Simona Simona

Comentarii scrise de Simona Simona

Afisare: 1 - 3 din 3 comentarii

04.09.2010, 19:07

Ce-ar fi sa schimbi un pic strategia? Sa nu mai fii asa cuminte, sa dai cu o farfurie de pamant si sa te simti eliberata la auzul sunetului de cioburi, dupa care sa te ridici in picioare in toate felurile posibile - figurate sau nu - si sa cauti la randul tau copii care cauta pe cineva ca tine? Ai dragoste de mama de dat? E foarte rara, nu o pastra pt tine, cauta-i destinatarii. Vorbesc la plural pentru ca pari sa ai multe locuri prin suflet. Umple-le!
Dupa care ai putea sa cauti femei care se cred neimplinite, ca tine, dar nu sunt la fel de puternice ca tine. Le inveti sa sparga farfurii si sa schimbe strategia. :)

POVESTI DE DRAGOSTE

04.09.2010, 18:58

Alexandra, in copilarie toate am avut genul acela inocent de declaratie: "cand o sa fiu mare, vreau sa fiu ca mama mea.". Ai putea repeta azi momentul acela, ai putea sa-i zambesti si sa-i spui: as vrea sa fiu exact ca tine, mama!

POVESTI DE DRAGOSTE

19.08.2010, 17:33

Vrem - nu vrem, o ierarhizare tot exista. Nu traim pe o campie, ci situati pe treptele unei scari. Unii pe o treapta, altii pe alta. Dumnezeu ne aseaza acolo, mai urcam si noi cate un pic. Sau mai coborim...

Asta nu inseamna ca Dumnezeu nu ne iubeste pe toti, de pe toate treptele. Dar la fel nu suntem - slava cerului! Suntem binecuvantati cu diferentierea care face totul atat de interesant si plin de invataminte.

Cineva va fi deci intotdeauna pe treptele foarte inalte. Inteleptii planetei nu mai au plete si barbi carunte, ci blugi si tricouri din bumbac. N-ar trebui sa ne fie chiar asa de greu sa acceptam asta. Si nici nu ar trebui sa-i comparam pe acei copii cu ai nostri, comparatie care sa nasca apoi in suflete discordii. Nu sunt usor de crescut. Sunt incercari pentru familiile lor. E mai mult si mai greu decat un mic Mozart.

Si atunci, draga doamna Maria, sa ne gandim cu intelegere ca un copil care stie cine e la telefon inainte de a raspunde nu-si poate prevedea propria moarte pentru ca Dumnezeu s-a indurat sa-l apere de aceasta ultima cunoastere. Sau am putea sa ne gandim ca totusi si-a vazut moartea, dar i-a inteles si rostul in cadrul unui ciclu pe care crestinii il stiu bine... dar ar fi prea mult pentru mine - una!

E adevarat ca o lume idilica, lipsita de rau, ar fi ca o scoala fara profesor. Dar nu asa ceva promit specialistii ca ne vor aduce copiii indigo. Doar ca, in loc sa tot repetam la nesfarsit clasele I - IV, ne vor medita in particular ca sa dam admitere la facultate.

Una peste alta, renuntand la metafore si pilde, judecand numai din punctul de vedere al unei mame de copil neindigo care sunt, zic asa: sa ne gandim ca fiecare copil a venit pana la urma cu o misiune a lui pe lume. Al meu o are pe a lui, sa-i ajute Dumnezeu sa si-o duca pana la capat! Copiii indigo ai altora o au pe a lor, sa-i ajute Dumnezeu si pe ei, ca au mare-mare nevoie! Nu trebuie sa cedam celui dintai imbold de a-i renega, doar pentru ca sunt mai destepti decat ai nostri...

Copiii indigo

• 1