Punct final la Festivalul de film ANONIMUL

Cu o medie de cinci ore dormite pe noapte si vreo 75 de filme vazute in cinematograf sau sub clar de luna, dupa seminarii de conversatie captivanta cu cineasti, critici, actori si ziaristi, dupa seri feerice de muzica ascultata pe malul marii, saptamana festivalului de film ANONIMUL din Delta Dunarii a fost, la fel ca si anul trecut, un eveniment cultural de exceptie, prin stradania sa elitista, de promovare a valorilor sigure si a bunului gust.

Un etalon de profesionalism si "stiinta" inscenarilor inspirate, pentru care organizatorii si creatorul festivalului, Sorin Marin, trebuie laudati si felicitati. O opinie pe care o impartasesc si intervievatii revistei noastre, ce au avut o prezenta activa in festival.

IOANA CRACIUNESCU, poeta si actrita de teatru si cinema
"Ce ma tulbura la festivalul asta este armonia"

- Traiti mai mult in strainatate decat in tara si stiti cum arata un mare festival international de film. Prin comparatie, cum apreciati festivalul Anonimul?

- Festivalul Anonimul se afla in ceea ce se numeste varsta lui de creatie. Are numai cinci ani, mai are doi ani pana sa se duca la scoala, dar este mare deja pentru varsta lui, pentru ca el contine tot ceea ce poate uimi: valoare, civilitate, standard estetic, o minunata siguranta de sine care creeaza un cadru perfect de confort spiritual si chiar fizic. (Locul este divin, amenajat fabulos.)Ce ma tulbura la festivalul asta, in principal, este armonia care se stabileste intre oameni si peisaj, intre oameni si filme, sau pur si simplu, intre ei, oamenii. Nu vreau sa cad in exces si sa spun ca festivalul ANONIMUL e armonizat cu universul. Eu spun doar ca vad enorm de multe detalii, miscandu-ma de dimineata pana seara, intre salile de cinema, intre plaja si tabara, vorbind ori ascultand oamenii. Eu sunt practic cazuta aici din Japonia si de aici o sa cad la Merida, in Spania, si pe urma o sa cad in Paris, peste tot exista ceea ce se numeste un zgomot aproape auzit al starii locului, pe care il percepi. Trebuie sa fii foarte neatent in jurul tau ca sa nu percepi zgomotul asta. Zgomotul pe care il produce proiectia filmelor noaptea aici e unul dintre cele mai melodice si mai armonioase...

RADU MUNTEAN, regizor, castigatorul premiului pentru regie (filmul "Boogie")
"Sunt bucuros pentru premiu si multumesc pentru el"

- Cu filmul tau, "Boogie", ai obtinut premiul pentru regie al festivalului. Ce semnificatie are?

- Un premiu conteaza mult. E placut sa fii apreciat si sa ti se confirme, cumva, ca ti-ai facut bine treaba. Acum..., eu am mai spus-o, nu cred ca premiile sunt neaparat indicatori valorici. E judecata unui grup de patru, cinci, sase oameni, care sunt in acel juriu. Totul e relativ si subiectiv. Nu suntem la matematica aici. Am fost la festivaluri si ma minunez de ce filme iau premii. De cele mai multe ori, ele reflecta gustul juriului. Sunt bucuros, totusi, pentru premiu si multumesc pentru el.

- Care este parerea ta despre festivalul de film ANONIMUL?

- E prima oara cand vin aici. Si mi se pare laudabil ce se intampla mai ales in camping. E foarte frumos sa vezi ca vin tineri cinefili de peste tot din tara, ca fac atata drum pana aici; nu e usor de ajuns si, totusi, o fac, campingul e plin, sunt mii de oameni la vizionari, de seara de la 10, pana dimineata la 5. Mi se pare absolut remarcabil si e o placere pentru un cineast sa vada ca inca mai sunt oameni cu pasiunea asta. Chiar e o problema sa aduci oamenii la cinema. Majoritatea se multumesc cu televizorul si cu Internetul. In ce priveste locul, e cu adevarat superb. Fara discutie. Sper ca festivalul sa capete tot mai multa notorietate si sa-si gaseasca identitatea si profilul. In orice caz, e foarte bine ca se intampla.

LUCIAN GEORGESCU, scenarist, profesor la UNATC, membru al juriului
"O intamplare foarte frumoasa"

- Ai fost membru extrem de activ al juriului festivalului Anonimul. Cu ce impresii pleci de aici?

- Sunt pentru prima oara in Delta Dunarii. Deci, e o dubla premiera pentru mine. Desigur, te astepti la Delta, auzi de ea. Probabil ca asta e si unul dintre motivele pentru care n-am mai fost in Delta. In general, nu merg in locurile foarte laudate. Am un sentiment de frica. Asa cum mi-e greu sa merg sa vad filme premiate. Sigur ca le vad pana la urma, dar nu toate imi plac. ANONIMUL este o intamplare frumoasa. Nu in sens intamplator. Daca e sa-l judeci dupa selectia filmelor, nu poti sa zici ca este ceea ce numesti un festival.Sunt filme care au fost terminate acum doi-trei ani, or, in general, regulile de festival sunt filme in premiera, descoperiri, noutati, debuturi interesante, ciudatenii etc. Aici nu este cazul, dar e grozav asa cum e. Mie imi place. Vorbeam si cu un spaniol, care a adus un film in competitie si care spunea "Nu trebuie lasat sa se schimbe festivalul asta!". Chiar daca politica unui festival si ratiunea lui este sa creasca, sa aduca tot mai multa lume, ANONIMUL si-a atins cumva o limita. Pentru ca e nevoie de infrastructura ca sa cresti. Or, aici nu prea vad cum. Si-apoi, noi nu suntem o industrie cinematografica. Putem sa luam si Cannes-uri si Oscar-uri, noi vom ramane la o dimensiune care se cheama Romania, pe care nici nu trebuie s-o depasim pana la urma. Si de asta spun ca un festival ca ANONIMUL n-ar trebui sa-si propuna sa "sparga" si sa ajunga un al doilea Rotherdam. Si-ar pierde specificul, si nu va mai avea micul sarm pe care il are acum. Dar cred ca este o intamplare foarte frumoasa.

LAURA VASILIU, actrita
"Un festival de pe alta lume"

- Ai facut parte din juriul festivalului. Cum e sa-ti evaluezi propria profesie cu ochi critic?

- Intr-un fel sau altul, fac acest lucru ori de cate ori merg la un spectacol sau la un film, dar acum, fiind in juriu si avand o responsabilitate mai mare trebuia sa fiu extrem de atenta.

- Ai remarcat vreo prezenta actoriceasca deosebita in filmele din competitie?

- Cu exceptia actorului Ali Suliman, care a si castigat "Premiul Special al Juriului", pot sa spun ca am fost cucerita de actrite, si as aminti in acest sens de protagonistele filmului mexican "Silent Night", precum si de cele din "Lemon Tree"-ul israelian.

- Cum apreciezi festivalul, dincolo de rostul sau profesional? Ma refer la loc, lume, surprize, intalniri...

- Sunt bucuroasa pentru aceasta intrebare, pentru ca astfel am ocazia sa felicit din toata inima pe organizatorii acestui festival, in special pe fermecatoarea directoare, Miruna Micu-Berescu. Filmele bune vizionate intr-un decor mirific, plimbarile cu trasura si concertele pe malul marii, lumea aleasa si discutiile aprinse par, parca, desprinse din alta epoca, una in care oamenii sunt "atenti" unul la altul.

MIRUNA MICU-BERESCU, directorul festivalului
"Cea mai relaxanta editie de pana acum"

- Editia a V-a a Festivalului Anonimul a adus ceva diferit fata de editiile trecute?

- Bucuria cea mai mare a fost ca n-a plouat nici anul acesta. Avem de cinci ani norocul asta si e ceva extraordinar. O alta mare bucurie a fost faptul ca domnul Zanussi, presedintele juriului, a fost cu totul altfel decat am crezut noi, extrem de deschis, fara prejudecati, cu o mare disponibilitate pentru dialog, fapt care a influentat pozitiv lucrarile juriului. M-am bucurat si pentru ca participantii straini au fost mai multi decat anul trecut, ca numarul tinerilor care au venit sa vada filmele in camping s-a ridicat la cinci mii... Tragand linie, pot spune ca editia festivalului de anul acesta a fost cea mai placuta si relaxanta. Sigur, conteaza si faptul ca lumea a primit bine filmele, ca au fost multi, ca a fost lume in sali, ca a venit Krzystoff Zanussi, ca juriul a fost foarte bine alcatuit si oamenii au fost amabili. Totul a functionat bine si asta nu poate decat sa ne bucure.

IRINA MARGARETA NISTOR, critic si traducator de film
"Este extrem de important ca in Romania sa existe festivaluri"

- Participati consecvent la Festivalul de film Anonimul, ca membru al juriului. Credeti ca manifestarea localizata in Delta si-a gasit identitatea?

- In primul rand e o identitate de loc, prin faptul ca esti rupt complet de lume si ca pleci ca intr-o vacanta, pe o insula unde vezi filme, asculti concerte si te intalnesti cu oameni foarte interesanti, si unde se leaga foarte repede un anumit tip de prietenie cinefila. Asta il diferentiaza de celelalte, faptul ca esti izolat, adica nu esti intr-un oras mare, in care sa ai "le choix" sa faci altceva, in fiecare zi sa mergi de capul tau, sa te poti izola. Nu! Aici exista o anumita obligatie, sa-i zicem, foarte subtila, de a sta impreuna cu ceilalti. Iar pentru persoanele mai putin sociabile, cum sunt eu, asta conteaza foarte mult. De exemplu, daca merg la festivalul Tiff, de la Cluj, merg la vizionari si, pe urma, pa, la hotel. Aici mai este farmecul asta, al cinei pe malul marii, insotita de-o muzica anume, discreta si insinuanta, adica o imbinare cu un aer extrem de romantic. In plus, anul acesta am fost intr-o plimbare cu avionul, ceea ce m-a incantat peste masura, mai ales daca te lasa un pic instructorul sa manevrezi manetele si sa traiesti cu impresia ca pilotezi; asta, daca iti place sa zbori, ceea ce este cazul meu (n-am ratat nimic, de la balon la elicopter). Asadar, am putut sa vad locul si de sus, si a fost fascinant. Si mai exista un avantaj: din spatiul inchis al festivalului, poti sa evadezi un pic pana-n sat, si acolo e iarasi o alta lume si e foarte pitoresc. Si inca ceva: mi-a placut teribil concertul lui Mircea Vintila. Eu nu-l ascultasem niciodata si a fost asa, un fel de intoarcere in timp, o calatorie fara bariere, ceea ce e foarte placut.

- Ati fost selectioner la scurtmetrajele romanesti.

- Am ales 20 de "scurte" romanesti, in ideea de a fi vazute cat mai multe in festival... Recunosc ca n-as mai face treaba asta alta data. Adica, as fi mult mai severa in alegerea lor si as incerca sa nu merg pe moda asta, hai sa vedem tot ce-i romanesc. Din fericire, trofeul pentru scurtmetraj, castigat de filmul "La drumul mare", al lui Gabriel Sarbu, e meritat intru totul si a fost, realmente, fara cusur. Si votul juriului a coincis din nou cu votul publicului, cum s-a intamplat anul trecut cu lungmetrajul "California dreamin'" al lui Cristian Nemescu. Iar faptul ca voturile au coincis dovedeste impartialitatea juriului si faptul ca aici vine un public foarte cinefil, foarte cultivat, foarte cunoscator si tot mai numeros; ca pot veni la festival si oameni cazati in sat sau in alte sate, sau de la Sulina, de exemplu.

- Cum apreciati participarea internationala la festival ?

- M-a incantat, in plimbarile mele cu trocariciul (un trenulet pe roate, local) sa aud vorbindu-se foarte mult franceza, germana, maghiara. Au inceput sa apara strainii. Faptul ca se vine incoace, la un festival de film, mi se pare foarte important. Si a contat foarte mult ca filmele au fost subtitrate in romana si in engleza, deci si pentru straini, ca au existat sectiuni paralele, unde sunt filme rare, si pe care n-ai unde sa le vezi si, oricum, nu pe ecran mare. M-am bucurat sa vad actori, regizori, producatori straini aici si am fost foarte incantata de masterclass-ul domnului Krzystoff Zanussi. Mi-a placut mult discursul sau, care a fost o surpriza totala si o lectie de cinema cat intr-o viata. A dat multa nadejde pentru ceea ce inseamna cinema-ul si pentru ceea ce inseamna o generatie care a reusit, si dupa caderea cortinei de fier.

- Care e rostul unui festival de film romanesc? E arta pentru arta sau are si o finalitate pragmatica?

- In Romania, a fost extrem de important sa existe festivaluri, pentru ca in momentul in care au aparut ele, au aparut si succesele. N-as putea sa cuantific rolul lor, dar s-a creat oportunitatea de a se vedea filme, de a intra in competitie, si cineastii au fost mult mai interesati sa aiba filme, nominalizari si premii, de la tot mai multe festivaluri importante. Si in felul asta s-au apucat, zic eu, mai serios de treaba, pentru ca sa ajungi direct in occident e destul de complicat. Si atunci, mergand asa, cu pasi marunti, festivalurile locale intrecandu-se cu nume importante, exista motivatie.
Cred ca e foarte placut pentru cinefili, care fac eforturi destul de mari, vorbesc de cinefilul obisnuit, sa ajunga, si aici, si la Cluj, si la Sibiu, la Bucuresti sau oriunde s-ar tine un festival important. Sigur ca exista si ceea ce se cheama festivaluri impostoare in toata afacerea asta, dar tot e bine, ca si acolo mai prinzi cate un film, doua, fata de ceea ce vezi in mod obisnuit, pentru ca, in continuare, numarul filmelor americane de pe piata este mult mai mare decat al filmelor europene. In plus, festivalurile sunt o oportunitate de a te intalni cu lume si de a te destinde in mod inteligent, adica spre deosebire de filmul "Boogie", unde lumea se destinde, mergand la o bere si la o fufa, iata ca te poti destinde si inteligent, mergand la cinema.

Foto: ANDREI CHERAN (3)