Casa cu matusi
- Intr-o vreme in care romanii mai stateau inca la coada la lapte, tu faceai cariera intr-un domeniu aproape fara istorie in Romania. Ce te-a impins spre moda?
- Moda a fost mai degraba o surpriza in viata mea. Nu mi-a cultivat nimeni vreo pasiune speciala pentru haine. Dar cred ca educatia pe care am primit-o m-a impins cumva discret spre un domeniu dedicat frumosului. Am avut sansa sa traiesc intr-o familie armonioasa, intr-o familie cu posibilitati financiare, dar care nu m-au facut sa-mi pierd capul. Am avut de toate, dar foarte bine dozat, n-am fost nici o clipa rasfatat, ba din contra, am avut o educatie spartana. Mama era extrem de dura. Tot in familie mi-am educat si gustul pentru arta, care in creatia de moda este hotarator. Traiam la Alexandria, intr-o casa foarte mare, cu vreo noua camere, alaturi de intreaga familie. Aveam patru matusi, surorile mamei, care si-au pus pe rand amprenta asupra mea, prin educatia pe care mi-au dat-o. Emilia era profesoara si m-a invatat sa citesc. Imi aducea carti de povesti cu desene fantastice, in relief. Mai tarziu, tot ea s-a ocupat de lecturile mele serioase. La matusa Stela in camera, ascultam muzica simfonica. Ceaikovski ma facea sa visez, Brahms nu mi se parea atat de greu pe cat imi spunea ea ca este, iar Chopin mi se parea cea mai romantica muzica din lume. Tanti Nina mi-a dezvoltat pasiunea pentru teatru. Ma ducea la spectacole si, o data pe saptamana, transformam camera in sala de teatru, cu toata butaforia de rigoare, si puneam in scena diverse povesti, in care intruchipam, pe rand, toate personajele. Si mai era Florenta, care lucra la o agentie de turism, si in camera careia ma ascundeam cand faceam ceva rau. Imi aducea cateodata Tic-Tac si Toblerone, lucruri rare pe vremea aia. Mama a fost responsabila mai ales cu manierele. Nu vreti sa stiti de cate ori am fost batut, la propriu, cu Codul bunelor maniere in cap. Ea isi dorea sa ajung medic, tata voia sa fiu inginer si sa ajung la reactorul nuclear din Canada. Moda era ceva foarte frivol pentru parintii mei. Nu-i de mirare ca nici unul nu m-a sustinut.
- Te-ai revoltat sau ai luptat sa le castigi increderea?
- Le-am facut pe plac, la inceput, dand examen la Politehnica, in Bucuresti, la Energetica. Am intrat usor, pentru ca facusem un liceu de matematica-fizica si ma pregatisem foarte bine. Dar nu eram deloc linistit. Visam sa fac teatru si, timp de trei ani la rand, am dat examen, fara sa reusesc, la ATF. Desi aveam satisfactia ca picam de fiecare data primul sau al doilea sub linie, am renuntat, cand mi-am dat seama ca cele trei locuri pe an care exista sunt, de fiecare data, "aranjate". Dupa revolutie, domnul Dem Radulescu m-a intrebat: "Mai vrei sa faci teatru? Uite, acum se poate intra". Era deja tarziu pentru mine, ma apucasem de moda.
- Ultimii doi ani au fost un adevarat varf de cariera pentru activitatea ta.
- Ultimii doi ani au fost marcanti, pentru ca s-au intamplat foarte multe. Am devenit creatorul celui mai mare brand german, Quelle, care se vinde in 11 tari. Inaintea mea, a lucrat pentru ei Karl Lagerfeld. Cum sa nu fiu onorat? La New York, sunt la fel de cunoscut ca si in Romania. Coperta catalogului Saptamanii Modei de la New York s-a facut cu o creatia de-a mea. La Kingston sunt cap de afis. Actrita si cantareata Vanessa Williams mi-a prezentat colectia si a facut o sesiune foto cu hainele mele. Anul acesta, fetele de la Destiny's Child vor prezenta pentru mine si se vor fotografia cu hainele mele pentru revistele "Vogue" si "She". Nu-i grozav?
"Am realizat profesional extraordinar de mult, dar nu mi-a reusit nimic pentru sufletul meu"
- Cum e sa fii deschizator de drumuri? Nu te oboseste?
- Te-ai impus repede ca un varf al modei romanesti, dar succesul te-a si expus foarte mult. Nu te deranjeaza sa fii atat de des in bataia presei?
- Niciodata nu mi-am dorit sa ma expun cu orice pret. Mediatizarea mea a sosit fiindca si rezultatele mele au fost pe masura. La inceput, eram magulit ca se scrie despre mine. Curand, mi-am dat insa seama ca a fi persoana publica este o mare mizerie, inseamna sa te scalzi permanent intr-o mocirla sociala din care, culmea, faci parte. Fac parte dintr-un sistem pe care nu-l aprob, dar de care nici nu ma pot dezice, nu-l pot blama, pentru ca sunt chiar in interiorul lui. Am incercat de cateva ori sa le arat oamenilor ca sunt ca ei, ca am si eu slabiciunile mele omenesti, ca nu-s cu nimic mai presus. Dar nu le-a placut, m-au judecat. Tocmai de aceea, am invatat sa port o masca penibila, de fiecare data cand sunt in public. Publicul vrea idoli, vrea oameni puternici, perfecti, fara slabiciuni, fara probleme personale, fara defecte. Vrea stralucire si poleiala.
"Dincolo de glorie nu e nimic"
- Si tu ai parte de aceasta stralucire, ai gustat succesul. Ce e dincolo de glorie?
- Dincolo de glorie nu e nimic. Trebuie sa gusti din gloria asta si apoi sa gusti si din amaraciunea ei. Tot ce iti ofera gloria este perisabil, un ambalaj frumos, care se invecheste si el cu vremea. Gloria, publicitatea sunt pentru mine o povara. Nu mai ai viata intima, nu te mai poti purta normal. Trebuie sa-ti controlezi fiecare miscare, fiecare gest, fiecare vorba pe care o scoti. Dincolo de glorie exista o oboseala permanenta. A fi in lumina reflectoarelor nu inseamna ca, dupa ce luminile s-au stins, stralucirea lor te urmareste pana acasa. In 90% din cazuri, ma intorc acasa singur si ma intreb la ce bun sa am o casa atat de buna si de frumoasa, cand nu ma bucur de ea? Si imi aduc aminte de fiecare data ca am realizat profesional extraordinar de mult, numai lucruri foarte mari, dar ca nu mi-a reusit nimic pentru sufletul meu. Sunt asa, ca un cal pur sange, care desi a castigat cursa, nu se mai poate opri.
- Alerg in cariera, ca sa nu-mi aduc aminte ca in viata sentimentala am fost cel mai nefericit si umilit om. Contrar aparentelor mele de om puternic, au existat in viata mea persoane care au sters cu mine pe jos, efectiv. Sunt un om foarte vulnerabil emotional. Cand iubesc cu adevarat, ma deschid total si renunt la orgolii, la mandrie, la prejudecati. Dau foarte mult si cer foarte mult. Sunt extrem de gelos si de posesiv.
- Orientarea ta sexuala si lipsa prejudecatilor au tinut, nu o data, prima pagina a ziarelor de scandal.
- Stiu ca sunt comentat din punct de vedere al relatiilor mele sexuale, pentru ca fac declaratii prea directe, dar nu-mi pasa. Ceea ce fac eu pentru societate este foarte onest si nimeni nu ar putea sa-mi critice cariera. Dar viata mea sexuala e o chestiune privata. Nu deranjez vizual pe nimeni, nu ma afisez in public cu nimeni niciodata, nu ofensez. Tandretea sincera nu-si are locul decat in intimitate, unde, daca e si iubire, poate sa mearga pana la extaz, pana la misticism. Deci, nu fac lucruri ostentative, de ce m-as justifica pentru orientarea mea sexuala? Foarte multi asteapta de la mine sa-mi asum bisexualitatea. N-am cum sa mi-o asum, pentru ca inca nu face parte din viata mea. Este o plaja foarte fina, pe care inca n-am pasit cu adevarat, chiar daca stiu despre ce este vorba. Oricum, am mai spus-o, e onorant sa fii iubit, si de barbati, si de femei deopotriva. Toata lumea experimenteaza, desi nimeni nu recunoaste. Bucurestiul este un pat in care nu s-au mai schimbat de mult timp cearsafurile. Barbatii incearca sa ia femeile altora, doar pentru ca sunt ale altora, femeile vor sa ia barbatii altora, doar pentru ca sunt mai sponsori decat sponsorii lor. Si toate astea, sub un val puritan, de mare cumintenie. Si cand eu vin si spun ca nu mai cred in relatiile de lunga durata, imediat sunt aratat cu degetul.
- Ce te-a facut sa-ti pierzi increderea?
- Nu cred in iubirea pentru toata viata. Am foarte multe exemple negative in jurul meu, in lumea asta plina de fast. Oameni care traiesc impreuna doar de dragul unui act sau al unui copil. Si mi-e sila, chiar daca sunt prietenii mei, cand ii vad iesind in public la brat, sarutandu-se, jucand teatrul asta ieftin, cand eu stiu ca acasa dorm in dormitoare separate. Si mi-e ciuda pe femeile care se sacrifica asa, pentru cate un copil, ramanand in asemenea relatii care le uratesc sufleteste. E important sa-ti iubesti copilul, dar e important sa te iubesti si pe tine un pic, sa fii putin egoista ca femeie. Deci, nu cred in casatorie, dar cred in iubire. Trebuie traita intens, de fiecare data, cu tot cu suferinta care i se invecineaza, fiindca nu exista mare iubire fara suferinta. Cred in iubire, atat cat dureaza ea, atat cat pot amandoi sa intretina aceasta flacara delicata. Cand ea se stinge, cand intervin monotonia si sterilitatea in sentimente, mai bine pleci. Daca poti, o iei de la capat, daca nu, iti lingi ranile in singuratate.
- Ai luat-o de multe ori de la capat?
- Acum 5-6 ani, credeam ca nu mai poti s-o iei de la capat dupa o mare iubire. Eram atat de disperat dupa un esec in dragoste, incat am ajuns si la ghicitoare. Ma simteam parasit de toti si ingrozitor de singur. Si ajunsesem si la concluzia ca viata nu mai are nici un rost. Disperarea, neputinta te fac sa dai dovada de mare incultura. M-au ajutat prietenii si am gasit in mine resurse sa o iau de la capat. Am inceput, treptat, sa-mi dau seama cat de limitat sunt, cat de stupid si de incult, ca pot sa gandesc asa ceva. Ar fi fost un act de mare lasitate sa-mi iau viata. Cred ca mi-am dat seama si ca nu sunt suficient de puternic sa fac asta. Imi era frica. Am suferit enorm, dar mi-am revenit si am inteles cat ma inselasem. Viata are tot timpul sens, este frumoasa, iti poate rezerva o gramada de surprize si ea trebuie traita si gustata intens, altfel n-are valoare. Acum, ca sa revin la intrebare, mi se pare ca am trecut prin lucruri atat de grave emotional, incat pot s-o iau oricand de la capat. Tot timpul am facut greseli, pe care mi-am spus ca n-am sa le mai repet, si cand am luat-o de la capat in dragoste, tot pe alea le-am facut. E clar ca exista o spirala a vietii; daca iubesti cu adevarat, nu poti fi decat intr-un singur fel.
"Am nevoie de afectiune"
- Ce astepti de la celalalt atunci cand iubesti?
- Am nevoie de o persoana care sa ma ocroteasca, chiar daca eu sunt un om puternic, sa-mi dea senzatia ca-i pasa de mine, sa ma rasfete, sa planga alaturi de mine, sa se bucure alaturi de mine, sa-mi fie complice, sa ma sustina si, daca am avut o zi proasta, sa-mi spuna, ca in "Pe aripile vantului", ca si maine va fi o zi. Atata cer! Sa fiu si sa ma simt iubit. Am nevoie de afectiune. Si stiu ca si alti oameni vor tot asta, dar parca alergam unii dupa altii intr-un cerc vicios, cineva dupa mine, eu dupa altul, care la randul lui e dupa altul... Si nu pot nega ca nu simt o mare frustrare! Desi am doi prieteni foarte buni, Joshua si Cleopatra, cu care pot vorbi orice, cu care fac afaceri, care imi recomanda lucruri frumoase, n-am reusit sa am pe cineva si la mine acasa. O persoana care sa ma inteleaga, sa-i placa acelasi gen de muzica ca si mie, sa apreciem aceleasi filme, sa facem schimb de carti seara. Mi se pare din ce in ce mai greu sa gasesc pe cineva compatibil. Bunaoara, ofer partenerelor mele tot felul de vacante, pe care le pun la punct in amanunt, luni de zile inainte, ca sa ating diverse obiective. Si remarc ca, odata ajunsi acolo, un vestigiu de mii de ani le lasa rece. La Machu Picchu, mi se spune: "Ei, si ce, sunt niste pietre", la templele budiste aud la final ca "Toate sunt la fel, oricum". Si-mi dau seama ca shopping-ul este mai important pentru ele. Atunci mi se pare ca mi-am pierdut timpul si ma blochez. Poate cer prea mult oamenilor, habar n-am. Dar ma consider totusi bogat, ca am acesti doi prieteni foarte buni.
- De unde iti iei, totusi, afectiunea? Cum echilibrezi aceasta lipsa din viata ta?
- Nu mi-o iau, mi-o induc, mi-o creez. Sunt extrem de emotiv si de melancolic, ma pot regasi intr-o bucata muzicala sau intr-un film, chiar intr-o penibilitate de film, si ma incarc de acolo cu afectivitate, incercand sa ma obisnuiesc cu ideea ca m-am nascut singur si o sa mor singur si ca asa sunt, de fapt, toti oamenii, toata viata. Parca din ce in ce mai mult ma regasesc in singuratatea mea si mi-o caut. N-as vrea sa fie prea dur cuvantul pe care il spun, dar ma "folosesc" de oameni ca sa-mi iau atat cat pot ei sa-mi dea. In rest, ma retrag in carapacea mea, unde e bine.
- Ai gasit vreo alternativa la lumea de sclipici in care traiesti? Ce faci cand ramai singur?
- Elimin oamenii negativi din viata mea, elimin situatiile negative, ma conectez la lucruri benefice, la spiritualitate, citesc mult. Se intampla aproape zilnic sa ma trezesc si sa ascult Vivaldi, ca sa ma relaxez, ascult Rahmaninov, cand sunt fericit, ascult Chopin, cand sunt melancolic. Dar nu sunt atat de snob, sa ascult numai muzica clasica. Ascult si melodii romanesti in care ma regasesc. Nu-mi plac manelele, desi m-am regasit odata intr-una singura, "As da zile de la mine". (rade autoironic) Ma uit des la filme. N-am timp de hobby-uri. Fac doar scufundari, o data pe an, si-mi place ca in lumea subacvatica sunt singur, numai eu cu flora si fauna, iar presiunea de sub apa ma detaseaza de toate.
- Tie frica de batranete? Nu-i mai greu de asteptat in singuratate?
- Imi zic mereu: "Doamne, imbatraneste-ma, dar nu-mi lua mintile!". Imi doresc sa raman lucid, indiferent de varsta. Batranetea, in sine, nu ma sperie. Mi-e frica doar de Dumnezeu.
- Mai visezi la o mare dragoste?
- Nu stau sa-mi fac vise, dar sunt aproape sigur ca ea va bate din nou la usa mea si atunci voi spune: "Doamne, de ce atat de tarziu?". Dar daca asa o sa fie, voi incerca din rasputeri sa profit de ea cu toate fortele pe care le voi mai avea.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
07.06.2009, 13:38Elena Boangiu
Cred ca nu a gasit linistea sufleteasca din terte motive ...cred ca nu a cautat unde trebuie,nu i s-au plimbat pasii pe aleei insorite unde la fiece colt rasare un chip de"ea"care asteapta la fel ca si el...este un tip implinit si cu mult bun simt ,pacat ca viata pt unii este singura.Dar sa nu-i planga sufletul caci va veni si raza lui de soare care ii v-a intinde o mana chiar daca "v-a veni mai tarziu".Asa e viata...
07.06.2009, 14:17Dobrescu Maria
As fi vrut si as fi putut sa-i spun multe lucruri lui Catalin Botezatu dupa ce am citit articolul.
Intr-o tara in care se minte cu o naturalete de neimaginat, intr-o tara in care daca spui ge gandesti si ce simti, ceilalti se holbeaza la tine ca la o dihanie venita de pe alta planeta sau incep sa faca misto, sinceritatea cruda a lui Catalin Botezatu parca doare.
Un om vine si spune doar atat: SUNT UN OM.
Am avut pentru o secunda senzatia vie ca-l vad pe Catalin Botezatu in pielea goala si mi-as fi dorit sa pot sa-i dau ceva sa se acopere.
08.06.2009, 08:57Laura Tase
Catalin...nume de poveste!,as vrea sa-ti spun ceva care sa te ajute si chiar o sa incerc.
Este f important sa stii ca iubirea serioasa, profunda ,curata ,nu o so gasesti niciodata in lumea poleita in care te invarti tu .Tu esti un frumos suflet ratacit in lumea aia, am inteles asta din scrisoarea ta unde tu descrii ce simti si stiu cu siguranta ca totul este autentic, tu chiar iti ''vezi''sufletul.
Lumea e nebuna right now si tu ai nevoie de un suflet pereche ,cauta-l dupa ale criterii decat pana acum.
Cauta sa-i citesti spiritul pe fata si in ochi, sa nu aiba bani dar sa nu vrea banii tai ci sa te vrea pe tine,inainte sa inviti fata in vacanta vorbeste cu ea in maniera ta 5 min si daca nu are nimic sa-ti transmita nu pleca sa-i arati piramidele.
Femeile sau denaturat sunt speriate ca daca nu au un corp sculptural si o fata fara un rid nu sunt bune de nimic si nu se uita nimeni la ele si din pacate este adevarat intr-un fel...... nu cauta astfel de femei care si-au pierdut sufletul undeva pentru o sacosa cu haine!!!...As putea sa-ti spun mai multe daca si tu vrei.
nothingtofearx@yahoo.com...Laura
08.06.2009, 22:10Georgescu Ioana
Intr-adevar, nici eu nu cred ca exista iubire pe viata, de aceea atunci cand ea apare, trebuie sa o traiesti din plin, cu suferinta de rigoare. Dar vei vedea, daca iti vei deschide inima si iti vei asuma riscul, iubirea nu te va inconjura, te va gasi oriunde. Se va gasi un suflet deosebit ca al tau, cu aceeasi sensibilitate, acelasi devotament. Si eu am dat totul in iubire, dar am ars ca o flacara. Cam asa se intampla, altfel nu s-ar chema iubire.
Iti doresc numai bine si Dumnezeu sa te ocroteasca!
Ioana
09.06.2009, 12:19Mara Anghel
Imi place cum gandeste desi nu eram o fana a lui..... Din pacate femeia la care viseaza el nu o va gasi in lumea ipocrita in care se invarte iar noi, "femeile normale" nu mai gasim barbati care sa gandesca asa... E adevarat, atunci cand iubesti uiti de greselile facute dar asta este iubirea, sa poti accepta imperfectiunea celuilalt. Ce fel de iubire este aia cand te controlezi si nu te simti in largul tau?? Eu nu sunt dispusa sa fac compromisuri in/din dragoste, daca sunt iubita iubesc, nu poti forta pe cineva sa o faca.. Copilul = cel mai josnic mod de a sta in viata cuiva.. Mara
09.06.2009, 20:51Mariyah A
Nu-mi plac manelele, desi m-am regasit odata intr-una singura, "As da zile de la mine". (rade autoironic) :))
Ai dat dovada de o sinceritate de neimaginat si ai demonstrat ca esti o persoana puternica dar sensibila atunci ca e vb de dragoste Si nu esti snob.
Inshallah, sa fii iubit intr-o zi asa cum meriti. Eu te admir f mult .
10.06.2009, 10:36Napoleon Rrrrrr
Buna ziua stimata redactie Formula As,
buna ziua stimate d-le Botezatu,
am decis sa va scriu un comentariu pt k am fost profund impresionata de acest articol. aveam o parere cu totul diferita despre omul prezentat in acest articol. si am fost impresionata sa constat ca traieste in exact aceeasi singuratate si incertitudini ca nenumarati dintre noi.
m-am regasit in ce a spus d-l botezatu mai ales in randurile: 'Alerg in cariera, ca sa nu-mi aduc aminte ca in viata sentimentala am fost cel mai nefericit si umilit om.' exact la fel ma simt si eu. am (numai) 27 d ani dar am impresia k singuratatea ma apasa in fiecare zi si in acelasi timp am recurs la acelasi tertip. ma ascund in cariera ca sa nu ma mai gandesc ca nu sunt implinita pe plan sentimental. nici nu cred de altfel ca acest miracol se va intampla vreodata (pt k intr-adevar acum mi se pare k o reusita in plan sentimental e un adev miracol). sunt fff obosita ceea ce nu e normal pt k am doar 27 d ani dupa cum ati putea bine afirma, insa la 27 d ani am adunat atatea incat mi se pare imposibil sa adun si mai multe de atatea.
d-le botezatu, aveati dreptate cd spuneati k suicidul nu e o solutie. viata e un dar cu adev minunat si a-l lasa sa fie manjit de un suicid ar fi un adevarat sacrilegiu.
sunt sigura k veti reusi la un moment dat sa alegeti linistea in locul unei vieti asa agitate si sunt sigura k 'ACEA' persoana kr va este destinata va aparea.
am apreciat nu numai maturitatea cu kr priviti viata dvs insa si optimismu oarecum neobisnuit kr reiese printre randuri. la prima vedere as putea spune k sunteti un pesimist insa tb sa va uitati in urma si sa vedeti cat de multe lucr minunat v-a dat Dumnezeu, si simplul fapt k aveti prieteni extraordinari (chiar dc putin la nr) kr va pot sprijini in orice moment e o dovada k ati fost binecuvantat de D-zeu.
a privi cu seninatate viitorul e o necesitate, a trai viitorul e deja un curaj.
va doresc numai bine si dvs si redactiei Formula As si cititorilor ei.
locuiesc in belgia d catva timp insa nu uit niciodata sa va citesc articolele.
va imbratisez cu drag.....
12.06.2009, 11:03Carmen I
Pentru oamenii sensibil si frumosi sufleteste va exista intotdeauna un colt de cer senin...trebuie doar sa stii si sa crezi...ca e acolo pentru tine. Poate e nevoie de o calatorie initiatica intru descoperirea sufletului pereche...
12.06.2009, 15:59Dora Teo
Mi-au placut raspunsurile..desi nu ar trebui sa tina de a placea sau a detesta. Exista o lumina in tine, dar caruia ii mai lipseste ceva. Iti recomand o carte , titlul: Constienta, autorul Anthony de Mello, asa iti vei da seama ce a lipsit. Oricum ai spus ca-ti place sa citesti.Iti doresc pace...in suflet.
13.06.2009, 18:15C Damiana
Traiesc intr-un loc de vis, am o cariera incredibila, si la cei 26 de ani pe care ii am stiu ca nu conteaza ce locuri voi mai vizita sau pe ce culmi voi va mai ajunge, pentru ca intotdeauna voi aprecia fiecare firicel de iarba, fiecare apus de soare, fiecare loc pe care Dumnezeu l-a lasat pe acest pamant... si stii de ce? Pentru ca tot ceea ce am, tot ceea ce am faurit a venit cu efort, si cel mai important, nu am uitat si nu voi uita niciodata de unde am plecat. Sotul meu imi spune intotdeauna ca marile schimbarile trebuie sa treaca prin "non comfort zone" si cred cu tarie in asta. Iti doresc sa gasesti femeia care sa aprecieze ceea ce esti!!! Cand vei fi gata iti va bate la usa.
14.06.2009, 02:52Viorica Manda
Catalin,tocmai am terminat de citit articolul despre tine cu tine.
Chiar crezi ca nu exista dragoste sau ca tu nu poti fi iubit.Iubeste din suflet si sant convinsa ca intr-o zi vei intalni o persoana la fel de sensibila ca tine,la fel de romantica si chiar daca nu are chiar aceleasi pasiuni poate sa te iubeasca din tot sufletul.
Am impresia ca tu cauti pe cineva care vrei sa te iubeasca asa cum vrei tu.Sa sti ca nu merge asa in dragoste,iubirea este neconditionata.
Poti iubi pe cineva foarte mult,pe care tu sa-l vezi deosebit,iar altora sa nu le spuna nimic aceasta persoana.
Sti vorba romanului,'nu-i frumos ce-i frumos e frumos ce-ti place'.Este cat se poate de adevarat.
Incearca sa gandesti pozit,sa te rogi lui Dumnezeu si ai sa vezi ca vei intalni persoana mult dorita,iar atunci incearca sa pretuiesti iubirea asa cum iti este data de la Dumnezeu si vei avea parte de ea din plin.
Iubirea exista Cataline, chiar si dupa ani de casatorie,totul este sa crezi in ea.
O anonima
15.06.2009, 20:12Andra V
Draga Catalin,
In primul rand as vrea sa-ti cer scuze ca te-am judecat de atatea ori cand imi cadeau ochii pe unele titluri din presa. Te-am judecat fara sa stiu nimic despre tine. Acest articol este e foarte mare surpiza pentru mine pentru ca am descoperit omul Catalin...si ce om frumos.
Am fost si sunt socata sa aflu ca parintii tai nu te-au sustinut...as fi fost cel mai mare admirator al tau.
Iti doresc sa ramai la fel de frumos la suflet si cu siguranta iubirea iti va intra in viata atunci cand ii vei lasa usa deschisa.
18.06.2009, 16:45Roxana C
Atunci cand doua suflete se intalnesc si se ating se naste dragostea. Treptat, cel de langa noi ramane gol de aparente, vulnerabil perceptiilor si raspunsului nostru. Afland mai multe despre viata sa, putem sa il intelegem. Intelegandu-l avem posibilitatea de a-l iubi. Uneori universurile noastre fuzioneaza si invatam sa ascultam si sa privim lucrurile din perspectiva celuilalt. Atunci cand partenerul se dedica unei activitati care il pasioneaza, cand discuta despre unele lucruri cu ardoare ne inspira si ne imbogateste. Totusi, niciodata cel de langa noi nu va fi exact asa cum ne-am dori. Sufletele sunt deosebite pentru ca le guverneaza diverse resorturi si energii. Dragostea nu vine neaparat dintr-un grad net superior de compatibilitate ci dintr-o lupta continua in care ne pastram totusi respectul reciproc.
Nici dragostea nu e perfecta. ea are nevoie de multa munca si multe incercari. Are nevoie de un anume legamant sufletesc si devotament. dragostea, desi se daruieste... nu e usoara :)
18.06.2009, 19:17Mihaela Stan
M-am regasit in articolul tau. Este incredibil. Nici nu stiu ce as putea spune (dupa o zi istovitoare de lucru) astfel incat sa nu se considere plagiat, de aceea voi cita…
Sunt convinsa ca iubirea vine atunci cand te astepti cel mai putin; sunt de acord cu Paulo Coelho ca “miracolul se ascunde intotdeauna in pasii oamenilor obisnuiti�. Intre timp nu trebuie sa disperi ci sa te bucuri de orice lucru ti se intampla, fie el si extrem de marunt. Este minunat, crede-ma!
Mi-ar face placere sa mai sporovaim despre lume si viata, de vei avea ragaz.
Cele bune,
Mihaela (sil28ver@yahoo.com)
19.06.2009, 12:13Eniko Horvat
Am citit cu foarte mare atentie cele spuse de Catalin si-l inteleg pe deplin. Dupa o dezamagire in dragoste e greu sa mai crezi ca vre-odata mai poti iubi pe cineva cu adevarat, sau ca cineva te mai poate iubi sincer. Dar cu timpul trece.
Am 32 de ani, si de cateva luni m-am stabilit in Canada, (nu m-am casatorit) lasand in urma totul, pentru un nou inceput. Am venit departe de asa zisii prieteni, care doar profitau (se pare) de mine. Cateva saptamani prietenii imi scriau frecvent, bateau apropouri ca ar veni in vizita, (pt. jocurile olimpice de iarna) apoi cand raspunsul meu nu le-a convenit, s-au cam rarit e-mailurile. Acum cand nu sunt in Romania, la indemana lor, sa ii ajut, m-au uitat. Este adevarat proverbul :Prietenul la nevoie se cunoaste.
Am plecat din tara rupand o relatie de 2 ani care nu parea de viitor, si cu convingerea ca nu ma va mai iubi nimeni. Eram convinsa ca nu ma voi casatori niciodata, nu voi mai putea iubi pe nimeni cum l-am iubit pe acel "el" .
Schimband total modul de viata si anturajul, mi-am dat seama ca viata e foarte frumoasa, si sunt reale sanse ca si eu sa fiu iubita de cineva. Petrec foarte mult timp in natura, si observ multe amanunte care inainte mi se pareau firesti. ( fosnetul frunzelor, ciripitul pasarelelelor, soarele, cerul...) Natura este un foarte bun tovaras, sfatuitor si loc de relaxare.
Eu as vea sa-l incurajez pe Catalin ca niciodata nu e tarziu, si daca Dumnezeu i-a pregatit perechea potrivita, sigur o va gasi. La Dumnezeu "o zi este ca un an, si un an este ca o zi" Niciodata nu e prea tarziu.
Le dau dreptate doamnelor si domnisoarelor dinaintea mea, Catalin trebuie sa schimbe anturajul.
Asa sincer si direct ai descris oamenii "populari" incat as zice ca nu faci parte din ei.
Un sfat pt Catalin: E greu sa renunti la tot ce ai realizat pana acum, nici nu iti cere nimeni, doar ca trebuie sa schimbi anturajul.
Nu uita ca esti o fiinta speciala, care merita sa fie iubita, iar cand ai momente de cumpana, nu uita ca oriunde esti, si orice ai face este cineva care te iubeste mai mult decat crezi, sau simti, Dumnezeu. Cel care te-a creat, ti-a dat viata are un scop, doar trebuie putina atentie si liniste in jurul tau sa poti observa. Dumnezeu te iubeste asa cum esti! Sa nu uiti niciodata!
Du-te relaxeaza-te cu prietenii, in muntii nostrii frumosi, in locuri mai retrase, modeste sa zic asa, unde poate satenii nu stiu exact cine esti. Poate este nevoie sa te "deghizezi " putin intr-un om simplu, fara masina si haine de marca, vei putea savura pe deplin fiecare moment al excursiei. Sunt sigura ca vei descoperi vre-o domnisoara libera, modesta, si draga sufletului tau, care sa te iubeasca pt ceea ce esti, nu pentru bani, avere sau cariera.
Scuze ca mi-am permis sa scriu la persoana II singular, dar inca esti tanar si cred ca daca scriam cu dumneavoastra era putin platonic.
Pt incurajare ti-as trimite un slide show foarte frumos, doar ca nu stiu adresa de e-mail, si nu vreau sa fiu indiscreta sa o cer. Pacat ca aici nu se poate atasa :-(
Mult succes in viata, si Dumnezeu sa te binecuvanteze si in dragoste. Eni
19.06.2009, 13:38Mary Ioana
ASA CUM SUNT AZI DIN CE IN CE MAI PUTINI
19.06.2009, 17:28Sindile Violeta
Am sa ma rog la Dumnezeu pentru tine pentru ca esti un om sincer si curat la suflet.
Violi
19.06.2009, 17:37Sindile Violeta
Chiar daca nu te-am cunoscut personal, imi este de ajuns sa citesc aceste randuri si sa-mi dau seama ca esti un om sincer si curat la suflet. Sunt sigura ca iti vei gasi iubirea, numai sa n-o cauti prea departe ...
Am sa ma rog pentru tine.
Violi
20.06.2009, 12:37Lili B
Totusi esti un infatuat.Nu mi-o lua in nume de rau,dar poate ai sa-mi dai dreptate.
Tu ai vrea sa-i placa melodiile pe care tu le asculti,sa ii placa ei ce iti place tie,dar, nu te-ai gandit ca poate sunt lucruri care nu plac intotdeauna amandurora,dar sunt atrasi de altceva.
Eu, in locul tau as lasa totul balta pentru o perioada de timp si as evada undeva unde nimeni nu ma cunoaste cine sunt,realizarile mele si ce reprezinta numele Catalin Botezatu.Incearca sa fii,ceea ce nu ai fost niciodata,sa nu oferi pentru a nu atrage materialistele. Declara-ti falimentul si atunci ai sa vezi pe cine te mai poti baza in afara de Joshua si Cleopatra.Fa ceva iesit din comun ,dar in limita bunului simt si ai sa vezi atunci cate persoane te plac.
Esti dependent de munca pe care tu o prestezi,dar in acelasi timp o detesti-asta am citit printre randuri.
Sinucigasul este un las,asta pe tine nu te reprezinta,esti un luptator si iti place ca altii sa o stie. Nu te mai oferii pe tava ca pe un cadou,las-o pe ea sa te perceapa asa cum esti in adancul sufletului,nu cum vrei tu sa te perceapa.
Stai deoparte si priveste viata din perspectiva altei persoane,mergi la o manastire si stai in anonimat cateva zile. Astea sunt cateva sfaturi pe care le vad o iesire pentru tine.
In fine, sper sa ai parte de mult bine de acum incolo si sa poti sa fi fericit,asa cum vrei si cum meriti.
Numai bine!!
25.06.2009, 11:49Silent Ra
Toata aceasta marturisire aduce cu una din frumoasele legende irlandeze...parintul Carrik..frumosul pe cal alb,indragostit de o simpla femeie..tu picuri diamante din cer cerand sa fi iubit si sa te simti iubit..atata ceri!
Nu e de ajuns ma tem.Ce femeie s-ar darui complet doar pentru diamante?
.....Oare te-ai daruit complet?..Ma tem ca nu..
28.06.2009, 20:06Damian Ligia
Eu habar n`am ce sa cred...el pare un om foarte sensibil si probabil ca si este...Ideea e ca multe alte declaratii ale lui il arata diferit fata de cum e prezentat in acest articol. Mi-ar placea sa cred ca ceea ce scrie aici e adevarat si ca nu e un om ipocrit. tousi traind intr-o lume in care toata lumea are ceva de impartit cu cineva, ma refer la show-biz, mi se pare imposibil sa nu fi ipocrit. Totusi, vreau sa cred ca Botezatu este omul prezentat in acest articol si nu cel descris de alte publicatii. Oricum, numai bine ii doresc!
04.07.2009, 19:27Melania-Camelia S
Admiratie, respect si multa stima pentru tot ceea ce faci!
Avem valori in aceasta tara! Nu este minunat?Felicitari pentru intreaga cariera si mult succes mai departe!
Ce este al tau este pus deoparte! In viata asta, prin tot ce trecem ca este bun sau rau, mai tarziu sau chiar atunci ne dam seama ca nimic nu este intamplator! Poate ca adevarata dragoste este chiar langa tine dar nu ai stiut sa o vezi! Uita-te in jurul tau!
07.07.2009, 20:50Camelia Sirbu
Hello Catalin
Poate rindurile mele vin cam tirziu, am citit multe comentarii la interviul tau, probabil nu spun nimic nou sau original, nu cred ca ai nevoie de sfaturi si nici nu cred ca sint in masura sa dau cuiva sfaturi.Pot doar sa-mi exprim o parere. Exista multe persoane care te apreciaza si care s-au regasit in ceea ce ai afirmat tu. Intr-adevar, traim intr-o lume foarte superficiala, care apreciaza mai mult formele decit fondul. Tu stii mai bine asta, traiesti intr-o lume unde cel mai mult conteaza aspectul, prezentarea, ambalajul. Cred ca nimeni nu are pretentia de la vreo manechina sa stie care e valoarea lui pi sau unde se afla ruinele de la Macchu Picchu , pentru ca nu conteaza. Incearca sa descoperi lumea simpla de dincolo de stralucire, s-ar putea sa fii uimit sa descoperi oameni valorosi, prieteni dezinteresati. Incearca sa-ti gasesti o iubita de virsta apropiata tie, poate nu e asa decorativa,nu o fi avind masurile ideale, dar e posibil sa aiba aceleasi preferinte culturale, si sa vorbiti aceeasi limba. Scoala nu se mai face ca in alte vremuri si nu prea se pune accent pe cultura, crezi ce pustoaicele astea de 20 de ani apreciaza un film ca Pe aripile Vintului? Cred ca multe nici nu au auzit de el.Ca sa nu mai vorbim de un spectacol de opera, sau de carti.
Poate nici ritmul tau de viata nu prea e potrivit pentru o relatie, o femeie asa cum iti doresti tu care sa te aprecieze ca om nu ca persoana publica, alaturi de care sa te trezesti dimineata, nu cred ca se multumeste cu prezenta ta doar 40 de zile pe an. O relatie telefonica sau pe messenger e cam greu de mentinut.
Recunosc, nu am fost niciodata un fan al tau, nu sint o pasionata de moda, dar am fost foarte placut surprinsa de interviu, daca ai fost cu adevarat sincer, atunci scuzele mele cele mai sincere, pentru ca te-am perceput ca pe o persoana superficiala si cu fitze, desi e doar o masca pentru a ascunde un suflet sensibil. Iar daca “Bucurestiul ti se pare un imens pat unde nu s-au mai schimbat cearsafurile�, incearca o vizita undeva departe, incearca ceva mai “provincial�, de ex. un hotel construit prin 1835, la Lugoj, incearca sa vizitezi bisericuta din Densus, manastirea Prislop. Stai departe de stralucire si exotism o vreme, detaseaza-te, si poti gasi fericire privind norii, florile cum infloresc, ascultind pasarile, privind un riu cum curge alene. Afectiune si sprijin in momente de singuratate iti poate oferi multa lume, dragostea va trebui sa o gasesti singur, tu stii cind simti fiorul, fluturii in stomac, emotia cind intilnesti acea persoana. Daca vreodata citesti acest comentariu, si ai chef sa povestim despre “niste pietre�, Margaret Mitchell, Chopin, Spargatorul de nuci� ma gasesti la adresa kamiko_ro@yahoo.com. Iti doresc sa gasesti ce iti doresti si sa apreciezi ceea ce ai. Camelia
12.07.2009, 09:58Mihaela Stoica
Interesant si pertinent vorbesti despre "plaja fina"...Ghinionul tau e ca stau sacalii de paparazzi cu rosiile in mana pregatiti sa le arunce. Nu au cum sa inteleaga dualitatea spirituala a fiintei umane care, in conditiile de libertate, isi cere drepturile de manifestare. Dragostea este universala. Mereu imi plac interviurile tale pe aceasta tema pentru ca ma regasesc in multe "confesiuni", care se vede clar ca sunt experiente sincere si spirituale. Problema e ca o persoana complexa evolueaza repede, mult si radial, si e normal sa isi doreasca ceva pe masura. Ori este extrem de greu de gasit asa ceva si trebuie asteptat, ori poate odata cu aceasta complexitate vie vine si autoimplinirea, caci ce echilibru sa ii mai acorzi unei sfere? Either way, sa ne bucuram de ziua de azi :)
Mihaela