Asul de inima

Dulce e numele tau, razbunare!

Crestineste ar fi ca o femeie mintita, inselata sau parasita, sa-l ierte pe cel care ii transforma viata in infern. Dar cu mult inainte sa-si reaminteasca de cele zece porunci, victimele contraataca, apeland la o arma fioroasa si invizibila: RAZBUNAREA. "Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi". Arma cea mai rapida impotriva umilintei de-a fi tradat. O arma pe care femeile o folosesc cu dexteritate chirurgicala, asa cum reiese si din povestile pe care le publicam. Morala v-o lasam dvs. in seama. Razbunarea este un sentiment legitim sau nu? Oare este ea de folos? Va asteptam raspunsurile cu interes

Captuseala descusuta

Sotul meu era privit la firma ca un arbitru al elegantei. Avea cea mai frumoasa masina, cele mai elegante costume, cea mai tanara si mai blonda secretara. Ce alte atributii ii mai reveneau acelei domnisoare de 21 de ani mi-am dat seama abia atunci cand a inceput sa-mi sune barbatul pe telefonul mobil, in toiul noptii. Brusc m-am dezmeticit si mi-a fost clar: s-a terminat totul intre noi. Ma saturasem de aroganta si de aerele lui de cocos. Bineinteles, a negat cu inversunare si a incercat sa schimbe discutia. Urma sa faca o analiza a departamentului sau la conducerea firmei si, cu cea mai mieroasa voce din lume, m-a rugat sa-i calc camasa alba, de gala, si sa-i perii costumul de firma, care-i venea ca turnat. Costumul gri inchis, din stofa englezeasca, mi-a dat o idee. Am descusut captuseala la poale si am cusut-o putin mai jos, asa incat s-a format o cuta destul de mare care dupa cateva miscari, avea sa iasa afara si sa atarne pe sub marginea sacoului asa de cochet. Inainte sa plece la acea sedinta decisiva pentru viitorul carierei lui, mi-a depus pe obraz un sarut plin de recunostinta. Mai tarziu, unul din colegi mi-a povestit cum barbatul meu inlemnise si se facuse rosu ca focul, cand seful cel mare l-a apostrofat in fata tuturor celor adunati in birou: "Va platim chiar atat de prost, de nu v-ati putut permite sa va cumparati un costum decent?".
Ludmila N.

O seara scumpa

Ion (sa zicem), sotul meu de peste cinci ani, mi-a spus intr-o seara, la masa, in timp ce-si taia friptura in farfurie, ca nu mai simte nimic pentru mine si ca e cazul sa divortam. A stabilit si o seara, cand trebuia "sa discutam problema cu calm". Tinea mortis sa nu tulburam cumva armonia dintre noi, sa ramanem, in ciuda despartirii, "buni prieteni". Am simtit ca imi pierd rasuflarea si ca o sa-mi plezneasca inima-n piept. Cu toate astea, am acceptat. Daca sotul meu mult iubit isi dorea o seara linistita pentru discutii, n-aveam de gand sa i-o refuz. Am fixat-o in week-end. Si, avand in vedere ca era vorba de despartire, m-am gandit sa-i gatesc mancarea lui preferata, friptura vanatoreasca inabusita in vin. Am cumparat un muschi de vita frumos, l-am transat, am taiat ceapa si morcovii si am turnat peste ele o sticla intreaga de vin rosu... Sotul meu este oenolog si colectionar. Are un dulap intreg cu vinuri de pret, pe care a cheltuit o avere. Fin degustator, a fost de-a dreptul entuziasmat, simtind aroma carnii. I-a placut la nebunie! Incantarea i-a disparut ca prin farmec, cand, dupa cina, mergand in bucatarie, a descoperit sticla goala, pusa de mine, dinadins, pe bufet. Pe eticheta neagra, scria cu litere aurite: Chateau Lafitte Rotschild, recolta din 1945, piesa cea mai pretioasa din colectia lui. Aproape imposibil de procurat si, in orice caz, de o valoare inestimabila. Ce sa-i faci, divorturile au si ele un pret...
ANTONIA

Un telefon din America

Era profesor de istorie si cu mult mai in varsta ca mine. Cum tocmai trecusem printr-o despartire traumatizanta, mi s-au parut foarte atragatoare maturitatea, calmul si ingaduinta lui.

Pana am descoperit ca in realitate era un om slab, ros de ambitii neimplinite, care-si compensa lipsa de succese si prestigiu profesional seducand cate o studenta la fiecare curs. Fusesem si eu una din ele, dar dupa ce acceptase sa ma insoteasca acasa, sa-mi cunoasca parintii, jucand la perfectie rolul unui petitor hotarat. Am asteptat mult timp prilejul sa ma razbun. L-am gasit un an mai tarziu, cand am plecat cu o bursa la Universitatea americana Harvard, selectionata prima dintre candidatii romani. Acolo am fabricat cu ajutorul unui xerox o fila cu antetul universitatii, pe care am scris o invitatie adresata fostului meu profesor, propunandu-i sa participe la un simpozion unde urma sa fie prezenti istorici de talie internationala si, totodata, rugandu-l sa trimita dinainte comunicarea sa in manuscris, in scopul de a-i fi publicata. Am semnat cu numele sefului de catedra, iar ca telefon de la secretariat am dat numarul colegei mele de camera. Dupa vreo saptamana, s-a si grabit sa sune, cu vocea tremurand de emotie. Eram convinsa ca deja se umflase in pene printre confrati: el, invitat la Harvard! Si comunicarea ii va fi publicata! Intr-o a doua etapa, am inceput sa trimit faxuri in tara la universitate, asa incat si la rectorat toata lumea sa afle noutatea. Il intrebam daca doreste o camera dubla ori cu un singur pat la un hotel de cinci stele, care ar fi pretentiile lui in privinta onorariului, daca eventual ar fi disponibil, in cazul cand i s-ar oferi un post de profesor pe o anumita perioada. Pe acest ultim fax am indicat numarul de telefon real al profesorului american, cerand un raspuns neintarziat. Si astazi regret ca n-am putut asista la convorbire.
VERA P.

Rusine pe patru roti

Cand am aflat ca S. ma inseala, am plecat la parinti, apoi m-am intors. Imi promisese solemn ca va pune punct acelei legaturi care ma imbolnavise de umilinta si de durere. Il iubeam cu adevarat. Nadajduisem copilareste ca vom putea sa lasam totul in urma, ca pe un vis urat. Dar se vede ca lupul isi schimba parul, nu si naravul. Intr-o noapte, spre dimineata, am auzit cheia invartindu-se prudent in broasca. Exact ca atunci cand l-am prins prima data cu minciuna! De data asta, am stiut imediat de unde vine. Mania si dezamagirea m-au coplesit, mi s-a facut rau fizic: pulsul o luase razna si cu mare greutate reuseam sa respir. Ce ticalosie fara seaman! Avusesem o rabdare supraomeneasca, ma straduisem sa am intelegere pentru problemele lui, lasasem deoparte propriile mele sentimente si incercasem sa-l iert. Dar acum depasise orice limita. Imi era cat se poate de clar: a venit momentul sa i-o platesc! Fara sa stau mult pe ganduri, m-am furisat in garaj. Capota masinii inca era calda. Am pus mana pe pensula groasa cu care vopsisem un dulap de bucatarie, am inmuiat-o vartos in vopseaua neagra si am scris cu litere de-o schioapa, pe usile galbene ale automobilului: "Sunt mort dupa sex". In aceeasi clipa, inima mea si-a reluat ritmul normal si am simtit cum mi se raspandeste in trup o caldura placuta. Ma razbunasem. Gandul ca peste numai cateva ore avea sa plece la studioul de televiziune unde lucra m-a facut sa zambesc. Locuiam la marginea orasului si avea de strabatut cale lunga. Scrisesem pe usa opusa soferului, eram sigura ca n-o sa vada. Va fi obligat sa-si poarte rusinea pe patru roti, pana la destinatie, facandu-se de rasul tuturor. Cu un pahar de bere in mana, mi-am imaginat scena de zeci de ori. Ce usurare!

CORINA T.

Discurile calcate

Privite retrospectiv, momentele romantice ale unei relatii esuate iti apar ridicole, uneori chiar de un cinism care te infioara. Mi-l amintesc pe Pavel cum scotea pentru mine discurile lui rare si indragite de muzica soul, cum le tragea afara din anvelopele de hartie si, cu religiozitatea colectionarului, imi ingaduia sa le ascult. Numai si numai inregistrari originale, imprimate pe placi groase, de vinil.

Si le procura prin anticariate, cu anunturi date in ziar. N-o sa uit cum spunea: "In sfarsit, o femeie care stie sa-i aprecieze pe vechii maestri". Si cum ne sarutam apoi pe canapea, in timp ce le ascultam. Dar a venit apoi ziua lui de nastere, pe care am sarbatorit-o cu rudele, dar si cu cativa colegi, la restaurant. Cand atmosfera s-a-ncins, una din invitatele lui, o colega mai noua, pe care n-o cunosteam, a inceput sa vorbeasca, cu ochii stralucitori, despre calitatea muzicii ascultata pe discuri vechi. Si nu orice muzica, ci exact aceea pe care eu o ascultam in extaz, alaturi de sotul meu. Colega cea noua era pe deplin familiarizata cu piesele muzicale respective. Ajunsi acasa, l-am intrebat si a recunoscut. Mi-a marturisit ca iubea de luni de zile femeia aceea. Fara nici un cuvant, am lasat sa treaca noaptea aceea, dar a doua zi dimineata, dupa ce a plecat la serviciu, mi-am strans lucrurile si am comandat un taxi pe care l-am rugat sa vina peste o ora. Aveam o singura imagine in minte: sotul meu stand pe aceeasi canapea cu noua lui iubita, ascultand cu ea discurile vechi si murmurandu-i la ureche: "In sfarsit, o femeie care...". M-am dus glont in biblioteca, am ales cinci discuri din pretioasa lui colectie de seducator fara scrupule, am luat fierul de calcat si am fixat termostatul la gradatia maxima, cea pentru tesaturi de in. Dupa aceea, am calcat si am tot calcat placile groase si vechi, in invelitorile lor de hartie, pana le-am facut extraplate. Abia atunci, m-am oprit, multumita de victoria mea. Le-am asezat la locul lor in biblioteca, mi-am luat bagajele si m-am grabit spre taxiul care ma astepta.
MARINA A.

Cadoul de ramas-bun

Radu iubeste igiena mai presus de orice altceva: pardoseala de gresie in toate camerele, saltea cu apa contra acarienilor, lenjeria de pat schimbata la doua zile. Medicul meu de familie se scandaliza din pricina alergiilor cutanate cu care ma tot duceam la el in perioadele de stres mai intens. "Cum poti sa arati! Ce-i asta?", striga la mine bietul om, cu spaima nedisimulata, panicat de-a binelea. N-aveam ce face. Sotul meu era rezistent la plangeri. Devenise treptat factorul meu de stres numarul unu. Pana cand, intr-o buna zi, m-am saturat. Insa pe oamenii ca Radu, cred eu, nu poti sa-i parasesti si atata tot. Trebuie sa-i si chinui un pic. Deci, am luat o galeata, un harlet si am plecat la marginea Bucurestiului, in padure, sa caut un musuroi de furnici. Am gasit unul, l-am dezradacinat cu o lovitura zdravana de cazma, apoi am carat prada acasa, pentru ca nu voiam sa plec fara sa las un cadou de ramas-bun in caminul nostru sterilizat cu atata truda. Am luat cate un pumn de pamant, cu furnici cu tot, si l-am presarat pretutindeni: pe salteaua din pat, printre teancurile de rufe calcate, in bufetele din bucatarie, in baie. Si astazi imi face placere sa mi-l imaginez din cand in cand pe fostul meu sot, scaldat in sudoare, cocotat pe un scaun si tipand isteric in telefonul mobil, ca sa-i vina o armata salvatoare de la o firma de curatenie.
O femeie fericita

Razbunarea ei m-a lasat pe drumuri

Ma numesc Dan T., sunt agent imobiliar la o firma, am 32 de ani si mi-am inselat sotia. A fost doar o aventura scurta, absolut fara importanta pentru mine. Suna ca un cliseu, insa e adevarat. Cred ca multor barbati li se intampla asa ceva. Intr-un moment de slabiciune, i-am marturisit totul sotiei mele. Simteam nevoia sa anulez minciuna strecurata intre noi. A fost o mare greseala. Mi-am distrus viata.

Timp de cinci zile, Iulia m-a pedepsit cu o tacere de gheata - nici un cuvant, nici o privire. A dormit in camera de oaspeti. Apoi, dintr-o data, parca devenise alta persoana, gungurea intruna cu mine si ma pupa. Mi s-a luat o piatra de pe inima. Eram indragostit de ea ca in prima zi. Imi spuneam intruna ca nu merit o asemenea femeie extraordinara: frumoasa, inteligenta si asa de generoasa, incat mi-a iertat tradarea.
N-aveam de unde sa stiu ca, in acel moment chiar, in mintea ei se urzea planul nimicirii mele totale. Si daca as fi avut vreo banuiala, pur si simplu n-as fi crezut ca o femeie ca ea, sotia mea, ar fi capabila de o manevra atat de perfida.
La firma unde lucrez se obisnuieste ca, la manifestari festive organizate cu diverse prilejuri, sa fii invitat impreuna cu sotia sau sotul. E un deziderat extrem de important al firmei ca angajatii ei sa aiba o viata personala ireprosabila, de aceea se urmareste atragerea si implicarea partenerilor. Si pentru ca ei sa nu vada un fel de adversar ori concurent in munca noastra, in care noi investim enorm de mult timp si care ne tine plecati de acasa. Cu asemenea ocazii, Iulia ma insotise intotdeauna fara pic de entuziasm. Ea lucreaza ca ajutor de stilist la o casa de moda, are un cerc urias de prieteni, oameni spotani si antrenanti, astfel incat o plictiseau de moarte colegii mei, "indivizi impaiati, pusi la cravata si costum".
Dar si asta parea sa se fi schimbat de la conflictul nostru. La o petrecere organizata dupa vacanta de vara, a mers cu mine, stralucind de buna dispozitie. A stat de vorba cu seful meu, a chicotit cu secretara, a dansat cu toti colegii. Si era incredibil de frumoasa. Eu nu-mi incapeam in piele de mandrie. Cand a bagat de seama ca dadusem pe gat un paharel mai mult, desi petrecerea abia incepuse, m-a luat de brat cu blandete, spunandu-mi: "Vino, iubitule, hai sa mergem acasa". Seful meu a fost cam laconic si cam grabit la despartire, dar asta nu mi-a dat de gandit atunci. Avea o multime de musafiri, de care trebuia sa se ocupe.
Insa ceea ce a urmat a fost o intriga mestesugita, care ma uluieste si acum. Te-ai astepta s-o intalnesti intr-un film cu mafioti, iar nu in viata de toate zilele. A inceput foarte subtil: eu aveam o perioada neobisnuit de aglomerata, lucram mult si de aceea n-am observat un amanunt care ar fi trebuit sa ma alarmeze - colegii mei dadeau fuga in pauza de pranz la un local din apropiere, unde eram clienti permanenti, fara sa ma mai intrebe - ca de obicei - daca vreau si eu sa merg. In schimb, am remarcat tonul ascutit cu care ma atentiona secretara: "Sotia dumneavoastra!", cand imi facea legatura cu ea, dar nu i-am dat importanta. Ca de altfel nici intrebarilor insistente si parca ingrijorate ale sefului meu, care - mai nou - se arata foarte interesat de starea sanatatii mele. Am fost orb, fir-ar sa fie, cu totul si cu totul orb!
La nici o luna de la petrecerea cu pricina, am fost retras, pe nepusa masa, din doua proiecte importante, si de asta data am intrat in panica. O justificare oficiala n-a existat, s-a spus doar ca urma sa fiu repartizat in alt sector. Dar unde? Pana atunci, ma ocupasem de cele mai mari si mai valoroase proiecte ale firmei, pentru care gasisem clienti importanti. Nu mai intelegeam ce se petrece. Activitatea mea era mai buna ca oricand. De dimineata si pana seara, alergam sa vad si sa ofer locatii de firme. Ma deprinsesem sa fiu considerat o speranta, un talent in ascensiune, visam la un loc in conducere.
Am cautat raspunsuri, insa nu dadeam decat peste alte intrebari. De ce? Cine uneltea ca sa-mi submineze pozitia? Cine avea interesul s-o faca? Doar eram simpatizat de toata lumea. Sau nu? Brusc, mi-a atras atentia faptul ca, indata ce intram in incapere, discutiile se intrerupeau si eram cercetat cu priviri curioase. I-am povestit Iuliei despre necazurile mele. Ea m-a luat in brate, m-a consolat, mi-a spus ca nu trebuie sa uit cat eram de bun in meseria asta si ca n-am voie sa devin paranoic. Mi-a ridicat moralul.
Totusi, indoielile persistau. In cele din urma, l-am rugat pe seful meu sa avem o discutie clarificatoare. El mi-a vorbit deschis: "Trebuia sa-mi spui singur ca ai probleme, nu sa aflu de la sotia ta. Cand mi-a marturisit atunci, la petrecere, ca esti dependent de alcool, o hiba mostenita pe linie de familie, m-am ingrijorat. Insa ea mi-a dat asigurari ca urmezi, cu regularitate, o terapie. Dar acum imi telefoneaza plangand ca ai inceput sa te si droghezi, iar sub influenta stupefiantelor, devii violent si o maltratezi. Ei bine, ai sarit peste cal. Nu doresc sa ma amestec in problemele tale personale, insa stii bine cat pret punem noi pe un mediu familial intact. Nu cred ca, in starea actuala, vei mai reusi sa dai randamentul obisnuit. E obrazul firmei in joc. Riscul este prea mare".
Am ametit, am vazut negru in fata ochilor. Ce cosmar! "Dar eu niciodata n-am... Niciodata...", m-am balbait pierdut. Apoi mi-am recapatat graiul, am vorbit, incercand cu disperare sa-l conving, am invocat o neintelegere, un complot, m-am oferit chiar sa fac un test antidrog. Seful m-a oprit cu un gest: "E prea tarziu. Undeva s-a produs o eroare si viata ti-a scapat de sub control. Increderea mea este definitiv compromisa. Iti acord un concediu cu plata de doua luni, si intre timp, cauta-ti un alt loc de munca. Promit ca nimic din ce am discutat astazi, aici, nu va trece dincolo de peretii acestui birou". Stiam ca totul s-a terminat. Auzisem, nu o data, de situatii asemanatoare, in care s-au aflat altii. Puteai sa fumezi opiu, sa-ti bati nevasta, sa practici perversiuni sexuale - dar era strict interzis ca secretele tale sa devina publice, sa dea nastere unor zvonuri printre angajatii firmei. Acesta era un pacat de neiertat.
M-am dus in birou sa-mi strang lucrurile. Colegii ma cantareau din ochi, cu un amestec de mila si dispret. Toti erau oameni cu care lucrasem cot la cot. Intr-o secunda am inteles ca erau la curent cu barfele care circulau pe seama mea. Orbit de furie si deznadejde si paralizat de o neputinta pe care n-o mai cunoscusem vreodata, m-am dus acasa. Sotia mea nu era acolo. Toate lucrurile ei disparusera din dulapuri. Imi lasase doar cateva randuri, pe un bilet: "O femeie ca mine nu poate sa fie inselata. Sper ca si viata ta e acum distrusa, la fel ca a mea".
Divortul se va pronunta luna viitoare. Un alt post inca nu mi-am gasit. A venit criza intre timp si oriunde telefonez, usile sunt inchise. Imi vine sa cred ca am fost condamnat fara drept de apel, parca imi scrie pe frunte ca sunt narcoman, alcoolic si bataus de femei. In bransa noastra, barfele se raspandesc cu o viteza ametitoare.
Sunt convins ca nici un barbat nu s-ar fi putut razbuna cu atata cruzime. Mi-e imposibil sa inteleg o asemenea manie nimicitoare, cateodata mai sper ca am sa ma trezesc din somn, am s-o vad pe Iulia culcata langa mine, si totul va fi numai un vis urat. Dar nu, zadarnic incerc sa ma amagesc. Din mandrie ranita, femeia pe care am iubit-o atat de mult, alaturi de care doream sa imbatranesc, mi-a luat tot ce era mai important pentru mine: iubirea ei, casnicia noastra, meseria in care excelam, buna mea reputatie, viitorul. Uneori ma gandesc ca ar trebui s-o ucid. Alteori, ca mai bine ar fi sa-mi pun capat vietii.

Cititor Formula AS

Vizualizari (18.311)
Note (6)
Comentarii (13)

Alte articole din acest numar

Media 5,00 / 5 (6 note)

Popularitate

5,96 %

Trimite prin Yahoo! Messenger

Recomanda unui prieten prin e-Mail

Expeditor	Destinatar

Aboneaza-te la newsletter

Tipareste articolul

13 Comentarii

Adauga un comentariu

Pentru Dan T...
09.02.2010, 13:27Stefania Lungu

Sa fiu in locul tau,as pleca departe...departe de tot ce tzine de trauma asta...daca mai bati pasul pe loc s-ar putea sa te cufunzi...ce-a fost,a fost...asta nu mai potzi schimba...dar,ai viitorul inainte...mai poti incepe o viata de la zero...ai prins ideea?!...
Am o fiica de varsta ta,asa ca,am si mai multe"amintiri"...stiu ce spun...poate mai dai vesti...bafta!!!...
Pentru Dan T.
09.02.2010, 20:06Eliza Romanescu

Din punct de vedere psihologic, unii cercetatori cred ca este o idee proasta sa marturisesti o escapada (desi multi oameni au impresia ca ar prefera sa stie adevarul). Daca vrei sa mentii relatia, e preferabil sa ingropi trecutul, daca acesta nu a iesit deja la suprafata.
Am fost odata de partea cealalta a "baricadei". Va asigur ca atunci cand iubesti cu adevarat este o experienta ingrozitoare. Poate eram prea naiva atunci, sa cred ca cineva (oricine) este atat de important pentru viata sau fericirea mea.

Am un oarecare respect pentru oamenii care pot continua o relatie dupa ce au fost tradati. Eu n-as putea-o face, deci o inteleg pe sotia dumneavoastra. Sa afli asa ceva intr-o casatorie, razbunarea era probabil singurul lucru care-i mai ramasese.
...tradare...
09.02.2010, 20:35Elena Boangiu

Cred ca daca mi s-ar intampla asa ceva sa fiu tradata as ramane fara glas.Mi-as strange lucrurile si as pleca fara o vorba sau ar clocotii in mine furia de moment cand cred ca as distruge tot ce e in casa!Eu nu as alege doar un obiect care lui ii place tare ci totul ca sa o ia din nou de la zero,sa nu mai existe nimic din trecerea mea pe acolo care sa-i aminteasca de mine si sa nu ma deranjeze apoi sa-mi spuna ca ce rau ii pare si ca isi da seama ca ce mult a gresit.Dar stiu ca nu va fi asa eu voi tacea si voi pleca faptul ca ma tradat,ma mintit sau s-a ascuns este dovada vie ca nu e omul cu care vreau sa-mi petrec tot restul vietii.Cine poate sa ierta dar sa si uite sunt oameni norocosi eu pot ierta dar nu pot si uita!
Curaj Dan T
10.02.2010, 15:41Ennia X

Cred ca atunci cand te hotarasti sa faci o destainuire iti asumi un mare risc , dovedesti mult curaj ... e necesar , dar nu suficient ... trebuie sa-l cunosti foarte bine pe cel care te asculta sau sa nu-l cunosti deloc ... opinia unui cunoscut te-ar putea marca mai mult decat iti imaginezi , sfatul unui necunoscut te poate pune pe ganduri , dar ramane la suprafata, nu coboara in profunzimea fiintei tale ... o marturisire spune mult si despre cel care intreprinde un asemenea demers ... daca raspunsul la o confidenta te blocheaza si te rascoleste dincolo de un minim control inseamna ca problema e in ograda ta ... e clar , in cazul tau, ca aceasta intamplare te-a scos din minciuna in care te complaceai , femeia de langa tine era departe , foarte departe de ceea tu iti imaginai ... cand o iubeai , credeai ca are si calitatea de a ierta o escapada amoroasa ... ai aflat nu numai ca ea nu stia ce inseamna iertarea , dar si cat de cruda a fost razbunarea ei... si ai mai aflat ceva extrem de dureros despre tine : din iubire ai putea ucide ... poate ca in gand ai facut-o deja de mai multe ori ... este ingrozitor sa poti purta un asemenea demon in sufletul tau ... a venit vremea sa lupti cu tine pentru anihilarea sau macar imblanzirea acestui demon ... trebuie sa accepti ca suntem deopotriva , femei si barbati, oameni liberi inainte de toate ... in iubire , nu exista greseli mari si greseli mici ... exista greseli pe care partenerul ti le poate ierta si greseli peste care nu se poate trece ... trebuie sa ti le asumi , sa incerci sa te ridici si sa mergi mai departe ... sa incerci sa uiti ... daca nu vei putea singur trebuie sa ceri ajutor ... un prim pas l-ai facut deja ... daca ramai la concluzia marturisirii tale , inseamna ca vei accepta ca esti un om slab ... iar toate reusitele tale au fost doar de conjunctura ... daca vei reusi sa privesti inapoi fara manie, inainte cu speranta inseamna ca esti un caracter puternic ... din pacate , suferinta iti modeleaza caracterul ... daca esti puternic , devii tot mai puternic, daca esti slab devii tot mai slab ... se spune ca un necaz nu vine niciodata singur ... chiar daca rana nu se va vindeca niciodata , vei vedea ca in timp , lucrurile se decanteaza si daca la randul tau , o vei ierta , vei spulbera intunericul din suflet ... Nu ai nici un drept sa-i ceri sa te ierte daca ea nu poate ... nici nu trebuie sa te razbuni la randul tau ... viata merita traita si experientele te vor imbogati ! Chiar daca s-a destramat o casnicie , o prietenie mai poate fi recladita ! Cine stie ce-ti poate rezerva destinul ! Fii optimist !

PS dincolo de incurajarile pe care ti le transmit , afla ca nici eu nu accept tradarea , indiferent in ce forma se manifesta ea ... ca femeie , chiar daca nu vrei sa te razbuni , sa faci rau , uneori nu poti altfel , tradarea e dureroasa , uneori merita sa ierti , alteori merita sa pui punct si sa o iei de la capat ... e crestineste sa ierti si fiecare va da socoteala pentru neputinta sa
razbunarea nu e dulce
11.02.2010, 04:12Angela Ne

Citesti si inveti. sa te crucesti. Am fost si eu in situatia inselatei; si la mine furia a fost grozava
si am invatat si de la altii; ce cred ca am inteles e ca celelalt cu care pleci la drum nu-ti apartine;
adica nu e proprietatea ta; isi apartine lui/ei, insusi/insasi; vorba aia, pe lumea asta vii singur, pleci singur.
in timpul "calatoriei" te insotesti vremelnic cu cate cineva....si promitem de multe ori fara sa stim ce facem, c-o sa
ne iubim vesnic; de parca am sti ce e aia; si ne schimbam si noi si celalalt; dar il vedem numai pe el/ea ca s-a schimbat...
pe noi niciodata. si daca insotirea nu-si mai are rostul, de ce s-o agravezi printr-o chestie pentru care, peste timp ai sa
te simti vinovat? da-i pace sa se duca; sau sa ramana; daca poti sa ierti! daca nu separa calea si invata ca in viata asta
nimic nu-ti apartine deci nu merita sa te porti cu el/ea ca si cu o proprietate...razbunarea? te aduce automat la nivelul
de pe care te simti tradat...deci, sunt impotriva ei...
Nu totul e ceea ce pare ...
11.02.2010, 10:57T Diana

Poate ar trebui sa te gandesti ca e cel mai bun lucru care ti s-a putut intampla. O palma pe care ai primit-o de la viata cu speranta ca te vei putea trezi din simulacrul de viata fericita (dar total falsa) pe care ai avut-o pana acum.
Si redau cateva din lucrurile pe care consideri ca le-ai avut si le-ai pierdut:"iubirea ei, casnicia noastra, meseria in care excelam, buna mea reputatie, viitorul"
Iubirea ei? Esti sigur ca te-a iubit pe tine? Dupa parerea mea ea s-a iubit pe ea si a reflectat aceasta asupra ta (poate inconstient). Un om care iubeste cu adevarat nu poate face rau celui iubit, indiferent cat de ranit ii e orgoliul sau mandria proprie. Casnicia? Se poate trage concluzia! Meseria? E ceva ce ai in tine si nu iti poate fi luat si pe care o folosesti ca instrument ca sa-ti asiguri traiul. Nu poate fi un scop in sine. Cat despre reputatie... Ce inseamna reputatia? O lupa prin care te privesc semenii si iti pun o eticheta ... dupa cum vezi ei nu te-au judecat dupa comportamentul tau direct fata de ei, ci dupa modul in care ei si-au dorit sa fii: violent, betiva si drogat!!! Chiar mai conteaza parerea acestor persoane?!
Singurul lucru pe care l-ai avut cu adevarat si il ai inca este viitorul, pe care-l il poti modela cu propriile forte si cu propria vointa! Restul e doar fum, lucruri pe care doar ti le-ai inchipuit a fi ale tale!
Acum ai ocazia sa profesezi si alte meserii (poate nu neaparat concentrate intr-un costum si cravata!), sa inveti lucruri noi, sa cunosti oameni noi, sa iesi din cutiuta poleita iluzoriu pe care ti-ai contruit-o si sa vezi ca viata e mai mult dacat atat!
Nu cred ca ti-ai fi dorit ca ajuns la batranete sa privesti in urma si sa constati ca ai dus o viata falsa si insipida, cu o cariera care sa-ti fi mancat tot timpul si o femeie frumoasa, dar egoista si rea. Ambalajul frumos si colorat ascunde de multe ori o marfa indoielnica (ma refer atat la persoane cat si la situatii)!
Nu are rost sa plangi ceea ce a fost! Regretele, depresia nu fac decat sa-ti otraveasca viata! Invata din aceasta intamplare si cu intelepciune constuieste-ti viitorul!
Si inca ceva, nu uita ca totul este relativ! Tot ce suntem fizic si ce posedam fizic are un sfarsit, mai degraba sau mai tarziu. Ce avem insa etern si imuabil este spiritul nostru! Poate ar trebui sa-i acordam acestuia ceva mai multa importanta!
Doamne adu-mi si mie razbunarea
11.02.2010, 14:52Lavinia Costea

3 luni au trecut de cand am fost parasita pt alta femeie..inca mai locuiesc in casa pe care am inchiriat-o noi doi ca sa traim impreuna, sa faurim o familie.
Am aflat de relatia lor de la EA care a fost "amabila" (exact inainte de sarbatori) sa-mi dea telefon in miez de noapte sa-mi zica ca este al ei si ca ar fi bine eu sa ies din viata lui..sa ies din viata lui, din viata pe care in ultimii 2 ani si ceva i-am dedicat-o lui..el acum este indragostit, fericit cu ea...eu ce am fost?? roata de rezerva?? Stiu ca nu e bine, dar in aceasta situatie visez zi si noapte la razbunare..la cate lacrimi am varsat din cauza lui.
Poate cineva sa ma contrazica???
draga Dan
11.02.2010, 19:23Borzea Al

Imi vine nespus de greu sa te judec. nu te cunosc personal. Dar fiind inselata de fostul meu iubit dupa 5 ani, o inteleg cat a suferit.Cred ca femeile nu interzice niciunui barbat sa nu se "duca" cu alta ceea ce ne dorim e sa nu aflam NICIODATA. Voi barbatii ne subestimati inconstient. Daca o femeie simte ca barbatul o inseala mai devreme or mai tarziu va afla -daca ea vrea- Nu esti nici primul nici ultimul "destept" care trece prin aceasta situatie si ia exemplul: Bill Clinton, Tiger Woods samd. Deci sinuciderea nu e o solutie. Daca ai caracter si o iubesti asa cum spui du-te dupa sotia ta si iart-o gaseste cele mai potrivite cuvinte si convinge-o ca esti un dobitoc dar meriti o alta sansa. Cu cat lasi vremea sa treaca cu atat mai rau pt amandoi Mi-e mila de sotia ta ca stiu exact prin ce trece si o admir in acelas timp pt curajul de a se razbuna (sorry) Fii baiat destept si asculta-ma daca o iubesti cu adevarat renunta la smiorcaieli si fii barbat du-te si ia-o inapoi . Merita
crestineste
13.02.2010, 02:01Floare De Colt

Doamne dar cat de "crestine" sunt comentariile la acest articol...! Cea mai buna "razbunare" este sa il lasi pe Dumnezeu sa judece, nu e rolul oamenilor sa judece. Deci, da, daca omul te-a tradat, pleaca. Daca poti ierta, stai. Razbunarea insa inseamna sa te cobori la nivelul celui care a tradat si deci sa deveniti egali. Ce frumos!
Criza morala a acestui secol vine tocmai de la faptul ca foarte putini oameni mai cred cu adevarat in perceptele crestine. Rezultatul se vede si se simte tot mai mult.
Ce sa va spun doamnelor si domnilor, "razbunare placuta" daca satisfactia de moment e mult mai importanta decat satisfactia de a stii ca la "capatul drumului" tu esti cu constiinta impacata... !
Pentru Dan T
13.02.2010, 22:19Alina Buzatu

Draga Dan,

In primul rand felicitari pentru deschiderea de care ai dat dovada in a-ti impartasi experienta prin care treci si a cere ajutor. Imi dau seama ca esti foarte bulversat si ca viata ta a luat o turnura cu contururi in tusa groasa de cosmar. Ceea ce vreau sa-ti spun este ca ar trebui sa poti face o diferenta intre ce te defineste si esti tu ca om, pe de o parte, si pe de alta parte, job-ul pe care il ai. Sa alegi sa poti vedea prin el doar un mijloc de dezvoltare profesionala si nu scopul in sine. Nu trebuie sa te defineasca un job, si nu vad de ce sa te simti la un capat de drum pentru ca ai ramas fara "acel" job. Scoate capul din pamant si cauta alte oportunitati, de ce nu, poate un job in afara, sau poate ceva intr-un domeniul conex (evaluare imobiliara). Poate fi de ajutor un curs nou sau o atestare care sa-ti permita o reprofilare. Gandeste-te ce ai fi facut daca firma dadea faliment sau daca ai fi fost concediat pur si simplu. Cu siguranta ai fi fost in aceeasi situatie, singura diferenta ar fi fost cat de afectata iti era reputatia. Incearca sa accepti schimbarile din viata ta (recomand cartea "Cine mi-a luat cascavalul" scrisa de Spencer Johnson, foarte potrivita situatiei in care te afli) si sa gasesti solutii si alternative si sa nu te limitezi la a spune ca te afli intr-o situatie fara iesire. Despre razbunarea sotiei tale, tot ce as putea sa-ti spun este ca mi-e greu sa judec ce a determinat-o sa actioneze atat de radical. Cu siguranta suferinta dar poate mai ales orgoliul ranit. Desi fapta ei mi se pare extrema si nu o sustin, iti recomand sa citesti o carte foarte buna, pe aceeasi tema - "Zilele regasirii mele", scrisa de Elena Ferrante (este vorba despre o femeie de 40 de ani, Olga, care intr-o dimineata afla ca, desi nu a gresit cu nimic, va fi parasita de cel care i-a fost sot timp de 15 ani. Cartea a ramas in topul vanzarilor in Italia si in prezent). Asa poate iti vei intelege mai bine sotia si ce impact a avut vestea infidelitatii tale asupa ei. Spun eu ca este un punct bun de plecare, in a reusi sa-ti eliberezi si tu la randul tau o parte din frustrarile si gandurile negre care s-au acumulat cu timpul la adresa ei. Cred ca te va ajuta perioada asta sa vorbesti poate cu cineva avizat despre problemele tale. Daca simti nevoia sa dezvolti subiectul, ma poti contacta la adresa consilieresedintepsiho@gmail.com. Capul sus! Nu putem sa schimbam lucrurile care ni se intampla, dar putem alege sa avem o atitudine care sa ne ajute sa depasim situatia in care ne aflam si sa gasim solutii. Inchei cu un mic citat din Octavian Paler: "Am Ã®nvÄÆ’Å£at cÄÆ’ poÅ£i continua Ã®ncÄÆ’ mult timp dupÄÆ’ ce ai spus cÄÆ’ nu mai poÅ£i.
Am Ã®nvÄÆ’Å£at cÄÆ’ eroi sunt cei care fac ce trebuie, cÃ¢nd trebuie, indiferent de consecinÅ£e."

Cu bine!
33 de ani
14.02.2010, 17:49Doina Oprea

Am fost casatorita timp de 33 de ani,am 2 baieti care au crescut drepti ca brazii si cu 4 ani in urma am aflat ca iesirile de weekend ale sotului sint de fapt escapade cu contabila firmei.A recunoscut greu dar la urma mi-a spus ca de fapt el "ne iubeste pe amindoua".
Replica de cinema...
L-am pus sa aleaga,nu putea sa ne aiba pe amindoua,a ales spunind nu si in 2006 eram divortati.
Purta poza celeilalte ca fundal pe tf.mobil,ea are 20 ani mai putin ca mine,virsta fiului nostru cel mare.
Am iesit din relatie simtindu-ma uzata , un pres in care-ti stergi picioarele,am suferit crunt ,mi-am luat portia de umilinta si nesomn intrebindu-ma unde am gresit dar am ramas o "doamna " rezervata in comportament convinsa fiind ca in viata totul ti se intoarce.Razbunarea poate e pe moment o supapa de siguranta dar cui foloseste?Oricum nu poti uita!
Sper ca nu e prea tarziu
15.02.2010, 11:23D M

Stimate Domnule,

SituaÅ£ia Dvs seamÄÆ’nÄÆ’ foarte bine cu una descrisÄÆ’ Ã®ntr-un film celebru Disclosure ââ‚¬â€œ tradus la noi ca HÄÆ’rÅ£uire sexualÄÆ’ cu Demi Moore Ã®n rolul principal Ã®n care era vorba tot despre o rÄÆ’zbunare cam Ã®n genul acesta. AdevÄÆ’rul a ieÅÅ¸it la suprafaÅ£ÄÆ’ Ã®n film ÅÅ¸i tot aÅÅ¸a ââ‚¬â€œ sunt convinsÄÆ’ cÄÆ’ va ieÅÅ¸i ÅÅ¸i Ã®n realitate.
Domnule: vÄÆ’ sfÄÆ’tuiesc sÄÆ’ vÄÆ’ recÄÆ’pÄÆ’taÅ£i onoarea Ã®n justiÅ£ie. InfracÅ£iunea de calomnie este una prevÄÆ’zutÄÆ’ Ã®n codul penal ÅÅ¸i dacÄÆ’ este doveditÄÆ’ va avea consecinÅ£e (cÃ¢t de grave, veÅ£i hotÄÆ’rÃ® Dvs.) asupra vinovatei. ÃÅ½n primul rÃ¢nd ÅÅ¸eful Dvs. care v-a dat afarÄÆ’ fÄÆ’rÄÆ’ sÄÆ’ aibÄÆ’ dovezi palpabile (sÄÆ’ vÄÆ’ fi prins Ã®n flagrant beat la serviciu, sÄÆ’ vÄÆ’ fi prins cu erori Ã®n lucrÄÆ’ri etc) trebuie cumva determinat sÄÆ’ vinÄÆ’ la un eventual proces ca martor. AveÅ£i grijÄÆ’ cum faceÅ£i acest lucru pentru cÄÆ’ e posibil ca Ã®ntre el ÅÅ¸i soÅ£ia Dvs. sÄÆ’ fie ââ‚¬Å¾cevaââ‚¬?. AdicÄÆ’ o legÄÆ’turÄÆ’ de prietenie. M-a ÅÅ¸ocat amÄÆ’nuntul (desigur, dacÄÆ’ aÅ£i spus adevÄÆ’rul) cÄÆ’ Ã®n chiar acea zi cÃ¢nd l-aÅ£i somat sÄÆ’ vÄÆ’ spunÄÆ’ de ce se poartÄÆ’ aÅÅ¸a ââ‚¬â€œ soÅ£ia ÅÅ¸i-a luat lucrurile din casÄÆ’ ÅÅ¸i a plecat. Ceea ce Ã®nseamnÄÆ’ ââ‚¬â€œ Ã®n opinia mea ââ‚¬â€œ cÄÆ’ ei au comunicat. Deci, aveÅ£i grijÄÆ’, s-ar putea ca ei de fapt sÄÆ’ fi lucrat mÃ¢nÄÆ’-n mÃ¢nÄÆ’. DacÄÆ’ spuneÅ£i cÄÆ’ aÅ£i lucrat Ã®ntr-un domeniu vital al companiei ÅÅ¸i poate aÅ£i avut ÅÅ¸i aveÅ£i acces la date importante eu cred cÄÆ’ veÅ£i ÅÅ¸ti cum sÄÆ’-l ââ‚¬Å¾convingeÅ£iââ‚¬? sÄÆ’ vÄÆ’ devinÄÆ’ aliat. ÃÅ½n plus el poate fi ÅÅ¸i tras la rÄÆ’spundere pentru cÄÆ’ v-a dat afarÄÆ’ abuziv, sau poate fi Ã®nregistrat Ã®ntr-o convorbire telefonicÄÆ’ deÅÅ¸i acestea nu prea sunt acceptate Ã®n tribunal.
ÃÅ½n al doilea rÃ¢nd trebuie sÄÆ’ vÄÆ’ dovediÅ£i ââ‚¬â€œ oricÃ¢t de greu ar fi ââ‚¬â€œ nevinovÄÆ’Å£ia. ÃÅ½n general Ã®n jurisprudenÅ£a romÃ¢neascÄÆ’ cel care acuzÄÆ’ trebuie sÄÆ’ dovedeascÄÆ’ vinovÄÆ’Å£ia celuilalt. Probabil cÄÆ’ Ã®ntr-un proces de calomnie este invers. LuaÅ£i dovezi medicale (interesaÅ£i-vÄÆ’ la institutul medico-legal) cÄÆ’ nu sunteÅ£i alcoolic ÅÅ¸i drogat, e imposibil ca - dacÄÆ’ aÅÅ¸a cum spune ea, aÅ£i fi luat asemenea substanÅ£e timp Ã®ndelungat ââ‚¬â€œ acestea sÄÆ’ nu fi lÄÆ’sat urme asupra compoziÅ£iei sÃ¢ngelui etc. De asemenea luaÅ£i de la un psiholog ceva care sÄÆ’ semene cu un ââ‚¬Å¾profilââ‚¬? din care sÄÆ’ rezulte cÄÆ’ nu sunteÅ£i un bÄÆ’tÄÆ’uÅÅ¸, un violent.
ÃÅ½n al treilea rÃ¢nd luaÅ£i-vÄÆ’ un avocat bun, preferabil bÄÆ’rbat. AtenÅ£ie, cÄÆ’ Ã®n justiÅ£ie sunt mai mult femei Ã®n posturile cheie, atenÅ£ie cum vÄÆ’ construiÅ£i pledoaria, sÄÆ’ nu vÄÆ’ creadÄÆ’ un ticÄÆ’los.

ÅÅ¾i Ã®ncÄÆ’ ceva. Cartea Dvs Ã®ncÄÆ’ nu este jucatÄÆ’. DivorÅ£ul Ã®ncÄÆ’ nu este pronunÅ£at - cel putin asa sper, ca n-a trecut prea mult timp de la redactarea scrisorii Dvs la publicarea ei. La ultima Ã®nfÄÆ’Å£iÅÅ¸are cereÅ£i avocatului Dvs (dacÄÆ’ nu aveÅ£i, spuneÅ£i judecÄÆ’toarei sÄÆ’ o Ã®ntrebe ea) sÄÆ’ o Ã®ntrebe Ã®n instanÅ£ÄÆ’ exact ce a spus Ã®n faÅ£a ÅÅ¸efului: dacÄÆ’ a fost maltratatÄÆ’, dacÄÆ’ a avut probleme cu Dvs. din cauza bÄÆ’uturii, drogurilor etc. SÄÆ’ insistaÅ£i sÄÆ’ jure pe Biblie. Are douÄÆ’ variante: sÄÆ’ mintÄÆ’ Ã®n instanÅ£ÄÆ’, ceea ce un lucru grav ââ‚¬â€œ ÅÅ¸i atunci nu mai aveÅ£i nevoie de mÄÆ’rturia ÅÅ¸efului ca sÄÆ’-i intentaÅ£i proces, sau sÄÆ’ spunÄÆ’ adevÄÆ’rul, adicÄÆ’ sÄÆ’ nege. RugaÅ£i un prieten sÄÆ’ filmeze sau sÄÆ’ Ã®nregistreze declaraÅ£ia sau Ã®ncercaÅ£i sÄÆ’ intraÅ£i pe urmÄÆ’ Ã®n posesia procesului verbal al ÅÅ¸edinÅ£ei. Cu el puteÅ£i pe urmÄÆ’ sÄÆ’ mergeÅ£i mai departe ââ‚¬â€œ Ã®n orice direcÅ£ie aÅ£i alege.
Succes ÅÅ¸i ââ‚¬¦ steagul sus!

Cu stimÄÆ’,
MD.
TOT PT DAN
16.02.2010, 00:23Denis Rei

Sti ce spun femeile de aici din grecia unde locuiesc?sotul meu sa faca ce vrea dar sa nu aflu eu ,deci sub nici o forma nu ar fi trebuit sa afle sotia ta ,asta sa ti fie lectie pe viitor ,dar si eu sunt de acord cu al sa mergi sa-ti cauti sotia sa imbatranesti frumos alaturi de ea