Sorin Jurca - "Dragostea mea pentru Rosia Montana nu se masoara in bani"

- Proprietar de case in Rosia Montana -

Potrivit unui director al companiei Rosia Montana Gold Corporation (RMGC), "daca un singur localnic refuza sa-si vanda proprietatea, proiectul minier nu poate fi dezvoltat". Tot ceea ce poate face compania este "sa spere" ca, in cele din urma, rezistenta ultimului opozant va fi infranta prin marirea la maximum a sumelor de bani puse in joc sau, eventual, prin stramutare fortata de catre stat. SORIN JURCA, proprietar a doua case si al unui apartament in centrul Rosiei, se numara printre cei care nu-si vor vinde niciodata proprietatile, indiferent de pret. Hotararea lui si a altora (mai sunt 174 de case nevandute!) a dat peste cap toate planurile investitorilor, in timp ce autoritatile, oricat de corupte, s-au izbit ca de un zid de un indicator ferm: "Pe aici nu se trece".

"Noi aplicam politica noastra: politica ramanerii in locurile in care ne-am nascut"

- Casa dumneavoastra din centrul Rosiei este un ghimpe dureros ce incurca planurile companiei Gold Corporation. Cum va simtiti dupa ce v-au plecat atatia vecini?

- Ca in Kosovo. Rosia Montana a ajuns un al doilea Kosovo, unde nu se aplica legile Romaniei, ci legi de aiurea. Noi, cei care ne opunem proiectului minier, nu suntem bagati in seama de nimeni, nici macar de cei pe care i-am ales sa ne reprezinte interesele la primarie. Practic, suntem vazuti ca niste ciumati care refuza sa mearga impreuna cu "turma". Noi nu mergem dupa turma; turma merge, dar noi ramanem. Ramanem orice s-ar intampla si orice presiuni s-ar face asupra noastra. Nu ne intereseaza politica primariei, deoarece nu ne reprezinta, si cu atat mai putin a companiei, care ne este complet straina. Noi aplicam politica noastra: politica ramanerii in locurile in care ne-am nascut. Nu exista bani sa cumpere ceea ce avem aici: gospodariile, casele stravechi, fanetele, livezile, lacurile si galeriile daco-romane. Miliardele lor sunt pure abstractiuni pentru noi. Proiectul lor, un desen pe hartie. Hotararea noastra, mai puternica decat a fost vreodata: nici un pas inapoi, numai inainte.

- Se spune ca va impotriviti atat de vehement proiectului minier ca sa obtineti cat mai multi bani pe casa. Daca vi s-ar oferi un milion de euro, adica 42 de miliarde de lei vechi, ati vinde?

- Nu vorbim aceeasi limba cu acesti domni pentru care numai "banii vorbeste"... Dragostea mea pentru Rosia Montana nu se masoara in bani. Cerandu-mi casa, ei imi cer sa nu mai fiu eu insumi, sa-mi fac "operatie estetica" pe suflet, sa plec in locuri straine, sa ma mut in colonia lor muncitoreasca din Alba Iulia. Imi cer sa ma imbolnavesc benevol de teribila boala a uitarii, Alzheimer. Nu, domnilor, multumesc frumos, nici nu mi-ar trece prin minte sa tradez Rosia, o iubesc prea mult. Nici pentru zece milioane, nici pentru un miliard de euro nu m-as muta! Aici e viata noastra, aici vrem s-o traim si pe mai departe. Stim ca nu ne va fi usor, stim ca sunt destui cei care umbla sa ne sfarame, dar vom accepta riscul. Sa-l vedem pe ala care ne va spune ca suntem fortati sa plecam!

"Constitutia Romaniei garanteaza proprietatea. Proiectul Gold Corporation se opreste la poarta mea si a fiecarui rosian care nu vinde"

- Nici statul n-ar putea sa va mute fortat?

- Statul? Statul cred ca nici nu prea stie unde-i Rosia Montana! Am impresia ca nici pe harta nu stie sa localizeze comuna noastra. Dar sa ne spuna sa plecam de aici! Mult mai multe stiu strainii despre noi, decat parlamentarii si guvernantii romani. Pana la urma, nici nu trebuie sa stie, trebuie doar sa ne lase in pace, sa ne traim viata asa cum vrem. N-am cerut companiei sa ne creeze conditii, nu cerem nici statului. Acum, mai mult ca oricand. Cand opozanti eram doar cincisprezece la suta fata de cei ce vindeau, nu ne bagau in seama. Acum, ca am ramas numai noi, "opozantii totali", cum ne numesc, suntem mult mai valorosi, pentru ca suntem aproape suta la suta. De noi nu vor trece. Iar cei ce-au plecat regreta deja. Din pacate, 102 dintre ei au murit. Nu putem proba cauza, dar nu este intamplator ca s-au dus asa de repede, desi unii plecasera in puteri, aparent sanatosi.

- Primarul dvs. a prezentat la minister 4200 de semnaturi ale rosienilor care doresc proiectul. De unde le-a luat?

- Din palarie. Rosia mai are circa 2500 de locuitori, cu copii cu tot. Ministrul Mediului ar trebui sa verifice autenticitatea acelor semnaturi, iar televiziunile ar trebui sa fie mai circumspecte, ca se fac de ras. Pentru noi si-au pierdut orice credibilitate. Lista primarului, un angajat de facto al companiei, nu valoreaza nici cat o ceapa degerata, pentru ca nimeni nu poate sa semneze pe proprietatile oamenilor de aici. Exista niste legi ale proprietatii, Constitutia Romaniei care garanteaza proprietatea. Ca urmare, proiectul Gold Corporation se opreste la poarta mea si a fiecarui rosian care nu vinde. Am un apartament in centru, pe strada principala. In planul urbanistic zonal, favorabil companiei, este prevazut ca prin acel apartament sa treaca un drum. Sa vad cum trece drumul ala prin apartamentul si prin patul meu!

Constantin David
Pensionar, proprietar in Rosia Montana

"La Rosia Montana traim ca ingerii. De ce sa parasim comuna?"

Constantin David este pensionar si proprietar a doua case in partea de sus a Rosiei, langa taul Brazi, intr-un adevarat paradis verde. Iata ce spune dansul despre comunitatea ramasa in Rosia si despre posibilitatea stramutarii celor ce se opun:
"Compania si politicienii au distrus comuna. Or bagat ura intre toti, zazanie de la un cap la altul al satului. Vecinii nu se mai uita unul la altul. Multi dintre cei plecati la Alba Iulia regreta pasul facut. Cei ce au semnat pentru "Noua Rosia Montana", satul fantoma al companiei, s-au gandit ca proiectul nu se face si raman si cu banii, si cu casa. Multi care or luat banutii, acum is doi ani de zile, i-or cam papat: masini, afaceri, distractii. Stau fara poarta la noua casa. Si fara gard. Plus ca au de platit apa, canal, gunoi, impozit mai mare la casa, ca-i regim de oras. Cine i-a pus sa se mute? Pe cand in Rosia, eu nu platesc decat curentul electric si impozitul la case, sub un milion pe an, ca suntem zona defavorizata. Avem apa de munte, liniste, aer curat, tat ce vreau la anii mei de batranete. Eu am pensie, nevasta la fel, socrii la fel. Traim ca ingerii, as mania pe bunul Dumnezeu sa zic altfel. Ce ne trebuie sa parasim comuna? Daca m-as duce la Alba sau la Cluj, ar trebui sa dau toata pensia pe taxe si impozite. Asa, ma pun in masina si-mi cumpar tot ce vreau de la Alba Iulia sau de la Campeni. Tau o gaina-n curte, tau un purcel, oua manc de la gainile mele, naturale, ecologice, carnea iara e din porcul meu. Pe cand la Alba, saracii rosieni pacaliti au ajuns intr-o colonie, ploua de pe acoperisul tau pe acoperisul meu. Si peste 20 de ani, tot colonie va fi, va spun eu. Un var de-al meu mi-a spus: "Ma, Costica, in colonie si apa de ploaie o platesti la canalizare, or vedea ei astia cand s-or muta, mai ales dupa ce se gata banii! Un an-doi, cat sunt bani, cat mai au rest, mere; dupa aia intervine tragedia". Asa ca am o vorba: aci mi-i tata, aci mi-i mama, inmormantati in satul Corna. Eu nu-i mut de aici, sa le stric linistea din mormant, pentru nimic in lume. Sunt unii care pentru un leu isi muta mortii. Vin si scot mortii din pamant si-i duc la mama d..., unde s-or mutat. Mai urat ca gestul asta nu vad ceva pe lume".

Dr. Marius Harosa
Lector la Facultatea de Drept din Cluj-Napoca

"Parlamentul Romaniei refuza reconstituirea dreptului de proprietate asupra minelor particulare"

- Cum comentati faptul ca RMGC a cumparat 70% dintre case, fara a avea aprobat Studiul de Impact asupra Mediului?

- Privita din perspectiva Legii Minelor si a Studiului de Impact asupra Mediului, achizitionarea de catre RMGC a mai multor imobile pe raza comunei Rosia Montana se departeaza de proiectul lor minier. Insa conducerea companiei a disociat aceste cumparari de proiect, privindu-le doar ca pe niste operatiuni de drept civil (imobiliare). Prin prisma proiectului (neaprobat), aceste cumparari sunt pasi pregatitori si pot fi atinse de ilegalitate daca se demonstreaza ca scopul (cauza contractului) a fost acela de a-si crea zona de exploatare, si nu doar de a obtine niste proprietati.

- Au dat jos placuta pe care scria: "Nu-i angajam decat pe cei ce-si vand casele" si placutele de pe casele cumparate ("Aceasta casa este proprietatea RMGC"). Cum comentati?

- Presiunea era si este realizata atat prin amplasarea acelor placute pe casele cumparate de companie, cat si prin demolarea partiala si lasarea in stare de ruina a imobilelor achizitionate, aflate langa proprietatile opozantilor proiectului. S-a creat astfel o atmosfera de cosmar, apocaliptica, conceputa tocmai pentru a-i forta pe ceilalti locuitori sa paraseasca zona.

- Exista respect pentru proprietate la Rosia Montana? Ma refer la proprietarii de cuxe (actiuni), ale caror proprietati miniere au fost concesionate unei companii straine.

- Din pacate, intreaga legislatie romana privind restituirea proprietatilor se indeparteaza de principiul fundamental al protectiei dreptului de proprietate, ceea ce duce la condamnarea pe banda rulanta a Romaniei la CEDO. Un asemenea caz este si la Rosia Montana, si mai mult ca sigur ca, si aici, cei care nu au primit nici o despagubire vor ataca la CEDO, cu atat mai mult cu cat Parlamentul refuza reconstituirea dreptului de proprietate asupra minelor particulare. Este cu atat mai trist cu cat, din acest prea umflat proiect RMGC, Statul Roman se va alege cu foarte putin. In orice caz, reclama ce apare acum cu obstinatie pe canalele media este de un sadism crunt, si cred ca va avea in randul populatiei efectul contrar.

- Ar putea statul sa-i stramute fortat pe rosienii care se opun proiectului?

- Nu, in nici un caz. Potrivit legii exproprierii, nr.33/1994, in cazul exproprierii pentru utilitate publica ce are ca obiect lacasuri de cult, monumente, ansambluri si situri istorice, cimitire, alte asezaminte de valoare nationala deosebita ori localitati urbane sau rurale in intregime, declararea utilitatii publice se face doar prin lege. Mai mult, acest proiect este esentialmente privat, astfel incat nu se aplica legea exproprierii, iar statul nu poate sa-i stramute fortat pe locuitorii care se opun proiectului.


Lui Sorin Jurca si lui Constantin David le puteti scrie la e-mail: sjurca@soros.ro, iar profesorului Harosa la e-mail: mharosa@yahoo.com