Omul cu plasa
Sunt un barbat trecut de patruzeci de ani si citesc revista dumneavoastra doar de putina vreme, la sfatul unui coleg de serviciu. Probabil ca s-a intamplat cu mine ceea ce li se intampla si altor oameni care, atunci cand traverseaza o criza in viata lor, cand au un necaz sau doar o neliniste si nedumerire, gasesc rezolvarea, pentru ca Dumnezeu le scoate in fata omul, cartea, situatia, intamplarea care ii poate ajuta.
Va scriu pentru a va cere ajutorul, asa cum am vazut ca au facut multi alti cititori, si indraznesc acest lucru, pentru ca mi-au dat curaj tocmai sfaturile si comentariile celor care s-au oprit o secunda din alergatura zilnica, pentru a ajuta un semen necunoscut.
M-am hotarat sa va scriu, dupa ce am citit scrisoarea cititoarei care marturisea ca este atrasa de cumnatul ei. Povestea mea este oarecum similara, si eu sunt atras de o ruda a sotiei mele si sunt descumpanit, pentru ca nu stiu cum sa reactionez si ce decizie sa iau. In acest moment, imi lipseste curajul de a duce la capat aceasta poveste, de a rezolva transant problemele care s-au ivit in viata mea, de a proceda egoist, pentru a trai fericit.
Iata despre ce este vorba: acum cincisprezece ani, m-am casatorit cu o colega de serviciu, dupa ce am fost cateva luni prieteni. Pana la acea data, am locuit cu parintii. Fiind singurul lor copil, va dati seama ca am fost alintat si cocolosit in copilarie si inconjurat mai tarziu cu o dragoste care adesea ma sufoca. Atentia aceasta excesiva, sfaturile, observatiile, cicalelile, intr-un cuvant, directia pe care trebuia s-o urmez dupa pofta mamei, ma enervau si ma puneau de multe ori in situatii neplacute. Dar, ca sa am liniste, le urmam. Eram "baiatul mamei" si mama imi dicta si directiona toata viata. Ajunsesem ca la aproape treizeci de ani mama sa-mi dicteze ce cravata sau camasa sa port, cum sa ma imbrac, ce sa mananc si cand sa ma tund.
Cred, acum, ca am acceptat acest lucru, dintr-un fel de comoditate, dar si din respect pentru parintii mei. Nu-mi aduc aminte sa ma fi revoltat vreodata fata de comportamentul lor, mai ales al mamei, pentru ca nu voiam sa-i supar, desi uneori am trait in fata colegilor mei situatii stanjenitoare, dupa care au inceput sa ma ironizeze. La fel se intampla si la reuniunile de familie cand, desi eram adult de-acuma, mama imi aranja gulerul, imi spunea cand sa mananc, ce sa beau, cand sa vorbesc.
Prietenia cu fata care mi-a devenit sotie a fost incurajata de mama, pentru ca ea era prietena cu mama fetei. Tata nu avea nici un cuvant. El nu lua niciodata hotarari, el aproba doar ceea ce hotara mama. El era doar responsabilul cu lista de cumparaturi, cu plata taxelor si cu dusul gunoiului.
Mama era prietena, asadar, cu parintii fetei, si impreuna au pus la cale intalnirea noastra si casatoria. Sotia mea era draguta, o fire voluntara, bataioasa, si in privinta asta, semana mult cu mama. M-am casatorit crezand ca e un lucru bun ceea ce fac, ca voi scapa de autoritatea mamei, dar am gresit. Visul de-a fi fericit s-a transformat in curand in cosmar. Scapat de sub tutela directa a mamei, am intrat sub aceea zilnica a nevestei. Mult mai dura si mai severa. Credeam ca insuratoarea va aduce o schimbare majora in viata mea, imi va schimba oarecum statutul, ca voi deveni independent, dar am gresit enorm. Acum aveam de infruntat doua femei, mama si nevasta, care parca se alimentau una pe alta in a inventa tot felul de sarcini si obligatii, pentru a-mi limita cat mai mult libertatea.
Dupa ce s-a nascut fetita, care acum are unsprezece ani, pur si simplu am devenit omul cu plasa, asa cum ani de-a randul, tatal meu dusese greul familiei. Nu va mai dau toate detaliile vietii mele. Ma jenez sa povestesc toate situatiile umilitoare prin care am trecut. Cert este ca incetul cu incetul, a disparut orice urma de afectiune fata de sotia mea, care se purta tot mai mult ca un dictator. In momentul in care a fost avansata si salariul ei l-a depasit pe al meu, lucrurile au devenit chiar dramatice. Eram omul "bun la nimic", "papa-lapte", care nu stie si nu poate sa urce scara sociala, eram un "nimeni", cu care ei ii era rusine sa se afiseze in public. In oraselele de provincie este mult mai evidenta pozitia pe scara sociala a unui individ. Oamenii se cunosc intre ei si comentariile care apar atunci cand se ivesc discrepante fac deliciul oricarei intalniri si al oricarei barfe de cartier. Eram descumpanit si nu stiam cum sa aduc echilibrul in familia mea. Intotdeauna, deciziile mari si grave in ceea ce ma privea au fost luate de altii, dar simteam ca se apropie momentul sa iau eu o decizie, sa-mi hotarasc singur soarta, sa pun ordine in viata mea.
Dimineata de Craciun
La ultimul Craciun, printre invitatii pe care sotia mea i-a chemat la noi era si o verisoara mai indepartata de-a ei.
Asa credeam, pana in ziua in care acea verisoara a ei a infruntat-o cu mult umor, cu detasare si dezinvoltura. I-a demontat toate scenariile si i-a dat peste cap tot esafodajul si toate calculele. Fata aceea se prefacea ca nu intelege, calca cu nonsalanta peste regulile impuse de sotia mea la masa sau in discutiile care au urmat dupa aceea.
Nehotararea
La cateva zile dupa petrecerea aceea, am cautat-o si am inceput sa ne vedem tot mai des. Simt ca as putea trai fericit langa ea, dar mi-e greu sa iau hotararea de-a ma rupe de sotia mea, pentru ca la mijloc este copilul. Am incercat, pe cat mi-a stat in putinta, sa fiu un tampon intre sotia mea si fetita, ca sa nu treaca si ea prin ce am trecut eu, cu o mama autoritara.
Simt ca relatia cu verisoara sotiei mele m-ar putea elibera de existenta cenusie pe care o duc acum, de situatia de executant al ordinelor si capriciilor unei femei dominatoare, dar n-as vrea ca gestul meu egoist sa sfarame bucuria de viata a fetitei mele, care este tot mai des aliata mea, in luptele verbale cu mama ei.
Pana acum, relatia noastra a ramas platonica. Nu vreau sa fac pasul mai departe, pana cand nu voi fi capabil sa iau o hotarare. Mi-e teama ca odata trecuta aceasta granita, nu voi mai dori sa ma intorc la familia mea. Pe de alta parte, nu vreau sa pierd copilul, nu suport gandul ca as lasa-o abandonata pe fetita mea, in fata capriciilor unei mame imbolnavite pe veci de "sefie".
As vrea sa recuperez oarecum ceea ce am pierdut traind langa o nevasta despotica. As vrea sa ma recastig pe mine insumi, sa ma eliberez, sa fiu un om normal, dar fara sa-i ranesc pe cei de langa mine.
Nu stiu de unde imi vine acum curajul acesta. Poate ca incep sa simt ca imbatranesc si ma simt frustrat pentru umilintele din trecut. Va rog sa ma ajutati cu un sfat. Nu vreau sa procedez egoist, dar nici nu pot lasa sa moara in mine ultima scanteie de libertate. Ma gandesc ca daca am avut curajul sa va marturisesc toate acestea despre mine, dovedesc intr-un fel ca m-am maturizat suficient (e drept, cam tarziu), ca sa nu mai fiu silit sa ascult de mamica si de sotia atotstiutoare.
MARIN S.
Reproduceri dupa Felix Aftene
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
19.11.2009, 23:44Dan Alexandru
Domnule Marin S., aveÅ£i multe alternative în faÅ£ÄÆ’, totul depinde de ceea ce vÄÆ’ doriÅ£i, de limita Dvs. de suportabilitate ÅŸi de importanÅ£a pe care o acordaÅ£i persoanelor dragi (în aces caz mÄÆ’ refer la fiica Dvs.)
O prima alternativÄÆ’, dacÄÆ’ consideraÅ£i cÄÆ’ mai puteÅ£i acorda o ÅŸansÄÆ’ familiei Dvs. în formula actualÄÆ’, este sÄÆ’ luaÅ£i modelul veriÅŸoarei soÅ£iei Dvs. ÅŸi sÄÆ’ începeÅ£i sÄÆ’ demontaÅ£i scenariile ÅŸi eÅŸafodajul soÅ£iei Dvs. în acelaÅŸi mod, pornind de la exprimarea sincerÄÆ’ ÅŸi, pe cât posibil, detaÅŸatÄÆ’, a ceea ce vÄÆ’ deranjeazÄÆ’ în relaÅ£ia cu soÅ£ia. Poate existÄÆ’ acolo potenÅ£ial de schimbare, nu aveÅ£i de unde ÅŸti pânÄÆ’ nu încercaÅ£i. E clar cÄÆ’ dorinÅ£a Dvs. de a încerca e invers proporÅ£ionalÄÆ’ cu nivelul la care v-aÅ£i „sÄÆ’turatâ€? de aceasta cÄÆ’snicie, dar nimeni nu poate lua aceasta decizie în locul Dvs. Poate veÅ£i decide cÄÆ’ fiica Dvs. meritÄÆ’ sÄÆ’ faceÅ£i acest efort.
Un alt scenariu este cel în care ieÅŸiÅ£i din aceastÄÆ’ familie, pentru a continua singur sau împreunÄÆ’ cu veriÅŸoara soÅ£iei Dvs. Din ceea ce scrieÅ£i, pare destul de clar cÄÆ’ soÅ£ia nu vÄÆ’ iubeÅŸte sau, cel puÅ£in, nu pe Dvs. aÅŸa cum sunteÅ£i, ci pe Dvs. aÅŸa cum vÄÆ’ doreÅŸte sÄÆ’ fiÅ£i. DacÄÆ’ nu puteÅ£i sau nu doriÅ£i sÄÆ’ fiÅ£i ceea ce soÅ£ia îÅŸi doreÅŸte sÄÆ’ fiÅ£i, atunci aceasta nu mai e o relaÅ£ie normalÄÆ’. Desigur, aici intervine fetiÅ£a. Dar vÄÆ’ gândiÅ£i cum ar putea sÄÆ’ devinÄÆ’ ea, dacÄÆ’ acesta e modelul familial pe care-l are ca referinÅ£ÄÆ’? Poate nu e decât o coincidenÅ£ÄÆ’, dar amintiÅ£i-vÄÆ’ cÄÆ’ ÅŸi Dvs. proveniÅ£i dintr-un model famial asemÄÆ’nÄÆ’tor cu cel pe care, mai mult sau mai puÅ£in conÅŸtient l-aÅ£i iniÅ£iat (tatÄÆ’l care cÄÆ’ra sacoÅŸele, complet subjugat mamei).
Desigur aici poate sÄÆ’ aparÄÆ’ ÅŸi un alt scenariu. DacÄÆ’ nu o vedeÅ£i pe fetiÅ£a Dvs. în stare sÄÆ’ treacÄÆ’ peste acest pas (mÄÆ’ refer la despÄÆ’rÅ£irea pÄÆ’rinÅ£ilor) ÅŸi vreÅ£i sÄÆ’ fiÅ£i acolo pentru ea tot timpul, existÄÆ’ si alternativa, mai puÅ£in morala dupÄÆ’ normele societÄÆ’Å£ii noastre, dar totuÅŸi greu de judecat, a unei relaÅ£ii pe care sÄÆ’ o aveÅ£i în afara cÄÆ’sÄÆ’toriei ÅŸi care sÄÆ’ vÄÆ’ aducÄÆ’ ceea ce cÄÆ’ lipseÅŸte. DeÅŸi e greu de imaginat ca aceasta variantÄÆ’ ar putea fi una de durata (pentru cÄÆ’ nu vÄÆ’ veÅ£i dori ca fiica Dvs. sÄÆ’ beneficieze nici de acest model familial), ea v-ar putea ajuta mÄÆ’car sÄÆ’ vÄÆ’ lÄÆ’muriÅ£i poziÅ£ia ÅŸi intenÅ£iile.
Oricum, acestea nu sunt singurele alternative, poate ca nu sunt nici mÄÆ’car cele mai bune, iar consecinÅ£ele fiecÄÆ’reia pot aduce surprize. Cel mai bine trebuie sÄÆ’ vÄÆ’ cunoaÅŸteÅ£i ÅŸi exploraÅ£i Dvs. prioritÄÆ’Å£ile ÅŸi capabilitÄÆ’Å£ile proprii. Nu lÄÆ’saÅ£i pe altcineva sÄÆ’ decidÄÆ’ sau sÄÆ’ vÄÆ’ spunÄÆ’ ce e mai bine sÄÆ’ faceÅ£i.
20.11.2009, 23:00Veverita Veve
Daca verisoara o infrunta cu succes pe sotie, rezulta ca verisoara e si mai "rea" , dominatoare decat sotia ... Acuma, tu o iubesti pe verisoara pentru ca poate sa faca ceea ce tu nu poti ? !
Sincer, problema ta este in alta parte : aceea de a nu te lasa dominat ( de mama, de sotie, de a doua sotie, etc ). Taie cordonul oblilical cu mama, pune piciorul in prag sotiei, incepe sa ai incredere in tine si comporta-te ca un om demn .
Dupa ce vei fi rezolvat [problema asta, viata se va vedea cu alti ochi, lucrurile se vor aseza altfel, iar tu vei lua o decizie in cunostinta de cauza.
De fapt, tu nu doresti o alta casnicie, ci O EVADARE. Daca fugi de o problema, asta nu inseamna ca ai rezolvat-o ! Nu, daca iti astupi ochii, asta nu inseamna ca lumea nu mai exista, pentru ca tu nu o vezi ...
21.11.2009, 22:08Viorica Buzdugan
O casnicie trebuie sa fie bazata pe respect , intelegere si dragoste ; tu nu mai ai nimic din toate acestea . As putea spune sa nu distrugi viata copilului si sa nu fii egoist ; daca ai rabdat pana acum mergi in continuare ca ai o varsta totusi . Dar tocmai pentru ca totusi ai o varsta , cred ca ai dreptul sa fii si fericit si respectat si inteles . Eu nu am facut acest pas cand trebuia si am regretat toata viata . Atunci as fi putut sa-mi refac viata , mai tarziu a fost prea tarziu . Copiii nu realizeaza sacrificiile pe care le facem pentru ei , nu le apreciaza si sa nu te astepti sa fii rasplatit vreodata . Eu as lua totul de la capat explicandu-i copilului situatia , explicandu-i ca va fi iubit la fel ca pana acum .Tu fa ce crezi ca e bine pentru tine .
22.11.2009, 12:40Viorela Samarco
Eu sunt de parere sa divortezi si sa incerci cu Alina sa aveti o viata fericita.
Trebuie sa vorbesti deschis cu fetita ta, la 11ani poate intelege si sa o faci sa inteleaga ca o sa fi tot taticul ei iubitor, chiar daca nu o sa locuiesti cu ea.
In conditiile actuale, cu o sotie asa dominanta tot nu poti face nimic pt copilul tau, atit timp cit nu ai nici un cuvint in casa.
Sa nu uitam ca nu avem decit o viata si nu merita sa ne chinuim sau sa suportam rautatile nimanui.
Iti doresc multa fericire!
22.11.2009, 19:28Lloyd Crenguta
Sfatul meu, si imi cer iertare daca nu e cel mai bun, ar fi sa incerci sa iti recistigi libertatea interioara si demnitatea ptr tine si ptr copillul tau. Dar nu fugind dintr-o casnicie de dragul unei alte femei ci luptind ptr tine si fetita. Ar trebui sa devi asertiv si ferm, nu dur dar nici calcat in picioare. Fetita va invata de la tine, ii e si ei tare greu acum. Daca nu reusesti sa te regasesti pe tine insuti n-o sa reusesti nici alaturi de Alina, ptr ca o sa te agati de ea... Din pct meu de vedere, copilul e pe primul plan. Iar iubirea inseamna jertfa; dar nu-ti jertfi copilul. Cum poti sa cladesti o alta iubire cu o astfel de temelie.
Intilnirea cu Alina a fost momentul in care ti s-au deschis ochii dar asta asupra ta, incepe lupta cu tine insuti si vezi cum se va orindui viata ta.
23.11.2009, 02:14Doinita Bolohov
Maturizare tarzie? Ce te face sa crezi ca te-ai maturizat ? Oare nu doresti sa schimbi doar atmosfera din jurul tau? Eu o vad pe "verisoara " ca o persoana inteligenta si cu o personalitate mai puternica decat personalitatea sotiei tale.Oare nu vei schiba o forma de tiranie cu alta?
Gandeste-te putin mai mult la ce va simti fiica ta pe care simt ca o iubesti foarte mult .De ce nu incerci in fiecare zi ,putin cate putin sa nu mai fii executantul capriciilor sotiei si cu putina imaginatie sa gasesti caile ca si ea sa-ti indeplineasca dorintele tale.Castigarea acestei lupte iti va arata adevarata maturizare.Cu tact si perseverenta vei reusi.Iti scriu din propria experienta.Succes.
23.11.2009, 19:06Carmen Maftei
Esti un om slab daca astepti sa vina o alta femeie sa iti infrunte sotia.Curajul si rezolvarea problemei tale trebuie sa vina de la tine.
Te-ai hotarat sa lupti?Lupta.Dar nu astepta o carja.Fii determinat si perseverent si vei avea succes.
Si in primul rand ,gandeste-te la fetital.Ea nu are vreo vina ca are un tatal ei e slab sau nu ,sau ca incearca sa isi ofere motive pentru a o parasi.Fericirea nu se cladeste pe nefricirea altuia.In special cea a copilului.
Ia haturile in mana.Doar esti barbat.
Stii si tu ca nu este in regula ceea ce se intampla,tocmai de aceea te-ai hotarat sa scrii si sa ceri sfaturi.Pentru ca in mintea ta a incoltit deja aceasta idee.Singurul vinovat esti tu de fapt.Nici mama , nic sotia.Daca nu vei incerca sa vezi ce greseli ai facut si vei cauta sa ti le scuzi,nu vei schimba nimic.Nu uita:cine se scuza ,se acuza.
Succes.Sunt convinsa ca,daca vei dori ,vei reusi!!!
24.11.2009, 11:26Georgeta Negrut
Din pacate in zilele noastre se divorteaza foarte usor. De ce nu incerci sa stai de vorba cu sotia ta si sa stabiliti amandoi o modalitate de a va reface viata de cuplu. Gaseste modalitati de a-i arata sotiei ca nu esti un "nimeni" sau "papa lapte", incearca sa ii deschizi ochii sotiei tale sa vada ca nu este pe calea cea buna, si nu este un model demn de urmat pentru fiica voastra, dar astea trebuiesc facute cu multa diplomatie si tact.
Daca te-ai casatori cu verisoara sotiei, nu crezi ca intre voi fosta ta sotie ar ramane tot timpul ca o umbra?
Nu stiu ce confesiune religioasa ai, dar rugaciunea sincera si cu incredere in mod sigur te-ar ajuta sa gasesti solutia cea mai buna.
24.11.2009, 21:23Sevasta Tamas
Problema: barbat adult cu comportament de victima autocompatimitoare, ce nu isi asuma partea sa de vina dintr-o situatie neplacuta si care cauta dovezi de buna intentie (intelectuala dragoste pt.fetita); scrie la gazeta sa gaseasca mila, intelegere si suport din partea cititorilor fata de decizia sa de a-si parasi familia.
Posibila solutie: egoismul.
Da, stimate domn, eu va sfatuiesc sa fiti egoist. Sa va ganditi intai la fericirea si actiunile dvs si abia apoi la ale altora. Fiti atat de egoist si iubiti-va asa de mult incat oprit-va din vaicareala; fiti atat de egoist si iubiti-va asa de mult si folositi-va hotararea de a lua hotarari hotarandu-va sa incepeti munca de autocunoastere ( cine sunteti, care va sunt scopurile in viata? analizati ce faceti in viata si mai ales DE CE FACETI ceea ce faceti? cautati-va motivele interioare si atat de ascunse cunoasterii dvs proprii incat par inexistente). Procesul acesta se numeste maturizare. Eu cred ca cea mai buna autocunoatere/maturizare se face impreuna cu aceasta sotie. Daca e prea greu pt dvs. atunci divortati si RAMANETI SINGUR pana cand va intalniti pe dvs. cel bun, plin de dragoste, de iertare, de putere. Nu zic sa fiti asa, caci asta ia mult timp dar macar sa intalniti aceasta parte a dvs ( in singurate).
Pasi pe drum:
1)discutie cu Cel de Sus ( sau dinauntru, depinde unde Il gasiti mai repede) Sugerez "contactarea" Creatorului si Cunoscatorului a toate cu rugaciunea incepatoare:" Dumnezeule, arata-ma pe mine mie insumi", si continuarea cu " Voia Ta sa se faca in toate clipele vietii mele" . Tineti-o asa pana la.... sfarsitul clipelor. Daca flati despre dvs ceva ce nu va place, NU FUGITI. Incercati sa intelegeti si invatati lectia.
2)discutie cu dvs insiva: aflati motivele de dincolo de invinuirea celorlati , motive ce va fac sa actionati cum o faceti) Nu stiu (dvs stiti?) daca dvs vreti sa fiti hotarat = dur, hotarat=deschis, plin de pace. Cand veti gasi in dvs. barbatul echilibrat veti fi barbatul cu vointa mare venita din minte limpede si inima larga. Verisoara cea infruntatoare nu va avea loc langa asa barbat. Sotia actuala da, si va fi relaxata si fericita. Nu-i asa ca partea vaicaitoare din dvs se vrea alinata de verisoara? Daca vreti sa va activati si exerecitati intr-adevar partea “hotarataâ€? faceti-o in familiea. O rana trebuie descoperita pt a se vindeca; nu va lasati slabiciunea acoperita, mangaiata de tanara domnisoara; rana se va adanci si va va durea si mai mult. Aveti idée ce va goleste de putere invinuirea altora, aratarea cu degetul spre altii? Luati-va responsabilitatea comportamentului dvs si veti gasi cauze si solutii. De fapt, dvs ii jucati pe ei. V-ati prezentat lor ca un cersetor de mila si ei asta va dau.. motive sa va plangeti de mila.
3)discutie cu sotia: Bine ziceti ca Dumnezeu scoate in cale exact ceea ce are omul nevoie sa-l scoata din necaz. Si dvs aveti 2 sanse: mama si sotia dvs. Cel mai bun profesor despre dvs e actuala sotie. O sotie devenita soldat dur caci e ranita de a avea alaturi un barbat ce nu poarta razboiul in numele ei. O sotie in frica de lipsuri, de neperfectiune ce explica dorinta ei de a avea controlul. Chiar nu stiti ca cu cat mai dur un om, cu atat mai mare nesiguranta si gingasia din el? Vorbiti cu sotia fara invinuiri; vorbiti-i din si despre inima dvs ranita; si ea e ranita si in suferinta si mascheaza asta prin duritatesi control; dvs sunteti intr-un fel tiranul( nu ii dati barbatul care ar face-o femeie deschisa dar va plangeti ca nu e femeia deschisa); aflati-i ranile si fricile, nestiintele si nevoile; acceptati parerea ei despre dvs ( pt ea asta e realitatea; nu o infruntati caci va mai scoate o sabie; perceptia ei despre dvs se va shimba cand dvs va veti schima parerea despre dvs si deci actiunile);aflati ce isi doreste ea de la un sot pt a-si permite “luxul “de a fi feminina si relaxata; daca puteti deveni acel barbat, munciti si schimbati-va ( se va schimba si ea si veti fi 3 suflete fericite); daca nu, divortati si faceti-va prieten bun pe sinele dvs. Nu fugiti, nu va inconjurati de persoane sau preocupari in excess; oriunde veti merge, va veti lua pe dvs cel plangacios cu dvs. Toate astea daca vreti sa va schimati dvs sau vreti sa va shimbati= inlocuiti actuala sotie cu alta.
4) discutie cu fetita: ne-necesara daca va hotarati sa va schimbati in cadrul actualei familii; deveniti mai deschis si mai puternnic si ea va vedea si simti asta fara cuvinte si va fi fericita. Din nou ne-necesara daca va hotarati sa fiti puternic in afara casatoriei ( si-ar fi dorit si ea un tata puternic, tata ce deabia ce se imputernicise si taman a parasit-o).
5) discutie cu verisoara- chiar iubeste ea un autocompatimitor, o victima? atunci ea e o dominatoare si tangoul victima –dominator va reincepe repejor. Multumiti-i acestei domnisoare ca v-a aratat cum vreti sa fiti de fapt si v-a trezit puterea de a incepe sa va redescoperiti (oare chiar asta vreti, sau doar un cautati sa aruncati cu praf in ochii cititorilor ca sa capatati “binecuvantarea�, intelegerea lor pt a divorta?)
Muta intelepciune si dragoste va doresc.
24.11.2009, 23:36Teofil Beiu
E timpul (daca nu cumva ti-a descoperit sotia articolul si acum esti la terapie :) sa ai o discutie serioasa cu ea. Sa treceti in revista intimplarile care v-au nemultumit de-a lungul casniciei voastre. Nu sa va scoateti ochii! Eventual sa notati fiecare pe o hirtie momentele care au adincit criza prin care treci (poate pentru ea nu e o criza) Nu ai mentionat cum sint relatiile voastre dpdv sexual. Conteaza si asta foarte mult. Nu-i spune deocamdata de sentimentele tale fata de verisoara. In functie de cum evaluezi situatia, poti sa iei o decizie. Dar daca cedezi unui santaj sentimental (gen "la copil nu te gindesti?"), esti pierdut. Incearca sa te vezi peste 10 ani, tragind de un carucior cu muraturi, si uitindu-te lung la verisoara eleganta, care tocmai a coborit dintr-o masina luxoasa, si poate in felul asta o sa-ti iei soarta in miini.
PS Daca esti la terapie, roaga asistenta din tura de noapte sa-ti citeasca ce ti-am scris :)
Sanatate!
25.11.2009, 23:44Horn Lisa
Domnul Matei, de la inceput cer scuze daca suna prea dur si pt. eventualele greseli gramaticale, romana nu este limba mea materna.
Daca nu ati fi scris...ca aveti peste 40 de ani, aveam senzatia ca aveti 14. Nu ati reusit sa va impuneti in fata mamei, nu o faceti nici cu sotia nr 1....nr 2......etc. A spune mamei sa-si vada de viata ei, a spune mamei ca exagereaza, nu inseamna lipsa de dragoste sa de respect ci maturitate. Mama dumneavoastra a procedat (din punctul ei de vedere) foarte corect, v-a pus la incercare, v-a testat, a vazut ca va baga in situatii penibile...dar coloana nu ati dovedit ca aveti, deci chiar v-a aranjat casatoria, doar viitoarea sotie....era un...ea. Baiatul mamei e in miini bune.....
Saraca fetita, nici nu vreau sa stiu ce e in sufletul ei, daca zilnic trebuie sa traiasca, sa auda, sa vada tachinariile intre mama si tata. Jalnic...sa ai un aliat un copil de 11 ani....
Fatuca asta care fa face genunchii moi, este ploaia calda de vara, dupa luni de arsita.....
Poate veti incepe o relatie sexuala cu ea, va fi un adevarat vis, o explozie de sentimente.....si un mare gol in suflet.
Problema nu este la mama, sotie....ci la dumneavoastra. Invatati sa traiti mai intii singur, sa fiti responsabil pentru viata dumneavoastra, inainte sa o faceti cu altcineva. Cea mai mare greseala ce puteti face, sa ramineti mai departe cu sotia dumneavoastra din cauza copilului. Situatia pe care o traiti, este departe de a fi una buna pentru ea.
Comportamentul semeniilor nostrii oglindeste comportamentul nostru. Ne comportam fara coloana vertebrala, sintem calcati in picioare, nu vrem sa luam hotariri, vom fi buni doar de dus gunoiul.
@crenguta, iubirea nu inseamna jertfa, iubirea inseamna intelegere, toleranta, responsabilitate, incredere etc.
23.02.2010, 18:18Valentina Leahu
Nu e neaparat sa tineti cont si de parerea mea,dar v-o spun din propria experienta.De un astfel de sot am parte si eu.Citind acest articol,am crezut ca e scris de el,diferenta e ca n-am fost colegi de serviciu,iar parintii nostri nu se cunosc.Credeti-ma,pe cuvant,n-as fi atat de autoritara cu el,daca ar avea caracter si nu mi-ar permite.Imi place,ba chiar ma flateaza sa fie "catelusul" meu,dar,sa fim sinceri,orice femeie isi doreste alaturi un Barbat,nu un "catel".E greu sa fii sotia unui astfel de om.Acum,parerea mea,coincide cu ale unor cititoare,daca verisoara a infruntat-o,intradevar,e si mai si...incercati sa va impuneti.Mai intai recastigati-va respectul de sine,apoi si ceilalti va vor respecta.Demonstrati mamei si sotiei ca sunteti barbat,ca sunteti capabil de a lua decizii corecte in situatii limita.Atunci cand sotia "tuna si fulgera",iesiti frumos si in liniste din casa,plimbati-va doua-trei ore,apoi reveniti acasa.Spuneti-i ca in lume mai sunt multe femei,si puteti gasi alta oricand,ca asa nu se mai poate trai.Poate cunoasteti si alte metode de a o tempera.Dar,repet,ea e asa,doar pentru ca i se permite
26.02.2010, 22:31Bratu Monica
Ca si doamna dinainte eu am aceiasi parere
ca ar trebui mai intai sa duci o lupta cu tine insuti si apoi sa incerci sa-i infrunti pe cei din jur.
pt ca presupun ca esti constient ca ceia ce vrei sa faci nu e deloc usor si vei avea nevoie de multa forta sa infrunti pe toti cei ce te vor acuza dupa divort.
sau vrei deasemeni sa te ascunzi dupa fusta viitoarei sotii sa te apere ea?
nu vreau sa fiu rea,si nici nedreapta cu tine,vreau doar sa-ti dau din inima sfatul ca mai ai timp inca sa faci ceva.
tot ce-ti spun este trait si probat de mine
eu tocmai m-am despartit de sotul meu care era copia ta leita
am asteptat 20 ani sa se maturizeze,sa ia fraiele casniciei,sa fie tata pt cei 2 copii,insa nu a stiut sau nu a vrut s-o faca.
si iti spun sincer eu m-am purtat ca sotia ta
de ce ?
pt ca eu eram si femeia,si barbatul si mama si tata si toate responsabilitatile erau pe umerii mei.
il umileam si stii de ce?
ca sa-l inraiesc,sa-i deschid ochii ca ar trebui sa fie barbat dar nu am rezolvat nimic cu asta,pt ca el avea un aliat mai puternic ca mine .alcoolul.
se refugia in alcool plangandu-si de mila,in loc sa faca ceva pt a salva casnicia,prefera sa se lamenteze incontinuu in loc sa schimbe ceva.
totul ti se trage de la mama ta,care nu te-a lasat sa-ti formezi personalitatea,si cred ca mai ai timp sa-i tai craca si ei
nu spun sa te porti fara respect,spun ca poti sa-i demonstrezi ca ai invatat sa mergi si singur nu e nevoie sa te duca de mana
referitor la sotia ta,ti-as putea da mii de sfaturi dar nu am timp si nici spatiul necesar.
stii tu in toti acesti 20 de ani de matrimoniu de cate ori mi-am dorit eu un barbat alaturi si nu un papa lapte?
stii tu de cata ori visam o noapte fierbinte in bratele lui?
de cate ori as fi vrut sa ma faca sa ma simt femeie?
cum mi-ar fi placut sa ma trantesca pe pat,si sa aiba imaginatia necesara in loc sa ceara permisiune si sa se supere daca il refuzam?
fiecare cuplu are secretele lui intime ,insa cred ca voi nu le aveti si nici nu le-ati avut,insa nici nu v-ati obosit sa faceti nimic in acest sens.
e mult mai usor sa te lamentezi sau sa te obisnuiesti cu chinul
eu nu te acuz,vreau doar sa-ti deschid ochii ca inca mai ai timp s-o recuceresti,sa te schimbi,sa-ti schimbi tunsoarea,vestimentatia,sa mergi la gimnastica,s-o surprinzi placut cu diferite chestii si chiar s-o faci geloasa.
si vei vedea reactiile
daca nu apar,atunci cred ca este tarziu,si daca tu crezi ca esti atat de barbat cat sa incepi o noua viata eu iti spun doar ca toti avem dreptul la fericire si-ti doresc multa bafta
oricum daca nu te grabesti o vei pierde,(ma refer la sotia ta) pt ca in ziua in care ea va obosi de viata alaturi de tine se va refugia in bratele alcuiva.
cand sotul meu s-a hotarat sa fie barbat,era tarziu,eu imi gasisem drumul meu in viata,si era prea tarziu .asa ca tu poate inca mai poti recupera ceva.
eu m-am despartit de sotul meu cand inca il mai iubeam enorm(chiar dc nu i-o aratam) insa eram obosita sa -l astept sa creasca mare
numai bine iti doresc
monica