incat nu merita sa o irosim plangand dupa trecut.
margeaua albastra
12.08.2010, 13:36Alina Bohus

Nu fii egoista dragostea dintre oameni dureaza putin fata de dragostea lui Dumnezeu care e vesnica.ai sa intelegi asta mai tarziu oricum daca venea la tine nu ar mai fi fost la fel,poate e drumul lui adevarat si nimeni nu are voie sa l opreasca.trebuie sa intelegi ca Dumnezeu este mai important decat toate din lumea asta pt ca toate sunt trecatoare,el a gasit cel mai minunat drum pe care il poate avea un om.este sacrificiul suprem incearca sa intelegi nu te gandi ca de ce nu te a ales pe tine pt ca nu te poti pune cu Dumnezeu,multumeste pt ce a fost ca nu stii niciodata de ce a fost asa.roaga te si vei intelege adevarul si in adancul sufletului ai stiut cand ai daruit margica maicii
Draga fata
12.08.2010, 20:31Arina Avram

Povestea ta seamana cu filmul ââ‚¬Å¾Pasarea spinââ‚¬Å“. Chiar daca l-ai vazut cauta sa-l mai vizioneaza inca o data. Parerea mea ar fi sa nu te mai impotrivesti alegerii pe care a facut-o prietenul tau, oricat de greu ti-ar fi. Poarta-l in suflet si iarta-l. Poarta-l in suflet cu iubire si bucurie, iar pe o treapta mai sus, deasupra tuturor, sa fie in sufletul tau Dumnezeu. Inchina-i aceasta iubire lui Dumnezeu, din toata inima. Asta a fost planul Celui de Sus pentru el. Si desigur ca exista si un plan pentru tine. Cauta sa cistesti si cartile lui Serghei Nikolaevici Lazarev - un mare energoterapeut rus. Poate te vor ajuta sa intelegi. In orice caz nu parasi biserica, nu-L parasi pe Dumnezeu. In orice caz sa nu porti ranchiuni sau suparari sau gelozii nimanui.
In alta ordine de idei - pe plan uman - am sa-ti spun ca atunci cand iubesti un om cu adevarat, pentru el insusi si nu pentru tine, intr-un fel egoist, il lasi sa plece sa-si implineasca menirea, sau gandul... Daca iubesti un om cu adevarat il lasi liber! Poate chiar asta a fost lectia ta de viata.... cine stie?
Cu drag,
Arina
Iti doresc mult noroc si roaga-te Celui de Sus sa-ti dea ceea ce este bun si potrivit pentru tine. Incheie-ti rugaciunile cu ââ‚¬Å¾Faca-se voia TA, Doamne!ââ‚¬Å“
Despre monahism
13.08.2010, 10:07Alexandra Tatulea

Draga mea,

te rog citeste viata Sfantului Alexie, omul lui Dumnezeu.
Vei afla multa mangaiere, pentru ca vei afla exact ce se afla in mintea, in inima unui om care isi lasa mireasa in noaptea nuntii pentru a fugi la manastire.

Cu drag,

Alexandra
Accepta
13.08.2010, 10:45Maria Teofilia

Doru a inteles ca mantuirea sufletului este cu mult mai de pret decat orice altceva de pe acest pamant. Daca-l iubesti cu adevarat, accepta si respecta alegerea lui. Cu siguranta, el se roaga lui Dumnezeu sa fii binecuvantata cu ceea ce el nu ti-a putut darui. Si vei fi, cata vreme vei cauta folosul semenilor inaintea celui propriu. Dumnezeu sa fie cu tine si sa-ti dea puterea sa ierti, sa intelegi, sa accepti, sa crezi si sa nadajduiesti totul. Doamne ajuta!
Curaj!
13.08.2010, 11:16Arleth Theran

Draga Teodora,

Cred ca iti inteleg foarte bine starile si sentimentele si sunt alaturi de tine in suferinta pe care o ai de dus. Cu toate acestea, nu pot sa nu te sfatuiesc sa incerci sa vezi cu alti ochi aceasta intreaga experienta. Poate Dumnezeu are o lucrare cu voi doi. Doru nu te-a parasit pentru ca nu te mai iubeste, dimpotriva: a descoperit ca exista o iubire de cu totul alta natura, fata de Dumnezeu si de intreaga creatie, din care faci parte si tu. Intr-un fel, prin tine a ajuns sa descopere bucuria si linistea. Si tu ai participat la acest lucru. Tu vrei ceva anume de la el, insa cred ca ar trebui sa te intrebi daca vrei ceea ce ai nevoie cu adevarat. Stiu din experienta proprie ca ceea ce i-am cerut lui Dumnezeu mi s-a implinit. Insa nu am fost fericita mereu. De ce? Pentru ca nu am cerut ce trebuia, cum trebuia. I-am cerut sa-mi implineasca voia proprie, pe cand El poate avea alta lucrare cu mine. Sfatul meu este sa mergi la un duhovnic si sa il rogi sa-ti recomande unele scrieri ale sfintilor parinti pentru a descoperi tu singura motivele care i-au indemnat sa se calugareasca. Poate asa o sa ajungi sa il intelegi mai bine pe Doru, iti vei linisti sufletul si vei ajunge sa te bucuri pentru el, iar intr-un final iti vei deschide si tu inima fata de ceea ce are Dumnezeu pregatit pentru tine. Curaj!
MESAJUL PIETRICELEI ALBASTRE
13.08.2010, 13:12Nicoleta Budai

DRAGA TEODORA
NEBANUITE SUNT CAILE DOMNULUI! NIMIC NU-I INTAMPLATOR PE LUMEA ASTA SI POATE VA VENI MOMENTUL CAND VEI INTELEGE DE CE A TREBUIT SA TRECI PRIN ACEASTA POVESTE...STIU CA E GREU SA ACCEPTI... SE PARE CA PRIETENUL TAU E UNUL DINTRE CEI PUTINI, CARE REUSESC SA-SI IGNORE TRUPUL SI SA-NTELEAGA CU SUFLETUL (SAU POATE CHIAR SA PERCEAPA)FERICIREA DE DINCOLO DE MOARTE. E DE FAPT CEVA SPRE CARE TINDEM CU TOTII. SA NU CREZI CA TE-A UITAT SAU CA NU TE MAI IUBESTE. NUMAI CA TE IUBESTE ALTFEL... DOAR CU SUFLETUL.IAR PIETRICICA ACEEA ALBASTRA TOCMAI ASTA REPREZINTA-PURITATEA SI INVINGEREA TIMPULUI. DUMNEZEU L-A ALES SI DINCOLO DE DUREREA TA AR TREBUI SA FII MANDRA CA AI AVUT LANGA TINE UN ASTFEL DE OM. DESI E GREU SA CREZI DRAGOSTEA LUI SE VA INTOARCE LA TINE. NU ASA CUM TI-O DORESTI ACUM, NU IN TRUPUL SAU CI PERSONIFICATA DAR SA FII SIGURA CA O VEI RECUNOASTE. FII FERICITA CA POTI SA-L IUBESTI...CHIAR DACA DOAR CA PE UN FRATE. POTI SA FACI ASTA PENTRU CA TOTUL PLEACA DIN GANDIRE. AMINTESTE-TI CU DRAG DE EL, NU DE VOI, MAI ALES NU DE VOI ATINGANDU-VA. USOR, USOR VEI VEDEA CUM SENTIMENTELE TALE SE INVALUIE INTR-O ALTFEL DE AURA. EU ITI SPUN ASTA DIN EXPERIENTA... PE DE ALTA PARTE REVIZUIESTE-TI RELATIA CU DUMNRZEU. ESTE FOARTE IMPORTANT SA AI O COMUNICARE ARMONIOASA CU DIVINITATEA. SINGURA AI SPUS CA NU PREA MERGEAI LA BISERICA SI TE-NTREB DACA MACAR O SFANTA CRUCE FACEI PE ZI SAU ZICEAI UN TATAL NOSTRU SI ORICUM LEGATURA CU DUMNEZEU NU SE REDUCE LA ASTA. SE PARE CA SCOPUL SUFERINTELOR PRIN CARE TRECEM ESTE ACELA DE A-L CUNOASTE PE DUMNEZEU, DE A NE UNI CU EL. ALEGE-TI UN DUHOVNIC BUN LA CARE SA TE SPOVEDESTI SI CARE SA TE-NDRUME PE CARAREA RELIGIOASA. ACEST LUCRU TE VA AJUTA SA-NTELEGI MULTE LUCRURI SI SA LE PERCEPI ALFEL.MAI MULTE NU POT SA-TI SPUN PENTRU CA NU AM CUVINTE. LIMBAJUL SUFLETULUI NU ARE NEVOIE DE CUVINTE.TOT CE AM SPUS A FOST DIN EXPERIENTA. EU TI-AM DAT DOAR UN SFAT. TU ESTI CEA CARE ALEGI DACA-TI LASI OCHII SA VADA CA MINUNILE SE INTAMPLA SI ASTAZI, SI INCA LA FIECARE PAS. DUMNEZEU SA TE AJUTE!
Un sfat...
13.08.2010, 21:06Stefania Lungu

Uita-l!...
Calea pocaintei
14.08.2010, 05:27Marta Copil

StimatÃâ€žï¿½ Teodora,

Acea dragoste trupeascÃâ€žï¿½ trÃâ€žï¿½itÃâ€žï¿½ fÃâ€žï¿½rÃâ€žï¿½ binecuvÃÆ’Â¢ntarea lui Dumnezeu este pÃâ€žï¿½catul desfrÃÆ’Â¢nÃâ€žï¿½rii. Imediat ce aÃâ€¦Â£i simÃâ€¦Â£it cÃâ€žï¿½ nu puteÃâ€¦Â£i trÃâ€žï¿½i unul fÃâ€žï¿½rÃâ€žï¿½ celÃâ€žï¿½lalt, ar fi fost perfect sÃâ€žï¿½ vÃâ€žï¿½ cÃâ€žï¿½sÃâ€žï¿½toriÃâ€¦Â£i ATUNCI, nu sÃâ€žï¿½ amÃÆ’Â¢naÃâ€¦Â£i pÃÆ’Â¢nÃâ€žï¿½ la terminarea facultÃâ€žï¿½Ãâ€¦Â£ii. AmÃÆ’Â¢ndoi aÃâ€¦Â£i intrat ÃÆ’Â®n mÃÆ’Â¢nÃâ€žï¿½stire, la prima vizitÃâ€žï¿½, ca doi desfrÃÆ’Â¢naÃâ€¦Â£i, doi oameni trÃâ€žï¿½ind ÃÆ’Â®n pÃâ€žï¿½cat. A fost uÃâ€¦ï¿½or pentru pÃâ€žï¿½rinÃâ€¦Â£ii cÃâ€žï¿½lugÃâ€žï¿½ri sÃâ€žï¿½ ÃÆ’Â®i descopere bÃâ€žï¿½rbatului cu care trÃâ€žï¿½iaÃâ€¦Â£i vraja pÃâ€žï¿½catului, sÃâ€žï¿½ ÃÆ’Â®l facÃâ€žï¿½ sÃâ€žï¿½ ÃÆ’Â®nÃâ€¦Â£eleagÃâ€žï¿½ Ãâ€¦ï¿½i sÃâ€žï¿½ vadÃâ€žï¿½ cu ochi noi mreaja ucigÃâ€žï¿½toare ÃÆ’Â®n care ÃÆ’Â®Ãâ€¦ï¿½i prinsese viaÃâ€¦Â£a Ãâ€¦ï¿½i care vÃâ€žï¿½ dusese pe amandoi la moartea prin pÃâ€žï¿½cat, Ãâ€¦ï¿½i sÃâ€žï¿½ ÃÆ’Â®l ÃÆ’Â®ndemne la pocÃâ€žï¿½inÃâ€¦Â£Ãâ€žï¿½ imediatÃâ€žï¿½, cÃâ€žï¿½ci Dvs. nu ardeaÃâ€¦Â£i aÃâ€¦ï¿½a de tare dupÃâ€žï¿½ viaÃâ€¦Â£a curatÃâ€žï¿½. AÃâ€¦ï¿½a ÃÆ’Â®nÃâ€¦Â£eleg de ce acest bÃâ€žï¿½rbat v-a scris dupÃâ€žï¿½ aceea Ãâ€¦ï¿½i v-a chemat chiar Ãâ€¦ï¿½i la tunderea sa ÃÆ’Â®n monahism.
VÃâ€žï¿½ ÃÆ’Â®ndemn sÃâ€žï¿½ vÃâ€žï¿½ gÃâ€žï¿½siÃâ€¦Â£i urgent un duhovnic bun (rugaÃâ€¦Â£i-vÃâ€žï¿½ Bunului Dumnezeu sÃâ€žï¿½ vÃâ€žï¿½ ÃÆ’Â®ndrume paÃâ€¦ï¿½ii spre un astfel de duhovnic), Ãâ€¦ï¿½i probabil, dacÃâ€žï¿½ este de la Bunul Dumnezeu sÃâ€žï¿½ vÃâ€žï¿½ cÃâ€žï¿½sÃâ€žï¿½toriÃâ€¦Â£i, vreodatÃâ€žï¿½, pÃÆ’Â®nÃâ€žï¿½ atunci, trebuie sÃâ€žï¿½ reÃÆ’Â®nvÃâ€žï¿½Ãâ€¦Â£aÃâ€¦Â£i sÃâ€žï¿½ retrÃâ€žï¿½iÃâ€¦Â£i creÃâ€¦ï¿½tineÃâ€¦ï¿½te, ÃÆ’Â®n curÃâ€žï¿½Ãâ€¦Â£ie trupeascÃâ€žï¿½ Ãâ€¦ï¿½i sufleteascÃâ€žï¿½. Sau poate alegeÃâ€¦Â£i, la fel, calea mÃÆ’Â®nÃâ€žï¿½stirii de maici!

RÃâ€žï¿½spunsul meu e crunt, dar fostul Dvs. bÃâ€žï¿½rbat ÃÆ’Â®mi dÃâ€žï¿½ dreptate, desigur.

"IeÃâ€¦ï¿½irea din cercul vicios plÃâ€žï¿½cere-durere, ÃÆ’Â®nseamnÃâ€žï¿½ ridicarea la o altÃâ€žï¿½ plÃâ€žï¿½cere Ãâ€¦ï¿½i la o altÃâ€žï¿½ vigoare, de ordin spiritual, care dau omului adevÃâ€žï¿½rata ÃÆ’Â®ntÃâ€žï¿½rire a firii. PutinÃâ€¦Â£a aceasta i-a dat-o (omului) coborÃÆ’Â¢rea Logosului ÃÆ’Â®n trup (ÃÆ’ï¿½ntruparea Fiului lui Dumnezeu."
(Sf. Maxim MÃâ€žï¿½rturisitorul, ÃÆ’Â®n Filocalia Sfintelor NevoinÃâ€¦Â£e ale DesÃâ€žï¿½vÃÆ’Â¢rÃâ€¦ï¿½irii, Vol II, varianta romÃÆ’Â¢neascÃâ€žï¿½ de Pr. Prof. Dr. Dumitru StÃâ€žï¿½niloae)

VÃâ€žï¿½ indemn sÃâ€žï¿½ citiÃâ€¦Â£i mai multe cÃâ€žï¿½rÃâ€¦Â£i duhovniceÃâ€¦ï¿½ti (cele douÃâ€žï¿½sprezece volume ale Filocaliei v-ar fi de mare folos) Ãâ€¦ï¿½i ziditoare de suflet Ãâ€¦ï¿½i sÃâ€žï¿½ priviÃâ€¦Â£i foarte, foarte serios cÃâ€žï¿½tre scopul pentru care ne-a creat Dumnezeu:
"... de pe aceastÃâ€žï¿½ treaptÃâ€žï¿½ supremÃâ€žï¿½ a activitÃâ€žï¿½Ãâ€¦Â£ii fiinÃâ€¦Â£ei sale, omul e ridicat deasupra lui ÃÆ’Â®nsuÃâ€¦ï¿½i, umplÃÆ’Â¢ndu-se exclusiv de lucrarea dumnezeeascÃâ€žï¿½ necreatÃâ€žï¿½, devenind adicÃâ€žï¿½ Dumnezeu dupÃâ€žï¿½ har...Din Hristos ca om ÃÆ’Â®ndumnezeit se revarsÃâ€žï¿½ ÃÆ’Â®n omul, care a crescut ÃÆ’Â®n El prin credinÃâ€¦Â£Ãâ€žï¿½, virtute Ãâ€¦ï¿½i contemplaÃâ€¦Â£ie, conÃâ€¦Â£inutul ÃÆ’Â®ndumnezeitor al energiilor necreate."
(Filocalia vol. III, XIV-XV)

Cu respect,

Marta
HAI SA FIM REALISTI
17.12.2010, 13:33Andrei Matei

Inteleg ca toata lumea crede ca aici este mana lui Dumnezeu si...oricum aceasta idee cu calugaritul ar trebui sa fie de ani de zile in mintea lui asa brusc nu imi inchipui de ce ar aparea.Posibil sa aibe ceva de ascuns un mare pacat sa spun asa si el crede ca daca se calugareste il indreapta.Totusi eu nu sunt un om prea credincios.Dar daca tu crezi ca ai facut tot posibilul ca relatia sa mearga bine nu te invinovati nu e vina ta,nici vina Domnului, e vina lui.Nu cred ca e posibil sa uiti o persoana iubita...poate doar sa atenuezi cu timpul.Incearca sa gasesti pe altcineva care sa iti ocupe timpul si sa et ajute sa il uiti.
Numai Bine!
fi mandra de el
10.01.2011, 15:08Smaranda Filipciuc

Fii mandra de alegerea lui Doru. Gandeste-te doar ca esti pe locul doi dupa Dumnezeu. Sunt atatia oameni care ranesc in favoarea unor lucruri atat de injositoare..
fii mandra ca esti pe locul 2 dupa Dumnezeu - asta ti-a aratat prin acea privire. Incearca sa iti creezi viata pe care ti-o doresti, stiind ca in acea manastire cineva se va ruga mereu pentru tine.