INCREMENIREA IN PROIECT

In Germania si Franta se vad semnele unei apropiate iesiri din criza economica. La noi, premierul Emil Boc si-a exprimat speranta ca vom incepe sa ne redresam din ianuarie anul viitor. Care sunt masurile principale luate de guvern in acest sens si ce efecte notabile si benefice observati?

- Mai intai se cuvine sa precizam ca semnele unei ameliorari a situatiei economice din Franta si Germania nu inseamna inca revenirea la prosperitatea anterioara declansarii crizei economico-financiare, ci doar o stopare a declinului. Raman inca destule probleme structurale nerezolvate, iar analistii ne avertizeaza ca revenirea din criza va dura mult. In al doilea rand, Franta si Germania aveau rezerve si resurse pentru a face fata crizei, in timp ce Romania a fost prinsa cu un buget grevat de cheltuielile mari care au dus la un deficit considerabil inca de la inceputul anului. Totodata, in Franta si in Germania exista industrii puternice si un sector diversificat al serviciilor, in timp ce in Romania aproape ca nu se mai produce nimic, iar cresterea economica anterioara s-a bazat pe speculatii imobiliare si pe consumul produselor din import - cu alte cuvinte, banii romanilor au imbogatit firmele din alte tari.
Sperantele premierului Emil Boc sunt, de fapt, ecoul prognozei sefului misiunii FMI, Jeffrey Franks. Domnul Franks a conditionat-o insa de efectuarea unor reforme structurale ale sectorului bugetar, de reducerea cheltuielilor publice, precum si de adoptarea unor legi care sa puna pe baze rationale salarizarea bugetarilor, dimensionarea aparatului administrativ si sistemul de pensii. Deocamdata, aceste legi nu exista, iar dezbaterile pe marginea lor sfarsesc de fiecare data intr-o fundatura. Totodata, masurile luate de guvern pentru a reduce cheltuielile cu personalul bugetar nu au fost nici bine gandite, nici bine executate. In primul rand, reducerile de personal s-au facut pe criterii politice, clientelare, si au menajat suitele de angajati pe care fiecare ministru le-a adus dupa sine la cabinetul sau. In plus, ideea de a forta pe toata lumea sa intre in concediu fara plata este de natura sa-i demotiveze pe angajatii capabili si muncitori care vor fi penalizati la fel ca si cei incompetenti si lenesi. Guvernul se complace insa in masuri egalitariste si intr-un discurs nerealist, probabil din teama fata de costurile politice ale crizei. Chiar daca am avea o crestere modesta in 2010, sa nu uitam ca guvernul, in intelepciunea lui, ne-a indatorat pana peste cap pe multi ani de acum incolo, deoarece din aprilie se imprumuta la banci cu dobanzi considerabile pentru a plati pensiile si salariile bugetarilor. In ciuda situatiei dramatice, nu am vazut decat impozitul forfetar, care a facut mai mult rau decat bine economiei, si dispute interminabile in coalitie pe planurile de masuri anticriza. Va amintesc ca in Franta si Germania masurile anticriza au fost decise rapid, fara negocieri si scandaluri publice, iar acum isi produc efectele. La noi, nici macar nu au fost decise, astfel incat este prea devreme pentru a prognoza o crestere economica. Sa asteptam asadar adoptarea unui plan coerent si curajos anticriza de catre PSD si PD-L si asumarea raspunderii guvernului pentru legile cerute de FMI. Daca aceste obiective vor fi realizate, atunci vom sti ca guvernantii s-au trezit la realitate. Daca nu, atunci vom sti ca nu mai avem nevoie de actuala echipa guvernamentala, lipsita de vointa politica si incapabila de reforme.

Punand cap la cap declaratiile recente ale presedintelui Basescu si ale unora dintre fidelii sai din PDL, unii comentatori politici afirma ca d-l Traian Basescu se distanteaza de partidul pe care l-a condus si ca se pregateste sa candideze independent, pentru un nou mandat de sef al statului. Vi se pare intemeiat acest scenariu?

- O analiza a faptelor este insa mai edificatoare decat un scenariu, asa ca propun sa studiem mai atent sursa recentelor divergente dintre presedinte si partid. Vom constata ca este vorba in primul rand de atitudinea partidului, si mai ales a premierului Emil Boc, fata de reforma; mai exact, de reticenta prim-ministrului fata de solutiile reformiste radicale promovate de seful statului. Astfel, imediat dupa ce domnul Basescu a cerut explicit reducerea cu 20% a aparatului bugetar, Emil Boc a aparut la televizor pledand pentru mentinerea locurilor de munca - indiferent daca unele locuri de munca din sistemul bugetar nu se justifica si nu fac altceva decat sa iroseasca resursele financiare ale tarii si sa ne indatoreze pe toti pentru alimentarea copilului obez care este aparatul bugetar. Or, presedintele Basescu si-a conditionat candidatura la presedintie de evitarea unui derapaj economic si este limpede ca acest derapaj nu poate fi evitat daca nu se reduc in mod judicios si inteligent cheltuielile din sistemul bugetar. Emil Boc insa nu are curajul sa faca reformele dureroase care se impun, chiar daca prin ezitarile sale duce tara intr-o fundatura si pericliteaza candidatura presedintelui Basescu. Nu intamplator seful statului s-a intrebat la TVR daca reforma mai este posibila in Romania, iar Theodor Stolojan, un apropiat al presedintelui, a criticat dur incapacitatea executivului de a face reforme si de a finaliza proiectul legii salarizarii bugetarilor. In aceeasi zi, Valeriu Stoica a admis si el ca o serie de reforme necesare nu s-au facut. Traian Basescu pare deci sa fie mai suparat pe premier decat pe intregul partid. De altfel, si partidul a raspuns solicitarii sale de a o salva pe Elena Udrea, o veche favorita a sa, de comisia parlamentara de ancheta. Pe de alta parte, o candidatura prezidentiala trebuie finantata si sustinuta in teritoriu, ceea ce numai un partid puternic poate face. Nu este deci atat de simplu sa te superi pe intregul partid. Poti insa sa te descotorosesti spectaculos de un premier de care te impiedici si chiar sa impui un nou guvern care sa creeze iluzia ca va conduce tara mai bine. Si este suficient ca aceasta iluzie sa dureze doar pana in ziua alegerilor prezidentiale.