Lectia de folclor

Cand muzica populara razbate prin perdeaua kitsch-ului generalizat

Asa cum televiziunile de stiri se straduiesc sa creeze o Romanie paralela cu adevarata realitate, promovand scandalul, sordidul, uratul si criticismul obsesiv, si in domeniul folclorului au fost inventate televiziuni care, cu putine exceptii, isi incropesc programele fara nici un criteriu valoric, fara nici un filtru profesionist, lasand kitsch-ul generalizat, incultura si batjocura sa domine ecranul. Daca in politica poti apasa pe telecomanda schimband fara urmari prea grave programul, in proliferarea manelista a foclorului, operata constant de posturile respective, se petrec deteriorari ireparabile, gustul public si scara de valori traditionale romanesti fiind pervertite iremediabil. De aceea, este de-a dreptul surprinzator sa afli ca intr-un sat arhaic ca Podul Turcului (Bacau) sau intr-un oras cosmopolit ca Timisoara se practica folclor autentic la cel mai inalt nivel.

La ora de folclor, in Podul Turcului

Podul Turcului e un sat aflat la granita dintre judetele Bacau si Vrancea, asezat intr-o campie manoasa si verde, strabatuta de apa cea repede curgatoare a Zeletinului. Sat cuprins si manos, nu i s-a dus faima in lume prin frumusetea lui, ci printr-un ansamblu de copii indragostiti de muzica populara, condusi de un dascal de moda veche, care a stiut sa le inoculeze stima pentru comorile folclorului romanesc. Il cheama Nicolae Popa, si sub bagheta lui cea maiastra, elevii din Podul Turcului au cucerit toate premiile I, la toate festivalurile nationale si regionale la care au participat. Aproape ca n-a existat familie in sat sa nu fi avut un copil in echipa muzicala a profesorului. Reteta lui a fost simpla: primim toti elevii in ansamblu, incepand de la gradinita, dar raman peste orele obligatorii de muzica numai cei talentati. Fara a fi fost platit in plus pentru timpul sau dedicat copiilor, Nicolae Popa si-a asumat an de an, ca un apostol, cauza ambitioasa a traditiei populare, smulgand din mrejele discotecilor zeci de copii si tineri. Loredana Stupu, cea mai valoroasa solista din promotia actuala a ansamblului, absolventa a facultatii de filologie, spune ca, dupa mama sa buna, care i-a dat viata, folclorul a facut-o sa se nasca a doua oara: "Nici o muzica nu e capabila sa te faca sa te simti nemuritor, ca muzica noastra populara".

"Acesti copii imi tin de cateva decenii lacrimile in cumpana"

Am asistat la un spectacol al ansamblului "Privighetorile Zeletinului".Cel mai tanar solist de pe scena, Melania Ivan, are 6 ani. Cel mai varstnic, Emilian Marin, 22. Repertoriul cuprinde exclusiv folclor autentic, cantece si jocuri "din batrana Moldova", dar si din marile vetre de folclor ale tarii. Canta cu o voce inalta, plina de expresivitate, Loredana, membra in ansamblu de pe cand era in clasa a doua. Canta cu vocea si cu vioara, se acompaniaza ca vechii lautari, cu o autenticitate uimitoare, de parca ar fi o "lele" sau o "doda" din satele noastre intrate in istorie. Melodiile "Langa prispa lui Vasile", "Trandafir, crenguta verde" si "Frunzulita salcioara" electrizeaza publicul. Sunt autentice, neprelucrate, culese din satele de pe Valea Zeletinului. Concurenta ei directa, Ana Maria Istrate, studenta, are si ea o voce calda, puternica, expresiva, stapaneste bine sala si comunica usor cu spectatorii. Le spune direct: "Am vinit cu lautari...". Tot sa cante cu lautari a "vinit" si Mihaela Despina Spulber, studenta la Iasi, membra in ansamblu de la varsta de opt ani, a carei vioara vrajeste asistenta si smulge nesfarsite aplauze. O mana sigura ca a ei cuprinde vioara batraneste, si-o indeasa adanc sub barbie si-i zice sarba de la Podul Turcului cu atata foc, ca vreo cativa flacaiasi din spatele salii prind a bate podeaua. Vocea baritonala a solistului Emanuel Popa, membru al ansamblului din frageda pruncie, ca si toti ceilalti, de altfel, ii readuce pe spectatori pe plaiurile natale. Popa este un cantaret local, iubeste folclorul "di pa ulita noastra", fara sa para jenat ca este absolvent de universitate la Bucuresti. Nu stiu daca voi putea vorbi vreodata despre toti acesti copii culesi de dascalul Popa din colbul drumului si-adusi pe scena, sa faca performanta artistica, pentru a nu se pierde traditiile locale."Bravo pentru cunostintele dumneavoastra muzicale solide", spune francezul Bertrand Borche, "aceasta face viitorul Europei". "Felicitazioni vivissime", le-a adresat si italianul Gianni Marini, presedintele Festivalului International de folclor din Treviso, cu ocazia turneului ansamblului in Italia. "Acesti copii imi tin de cateva decenii lacrimile in cumpana", marturiseste poetul Ion Fercu, cel care a publicat zeci de articole inchinate formatiei. "Privighetorile Zeletinului te impresioneaza imediat, te lasa mut", spune cu admiratie colegiala profesorul Ilie Dumitru, directorul ansamblului folcloric "Cununita" din Dambovita. "Frumosii copii din Podul Turcului confirma ca sufletul bolnav al lumii secolului 21 poate fi vindecat prin terapia cu muzica populara romaneasca", crede criticul literar Daniel Nicolescu. Spicuirile din cartea de onoare pot continua pe pagini intregi. Fenomenul Zeletin nu are asemanare, iar implinirea a 35 de ani de cand modestului dascal de tara, Nicolae Popa, i-a trecut prin cap sa transforme ora de muzica a programei scolare in ora de muzica populara a intregului sat si apoi, intr-un fel, a intregii tari, trebuie sarbatorita de toti iubitorii de folclor.

Aurelia Rosu Popa

"In cantec sufletul imi pun"

O doamna a folclorului banatean autentic, necontaminat de ritmuri sarbesti si de manelele folclorizante de la nuntile clanurilor de cartier, este Aurelia Rosu Popa din Timisoara, apreciata de maestrul Gheorghe Zamfir drept o voce tipica pentru cantecele populare din vestul Romaniei. Sub genericul "Rapsodia Banateana - In cantec sufletul imi pun", maestrul gireaza un album de exceptie, in interpretarea Aureliei Rosu Popa si a Orchestrei Ansamblului Profesionist de Cantece si Dansuri "Banatul" din Timisoara. Notam ca, in anumite piese, se simte ca profesionalismul bate simplitatea populara, iar versul cult acopera versul poetului popular anonim, fiind vorba, pana la urma, de multi profesionisti implicati in realizarea CD-ului (maestrul Zamfir insusi avand fragmente de solo la nai). Cu toate acestea, culegerea reprezinta un succes demn de consemnat, un eveniment cultural remarcabil (nu multi dintre solistii de muzica populara din Romania se pot lauda ca au fost vreodata "protejatii" marelui Zamfir). Fara a avea complexul provinciei, Aurelia Rosu Popa refuza sa faca compromisuri si sa se abata de la linia muzicala traditionala.Ca rezultat al acestei atitudini, se confrunta cu un anume tip de izolare din partea autoritatilor culturale locale. Despre aparitia la televiziunile comerciale nici nu poate fi vorba. Doamna Rosu Popa nu va accepta niciodata sa cante pe un post care difuzeaza manele sau la care prezentatoarele de asa-zis folclor poarta fustite... populare mini. Ca sa nu mai vorbim de prezenta unor personaje rudimentare, autointitulate "cucurigii jumuliti". Locul in care Aurelia Rosu Popa isi gaseste in cele din urma admiratia si succesul meritat este Banatul Sarbesc, la Uzdin si Varset, acolo unde romanii o primesc cu bratele deschise si o roaga sa cante fara orchestra. Cantecul preferat al celor mai multi dintre ei este dedicat prietenilor, singurii pe care se poate baza doamna Aurelia, in Banatul de dincoace si de dincolo de Dunare: "D-aia-n lume cat traiesc/ Cu precinii ma falesc...".

Albumul poate fi comandat la Fundatia Internationala de Muzica "Gheorghe Zamfir", tel: 021/260.10.08, 0256/49.24.27, e-mail: office@gheorghezamfir.ro sau videoarts@xnet.ro