Azi, va scriu din perspectiva femeilor de dupa gratii, pentru care soarele rasare intr-un patrat de fereastra. Chiar daca multe dintre noi suntem o pata pe obrazul familiilor din care facem parte, chiar daca suntem uitate de lume sau aratate cu degetul, noi, femeile de dupa gratii, mai avem inca suflet, dorinte si vise neimplinite.
In penitenciare, aici unde timpul trece atat de greu, oameni marcati de greselile lor si de indiferenta celor din societate asteapta sa treaca timpul, netinand cont de faptul ca odata cu trecerea timpului trece si viata. Unele dintre noi numara minutele, asteptand eliberarea, altele, care la pronuntarea sentintei au auzit "detentie pe viata", asteapta sa se sfarseasca mai repede.
Omul, pentru a face o fapta buna sau rea, are o motivatie, un imbold care il impulsioneaza sa actioneze intr-un fel sau altul. Nu e om in lumea aceasta care sa faca ceva doar de dragul de a face. Cauza este aceea care produce efectul, nu exista efect nascut din nimic. Muncim pentru ca trebuie sa avem o situatie materiala, mancam pentru ca ne e foame. Cauza produce efecte necesare sau, deopotriva, distrugatoare. Daca un om ajunge in penitenciar pentru furt si dupa ce se elibereaza fura din nou, timpul pe care l-a petrecut dupa gratii a fost un timp pierdut. Pedeapsa nu l-a invatat nimic si, cel mai grav, nici macar nu-l mai sperie. Lumea inchisorilor este o lume intunecoasa, acoperita de cortina mata a izolarii, iar la "adapostul" intunericului se pot face multe lucruri rele, caci intunericul naste intuneric.
Stimata Sanziana Pop, sunt stangace in taina scrisului, dar va rog, din pozitia de persoana privata de libertate, sa-mi publicati aceasta scrisoare adresata "catre cei de-afara", scrisa si in numele colegelor mele de "camera".
Srisoare catre cei de-afara
Prea multe cuvinte nu ne este dat sa va spunem. Simtim ca nu va mai apartinem. Nu putem sa va cerem nimic, nu avem dreptul sa va cerem nimic, nici macar sa ne uitati nu va putem cere, pentru ca ati facut-o deja. Vrem doar sa va rugam sa va amintiti din cand in cand ca cei care sunt in spatele gratiilor, fie ei talhari, violatori, dependenti de droguri si chiar criminali, mai au inca suflet si mai sunt inca oameni. Daca si-au pierdut demnitatea, familiile, copiii, prietenii, nu si-au pierdut trairile, remuscarile, dorul de libertate, lacrimile si, mai ales, suferinta. Daca mai putem sa va cerem ceva, va cerem sa ne iertati pentru tot... sa ne iertati!
P.S. Cea mai mare dorinta a noastra este sa corespondam cu cititorii revistei, daca va dori cineva sa ne faca aceasta cinste si bucurie. Am fi, de asemenea, fericite daca am primi si revista "Formula AS", cu semnaturile celor din redactie. Ne-a parasit toata lumea. Am scris si la Manastirea Recea si la diferite manastiri pentru a coresponda, dar... tacere. Daca va cerem prea mult - iertare!
MARIAN ELISABETA - Penitenciarul Targsorul Nou, str. Plopilor nr. 3, camera 66, jud. Prahova, cod 107029
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
17.06.2009, 19:52Ciprian Claudiu Popa
Aici afara traim o viata stresanta dar problema nu este asta ci faptul dupa ce ca traim intr-o apocalipsa mai si ne falim.Cred ca apocalipsa este scrisa frumos raportat la ce vremuri traim,cred ca multi isi doresc moartea si nici acest dar nu li se aproba.Eu nu am probleme,sunt somer dar am noroc ca stau cu parintii ca altfel cum sa traiesti din banii de somaj adica 450 de lei,eu ma gindesc la altii nu stiu cum traiesc va spun eu pe o zi pe alta,nu-mi place sa judec dar e trist cind esti singur si nu ai cu cine vorbi,nu ai cu ce sa va ajut eu sunt afara si as fi vrfut sa vorbim mai mult dar un om de afara nu poate intelege un om decit daca si el este inchis,asa teoretic da dar in practica este mult cea ce cereti dar eu vreau sa vorbesc cu voi,eu sincer ca preot,daca as fi preot acolo m-as fi dus,sa ma duc acolo unde fiecare poveste are un inceput si un sfirsit,dar nici asta nu=mi convine ca un om sa fie inchis toata viata ptr o greseala,sa stiti ca adevarul este la mijloc,poate ca sunt si sunt oameni care regreta ce-au facut si toata viata sa fie judecat ptr ce a facut nici asta nu e o solutie.dresa mea de e-mail este ciprianuspopaa@yahoo.com sper ne mai trimiteti stiu ca sufletul vostru este incarcat de remuscari,ca a-ti face orice ca fapta care a-ti comiso sa nu se mai repete..e foarte trist cind vezi porti inchise si totu-si orice fapta savirsita se poate ierta comform bibliei...
17.06.2009, 22:09Liliana Elena
Acceptati si iubiti viata asa cum este,cu fericire si suferinta.exista o lectie in fiecare.nu pierdeti speranta,credinta..iubiti viata.
21.06.2009, 08:05Mihai Porfiriu
Numai cei puternici reusesc indiferent unde se afla nu va pierdeti speranta incercati sa fiti mai buni si veti reusi, va urez numai de bine
21.06.2009, 23:30Elena Boangiu
Am asteptat sa apara acest articol pe net ca sa-mi aduc si eu cateva randuri in traista pt aceste fiinte.Nu ne-am intrebat niciodata daca am fii facut noi aceste greseli cum ar fi fost lumea noastra a celorlalti care ii ignoram cu asemenea desavarsire .Familia mea a trecut printr-o incercare foarte grea acum sapte ani :sora mea cea mare a fost injunghiata de un barbat care urma sa-i devina sot...gelozia e boala grea..au fost ani grei cu multa durere in suflete si multa rugaciune catre Domnul nostru drag care ne sprijina in tot si in toate.Rugaciune pt acel suflet pierdut... e foarte adevarat ca la inceput am fost foarte nervosi,mahniti ,cum de ni se intampla tocmai noua s.a.m.d.Pt noi aceste suflete nu exista sunt doar niste oameni care au gresit dar nu ne-am uitat niciodata in lumea pe care o traiesc ei acesti paria ai societatii noastre.IERTI insa uitarea nu vine niciodata.Imi pare rau de aceste femei ,de acesti barbati dar viata e asa cum e si trebuie sa supravietuim unii cu altii.Mi-as dori ca revista dvs sa nu intoarca spatele acestor fiinte ca sunt si ele suflete insa nu pierdute pt totdeauna.Unde e pt totdeauna exista Dumnezeu si are grija de ei.
22.06.2009, 13:59Vladimir Luchyan Dumitrescu
De la inceput va spun cateva lucruri...Desi nu sunt indreptatit sa iert in numele celor care v-au dat in judecata , a celor care v-au condamnat si a altora....Spuneati in scrisoarea dumneavoastra ca nu ne mai apartineti si ca nu aveti dreptul sa ne cereti nimic....Sincer , nu prea sunt de acord cu acest lucru....Anumite institutii ale statului ar trebui sa functioneze mai bine si ar trebui sa va ofere consiliere cand ajungeti in libertate....Este adevarat ca multi patroni , adica aproape toti nu vor sa va angajeze pentru ca aveti cazier , sau mai rau ca unii oameni desi nu sunt dupa gratii au procese de reabilitare ...Si tragedie...Nici ei nu pot fi angajati.....E foarte trist.....
Daca as avea o firma , poate as oferi consiliere si v-as angaja...Stiu cat de greu se castiga o paine....Sunt functionar si , cu aceasta criza , va anunt ca s-au anulat primele la salarii si chiar si unele sporuri...Deci imi imaginez cat de greu va este dumneavoastra , daca eu care am servici si sunt fericit simt efectele acestei crize......Doresc sa nadajduiti...Rugati-va neincetat la Dumnezeu....Nu este musai sa stiti rugaciuni pe dinafara...Rugati-va din inima...Ganditi-va in permanenta la Dumnezeu si la ingerii pazitori....Dumnezeu este pretutindeni.....Chiar si acolo unde e mare saracie si umilinte , Dumnezeu vede toate torturile , suferintele si gandurile tuturor , in tarile inapoiate sau asa zis avansate care tolereaza torturi si umilinte.....Macar la noi exista o libertate a presei si anumite cazuri de umilire si brutalitate au aparut in presa...Uitati-va ce s-a intamplat in Republica Moldova sau in Iran......In urma acelor manifestatii au fost morti...Si , culmea nu se stie nimic...
Va urez tot binele si.....Rugati-va neincetat...
cu compasiune,
Dumitrescu Vladimir Luchyan