Sfantul Ardealului e viu, asa cum vii sunt toti oamenii lui Dumnezeu, plecati din lumea noastra reala, dar prezenti in lumea nevazuta din jurul nostru.
Locuiesc in Hunedoara si fac anual 5-6 pelerinaje la Prislop. De fiecare data, traiesc bucuria de a pasi intr-un loc sfant. Primul drum la Prislop l-am facut in 1996, in ziua de14 septembrie, cand se praznuieste al doilea Hram al manastirii. Nu stiam atunci ca 14 septembrie este zi de Hram si ca va trebui sa parcam masina la un kilometru distanta de poarta manastirii. Sute de masini si autocare, venite din toata tara, faceau imposibila circulatia pe drumul destul de ingust care duce la manastire. Dar oamenii aveau rabdare si am ajuns cu bine in biserica manastirii, apoi la mormantul parintelui Arsenie Boca, aflat langa cimitirul maicutelor de la Prislop. De atunci, am revenit statornic la manastire si am vazut de fiecare data credinta pe chipul celor care urca drumul la manastire. Stiu ca nu v-am spus pana acum nimic nou si ca toate aceste lucruri despre parintele Arsenie Boca s-au mai scris si s-au mai spus, dar as vrea sa se stie ca puterea parintelui Arsenie Boca de a ne ajuta pe noi, pacatosii, este mult mai mare acum. "Sora moarte", asa cum o numea parintele in predicile sale, l-a dus mai aproape de Dumnezeu, pe el, care toata viata a umblat numai pe ingusta Carare a Imparatiei.
In 8 mai 2003, de ziua Apostolului Ioan, cand manastirea Prislop praznuieste primul Hram, am fost martora la doua exorcizari produse la mormantul parintelui Arsenie Boca. Ceea ce am vazut atunci m-a marcat atat de puternic, incat multa vreme nu am inteles de ce mi s-a ingaduit mie sa vad asa ceva. Explicatia pe care am gasit-o ulterior este ca pot sa povestesc, fara teama ca nu voi fi crezuta de sceptici, ori de cei care cred ca ceea ce nu vad nu exista. In ziua despre care vorbesc, asezati la rand, credinciosii asteptau sa ajunga langa crucea parintelui, sa se inchine. Nu era nici un preot cu noi, doar un cor de tineri seminaristi care cantau pricesne si Hristos a Inviat. Eram, cred, la o saptamana sau doua de la Pasti. In suflete salasluia inca bucuria Invierii. Oamenii inaintau in reculegere si tacere, ascultand glasurile ce intonau cantari asa de patrunzatoare. Mai aveam cam 14 metri pana la mormantul parintelui, cand vazduhul a fost sfasiat de niste urlete sinistre. Sase barbati puternici aduceau o tanara fata demonizata, culcata pe spate, care se zbatea si urla: "Nu vreau la tine, Arsenie". Au reusit cu mare efort sa ii lipeasca capul de crucea parintelui Arsenie Boca. Cu un glas nefiresc de gros, fata a urlat: "Lasa-ma, Arsenie, ma arde!", o data tare, a doua oara mai slab, si a cazut apoi intr-un somn profund. I-am vazut mai tarziu chipul tanar si frumos, dormind linistit, pe tapsanul cu iarba din spatele cimitirului.
Mai aveam de parcurs maximum 6 metri pana la cruce, cand din nou linistea a fost sfasiata de urlete cumplite. De data asta, opt barbati aduceau o femeie de 45-50 de ani, care se zbatea ingrozitor, facea spume la gura si intreba: "Arsenie, ce ai cu mine?". A fost si ea lipita cu capul de crucea parintelui, a urlat: "Lasa-ma, Arsenie, ca ma arde, ce ai cu mine, Arsenie?". Si pe ea am vazut-o dormind, apoi, pe iarba de langa cimitir.
Am ajuns si eu la cruce, m-am inchinat plangand si m-am intrebat cu spaima in suflet de ce a trebuit sa fiu martora la cele doua intamplari? Vazusem in filme exorcizari facute de preoti catolici, cu rostiri de formule si texte magice, dar credeam ca este fictiune. Sfasietoare prin dramatismul lor, cele doua exorcizari la care fusesem martora au fost atat de rapid si de curat implinite, incat numai Duhul Sfant le putea infaptui. Duhul Sfant, in care Duhul parintelui Arsenie Boca s-a intors, ca sa vegheze cu si mai multa dragoste asupra celor care-L iubesc pe Dumnezeu in Treime.
In toamna aceasta, pe 28 noiembrie, mii de credinciosi vor veni in pelerinaj la mormantul parintelui Arsenie Boca. Se implinesc 20 de ani de cand "sora moarte" l-a rapit deschizandu-i drumul spre cer.
VICTORIA STOIAN - Hunedoara
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
21.11.2009, 07:47Maricica Spinu
Doamne,ce har,ce credinta?
Te cutremuri,nu alta.
Asa o putere dumnezeiasca,n-o poate avea oricine.
Dumnezeu sa-l odihneasca pe Sfantul Parinte Arsene Boca.
Imi doresc enorm sa ajung la Sfanta Manastire Prislop.
19.02.2011, 20:51Constanta Szlavics
Nu pot sa ma abtin chiar daca am mai citit articolul. Cand e vorba de Parintele Arsenie Boca pe care il iubesc nespus, nu am cum sa trec mai departe. Cu ajutorul bunului Dumnezeu am ajuns si eu la Prislop la mormant, aveam mari probleme de sanatate cu cei dragi si eram sigura ca ne va ajuta. A trecut un an si jumatate de-atunci si suntem bine. Nu exista sa ne rugam la Parintele Arsenie Boca cu credinta si sa nu ne ajute! Am o Icoana cu parinele pe perete, de unde ne priveste si ne vegheaza.
Cat de binecuvantati suntem ca-l avem si ca l-am cunoscut !