Natalie Cole - Trilurile unei invingatoare

La numai patru luni de la transplantul de rinichi care i-a salvat viata, Natalie a cantat jazz de inalta calitate la Bucuresti

As putea sa-mi incep articolul prezentand-o drept "Castigatoare a noua premii Grammy". Dar o sa-l incep altfel, mai omeneste, facandu-va cunostinta cu o Natalie Cole castigatoare a unei batalii crancene cu moartea. Sunt putini adevarati invingatori in aceasta lume, iar ea este cu siguranta unul dintre ei. Pana acum, la cei 59 de ani, a reusit sa invinga dependenta de droguri, hepatita C, si a supravietuit, recent, unui transplant de rinichi. Acestea sunt doar trei din bataliile incununate cu victorii ale fiicei lui Nat King Cole. Mai trebuie sa adaugam la socoteala si faptul ca este o mare cantareata, care a incaput destul de usor in urmele lasate de uriasul ei tata. "Cand am inceput sa cant, mi-a fost foarte, foarte greu. Deoarece eram mereu comparata cu tata. Am avut noroc ca am fost fata. Daca as fi fost baiat, ar fi fost si mai dificil. Atunci, toata lumea mi-ar fi comparat vocea cu a lui, nu doar talentul muzical", declara ea la conferinta de presa de la Bucuresti.

Pungulita cu prafuri

Nascuta la Los Angeles pe 6 februarie 1950, fiica a lui Nat King Cole si a Mariei Cole - fosta solista a orchestrei lui Duke Ellington, Natalie Maria Cole a crescut pe muzica jazz, soul si blues. Intregul clan Cole, compus din parintii si cei cinci copii: Carole "Cookie", fiica lor adoptiva (1944-2009), Natalie, Nat "Kelly" Cole, alt copil adoptiv, si doua gemene, Timolin si Casey, a fost privit ca reprezentant al "aristocratiei de culoare" americane si comparat, adeseori, cu familia Kennedy. Natalie este singurul copil al celebrului cuplu care a indraznit sa se aventureze intr-o cariera muzicala. Avea 6 ani, cand vocea ei se facea auzita pentru prima oara in intreaga lume, pe albumul de Craciun al tatalui ei, iar in 1961, la numai 11 ani, s-a apucat serios de cantat si de invatat muzica. Cand Nat King Cole a murit de cancer la plamani, Natalie avea 15 ani si era eleva la pensionul Northfield Mount Hermon din Massachusetts. Moartea lui o afecteaza profund si relatia cu mama, Marie, devine dificila.Reuseste sa-si termine studiile la Universitatea din Massachusetts, dupa numeroase transferuri, si sustine un masterat in psihologia copilului, fiind licentiata si in limba germana. In timpul facultatii, incepe sa consume droguri, la inceput sporadic, pentru ca intr-un final sa devina nedespartita de pungulita cu prafuri. Dar Natalie nu doreste sa urmeze nici una din carierele pentru care s-a pregatit la scoala, tot ce vrea este sa cante. In timpul scolii, canta, in special in week-end-uri, intr-un mic club - "The Pub". Canta foarte bine, dar intreaga lume se asteapta ca ea sa interpreteze melodiile lui Nat King Cole. Dar Natalie evita o perioada buna de timp sa cante acele melodii pe care lumea le asteapta de la ea. Debuteaza in zona R&B/muzica usoara, unde reuseste sa capete in curand titlul de "noua regina a soul-ului", o mare parte din criticii muzicali comparand-o cu nimeni alta decat Aretha Franklin.
In 1973, Natalie semneaza primul ei contract cu casa de discuri "Capitol", iar din 1975 pana in 1977, piese de pe discurile sale - "Inseparable", "Natalie", "Thankful", "Unpredictable" si "I Love You So" - ajung pe locul 1 in topurile R&B. In '75, albumul ei de debut "Inseparable" ii aduce si primele doua premii Grammy pentru "Cel mai bun debut" si "Cea mai buna solista R&B". Cariera ei este pe o panta ascendenta si pare de neoprit. In 1976 se casatoreste cu Marvin Yancy, producatorul ei, care este si pastor baptist, iar un an mai tarziu se naste fiul lor, Robert Adam Yancy, astazi un muzician pe propriile-i picioare, care isi insoteste mama in turnee. In 1979, dupa inca un premiu Grammy si doua American Music Awards, o gasim la pupitrul propriei emisiuni TV, pe CBS. Natalie parea sa aiba totul. Inceputul furtunos al carierei ei se impotmoleste insa la inceputul anilor '80, cand artista se confrunta serios cu primul ei demon - dependenta de droguri. Acesta este si motivul divortului de Marvin. In autobiografia publicata in anul 2000, "Angel on My Shoulder", Natalie afirma ca dependenta ei de heroina si cocaina era sa o coste viata prin gesturi nesabuite: un accident de masina si un incendiu produs cand se afla sub influenta narcoticelor.

De la zero

Dupa ce a fost salvata din incendiu, Natalie decide ca este momentul unei schimbari, si in 1983 se interneaza la dezintoxicare. "Nu stiam daca imi mai pot salva cariera, nu stiam daca mai pot pastra custodia copilului meu..." O ia practic de la zero. Credibilitatea ei este scazuta si in jurul ei se instaleaza tacerea si indiferenta.Sa ai un artist care a avut probleme cu drogurile nu reprezinta cea mai buna reclama. O casa de discuri mai putin cunoscuta, "Modern", isi asuma, totusi, riscul unei colaborari, si astfel, in 1985, Natalie revine in studiourile de inregistrare cu "Dangerous", un album care se va plasa doar pe locul 48 in topuri. Este insa un nou inceput. Cantareata se orienteaza spre un fermecator amestec de jazz si pop si pare a se fi vindecat, nu numai de droguri, ci si de negarea mostenirii ei muzicale. In 1991 apare albumul "Unforgettable... With Love". Piesa care da titlul albumului este un duet cu Nat King Cole, posibil datorita artificiilor tehnologice. La pian este acompaniata pentru realizarea melodiei de unchiul ei, Ike Cole. Acest disc a primit 6 premii Grammy, printre care si cel pentru Albumul anului; a stat timp de 5 saptamani pe locul I in topuri si s-a vandut in peste 8 milioane de exemplare, doar in Statele Unite. Dupa uriasul succes urmeaza inca doua albume jazz: "Take A Look" (1993), care a capatat Discul de aur, si "Stardust" (1996) - discul de platina. Ambele albume au obtinut si cate un premiu Grammy. Dar Natalie se intoarce la reteta castigatoare, cu "Unforgettable ... With Love" si la 18 ani de la aparitia acelui album, se hotaraste sa revina la ea. Astfel, pe 9 septembrie 2008, lanseaza "Still Unforgettable", un album care a reusit s-o aduca din nou pe lista castigatorilor. A obtinut astfel anul acesta inca doua premii Grammy, pentru "Cel mai bun album traditional de muzica pop" si pentru "Cel mai bun acompaniament instrumental"; ba chiar si premiul NAACP pentru "Cel mai bun artist de jazz". "Still Unforgettable" combina melodii clasice cu alte cantece extraordinare, pe care Natalie le-a descoperit pentru prima oara, cum ar fi "Coffee Time", o recomandare facuta de Tony Bennett. " Am hotarat sa caut cat mai adanc in patrimoniul muzical al genului si sa aleg nu doar cantece care au fost ale tatalui meu, dar si altele, interpretate de Frank Sinatra, Lena Horne, Sammy Davis Jr. si Peggy Lee. Fiecare dintre aceste cantece a reprezentat o provocare, pentru ca interpretarile originale sunt atat de cunoscute!", declara ea. Si ca sa puncteze clar legatura cu albumul de acum 18 ani, a introdus inca un duet cu Nat King Cole: piesa "Walkin' My Baby Back Home". "Daca aveam sa fac un nou duet cu tatal meu, nu putea fi decat o melodie deosebita, usoara si amuzanta. Este un cantec adorabil, cu o puternica legatura intre parinte si copil. Pare ca tata este aici, langa mine".

Urme grele

Dar pacatele tineretii si abuzul de narcotice lasa urme. In iulie 2008, Natalie afla ca are hepatita C. Incepe un tratament dur, in urma caruia ii vor ceda rinichii. Ajunge sa faca dializa de trei ori pe saptamana. In martie a.c., a aparut in emisiunea lui Larry King si a povestit despre lupta ei cu boala si ca este pe lista de asteptare pentru un transplant de rinichi. Mii de fani s-au oferit in timpul emisiunii sa faca teste de compatibilitate, ca sa-i ofere un rinichi. Vizibil emotionata, Natalie a explicat ca nu este mai presus decat alti pacienti care asteapta pe lista si nu este posibil sa primeasca un rinichi inaintea lor. In iunie, a venit vestea ca s-a gasit un donator compatibil, chiar in ziua in care sora ei, Carol, murise de cancer. "A fost un an greu. 18 luni am fost bolnava, am facut chimioterapie. Am avut noroc insa si am primit sprijinul familiei, al fiului meu, si, nu in ultimul rand, al prietenilor. Am niste prieteni minunati. E adevarat ca nu stii niciodata care iti sunt prietenii adevarati pana nu ai nevoie de ei, sau esti foarte, foarte bolnav, ca in cazul meu", a povestit ea, reusind sa zambeasca, la conferinta dinaintea concertului.

De neuitat...

Asa se poate schita, in doua cuvinte, concertul lui Natalie de la Bucuresti. Chiar daca nu a venit la noi cu intreaga ei trupa, fiind insotita doar de sase persoane. Natalie a oferit spectatorilor romani o seara de neuitat. "Muzicienii mei sunt minunati - sunt foarte experimentati, desi tineri. Ne-ar fi placut sa venim cu o formatie mai mare. In SUA, cant cu o trupa de 14 instrumentisti... poate data viitoare", a spus ea.
Intr-adevar, colegii ei ne-au demonstrat ca sunt la inaltimea solistei pe care o acompaniaza. Au cantat excelent, alaturi de ea, mai bine de o ora si jumatate. Decorul a fost simplu, oferind o atmosfera clasica, pentru un concert de jazz. Tinuta eleganta si sobra a muzicienilor a scos si mai tare in evidenta o Natalie stralucitoare, intr-o forma excelenta, imbracata intr-o rochie superba, alb-negru, si impodobita atat ea, cat si microfonul, cu diamante. Singurele decoruri admise pe scena au fost un buchet urias de trandafiri rosii, plasat pe pian, si un scaun gol, luminat tot timpul spectacolului, dedicat tatalui ei. Natalie ne-a oferit o calatorie muzicala in anii de aur ai muzicii jazz. A facut scurte prezentari pline de farmec si inedit, pentru fiecare cantec. A iesit la primul bis desculta, renuntand la superbii ei pantofi, pe care i-a laudat inainte de concert, dar care au devenit incomozi dupa o ora si jumatate de cantat in picioare. "A fost unul dintre cele mai bune concerte. Mi-a placut foarte mult publicul, pentru ca era foarte receptiv si atent la ceea ce faceam eu pe scena", a declarat ea dupa eveniment.