Spovedanie la o cafea

Tradarea nu incepe si nu trece obligatoriu prin pat. Ea incolteste in minte. Scenariile imaginare sunt la fel de periculoase ca un adulter. Ele coboara in suflet si il muta in alta parte. Intr-o alta poveste de dragoste

Sora mea venise la Bucuresti fara familie. Asteptase cu nerabdare nunta unei nepoate, bucurandu-se cu saptamani inainte de acest nesperat prilej de a ne intalni cu familia: o multime de rude risipite prin tara si pe care nu le mai vazusem de mult. Ne-am imbratisat, dar n-am apucat sa ne spunem prea multe, solicitate de ceilalti nuntasi, care voiau, toti, sa vorbeasca cu noi. Cand am zarit-o iarasi, era acaparata de Marius, un prieten comun, din adolescenta, care parea sa-i spuna ceva important, dar si amuzant totodata. Iulia radea, parand sa nu observe ca in timp ce vorbea, el isi petrecuse bratul pe dupa umerii ei. I-am pierdut catva timp din vedere, dar cand i-am revazut, desi trecuse o ora, ei pareau la fel de acaparati de discutie, parand sa uite harmalaia din jurul lor. Am intrat in alerta. Marius fusese prima mea iubire din anii adolescentei, genul de barbat care se cramponeaza de tine si te sufoca, decis sa castige cu orice pret batalia. Mult contact fizic, multe intrebari, multe tentative de a te transforma intr-o anexa a lui. In afara de el, nimic important n-are voie sa existe in viata femeii de-alaturi. De altfel, asta fusese motivul pentru care renuntasem la el. O prezenta excesiva care ma sufoca. Intre timp se casatorise, avea trei copii, dar din cate stiam, nu era un sot foarte fidel, si acum, se pare ca pusese ochii pe Iulia.
Pe urma i-am vazut dansand, si mai apoi, cand majoritatea invitatilor plecasera, ei stateau pe terasa, imbratisati. "Ai si tu dreptul sa te distrezi un pic, Iulia", mi-am zis, "totusi, ce naiba faci acolo, cu Marius? Nu-ti lipseste nimic din ce ti-ai putea dori, ai cel mai dragut barbat din lume, doi gemeni, un serviciu de milioane, o casa mare, o masina, un caine, nu exista femeie mai fericita ca tine, si acum te lasi sedusa de un individ rasarit din trecut." Iuliei nu-i placuse niciodata de el. Fusese tot timpul de partea mamei, care ma batea la cap sa renunt.
"A inceput ca un joc", mi-a spus mai tarziu Iulia, cand am stat de povesti amandoua, la o cafea. "Am vrut sa aflu daca mai pot impresiona un barbat. Nu mi-am dat seama ca lucrurile nu se vor opri aici." Nebunia s-a dezlantuit chiar in aceeasi noapte. Abia se despartisera cand a auzit mobilul sunand. Marius voia s-o revada, atunci, pe loc, sau a doua zi. O intreba daca s-a gandit ca ar putea fi iubita lui, ii propunea sa plece impreuna intr-o calatorie, ma rog, tot tacamul. S-au intalnit din nou a doua zi dimineata, apoi Iulia a trebuit sa plece la gara, dar pe toata durata calatoriei, a stat cu ochii ficsi pe mobil. Marius ii dadea sms-uri fara incetare, era ferm hotarat s-o prinda in lat. "A fost o intreaga poveste cu mobilul", spune Iulia. "Pana in ziua aceea, nu scrisesem niciodata un sms, numarul meu il aveau doar Tudor si copiii, iar acum devenisem dependenta de el. Dintr-o data, telefonul meu portativ devenise o cheie spre o alta lume." Iulia, careia dintotdeauna ii placusera lucrurile dosite, care in copilarie colectiona tot felul de cutii ce puteau fi incuiate cu cheia, iar ca adolescenta cumpara haine indecent de scumpe, numai din pricina ca aveau buzunare ascunse in captuseala, putea acum sa poarte pretutindeni cu sine un mic secret, care din cand in cand taraia. "Semnalele sonore insistente, sms-urile ce nu mai conteneau sa vina, toate astea imi accelerau pulsul", recunoaste ea. Marius o catapulta din monotonia ei cotidiana. Daca Tudor si copiii erau prin preajma, se refugia cu telefonul la toaleta: "Eram nerabdatoare sa-i citesc mesajele si tremuram la gandul ca ale mele vor aparea, eventual, pe factura telefonului".
Comunicarea lor scrisa pe mobil consta in variatiuni pe mereu aceleasi teme: cat de entuziasmati erau unul de altul, cat de emotionanta devenise comunicarea, ce bucurie biruitoare ii stapanea, ce vor face cand se vor intalni. "Partea ciudata este ca-mi placea mult mai mult sa-i citesc mesajele decat sa ma vad cu el. Barbatul care-mi scria era mult mai interesant decat cel din realitate. Emotia lecturii mult mai intensa decat dialogurile pe care le purtam cand ne intalneam. Devenisem dependenta de sms-uri."
In schimb, intalnirile erau obositoare. Stateau ore intregi in cafenele, intarziau noaptea in baruri. El ar fi vrut sa ia o camera la hotel si lupta s-o convinga, dar ea refuza categoric. Era ca un joc de-a soarecele si pisica, ce ridica tensiunea la maximum. "Tot te conving eu, intr-o buna zi", spunea Marius.
Am intrebat-o daca Tudor nu observase nimic. Cat de solida mai poate fi o relatie, cand esti dus cu gandul in alta parte, cand toate dorintele tale, aspiratiile de fericire, intimitatea, nu mai au legatura cu barbatul de-acasa, ci cu cel de la telefon. Raspunsul sorei mele a fost de-a dreptul surprinzator. Nu doar ca situatia nu-l dezavantaja nicidecum pe Tudor, dar povestea cu Marius le inviorase, brusc, casnicia. "Esti stimulata in permanenta, incarcata cu dopamina, plina de dorinte si dornica de mangaieri." Bineinteles ca Tudor era in culmea fericirii. De altfel, ii povestise despre Marius, spunandu-i ca e un coleg nou, foarte nostim, putin sarit de pe fix si ca, din cand in cand, mai stau de vorba la o cafea in oras. Si ii era recunoscatoare lui Tudor pentru ca nu gasise nimic in neregula si se bucura pentru ea. "Asta este calitatea extraordinara a relatiei noastre: Tudor stie ca simt nevoia sa am in jurul meu oameni care gandesc si traiesc altfel decat el. Si respecta acest lucru, ceea ce il ridica si mai mult in ochii mei." Avea scrupule, fireste, dar apoi a decis ca e vorba de o libertate de care putea sa faca uz. "Ce se petrece in mintea mea imi apartine doar mie si n-are de-a face cu nimeni altcineva. Acest gand era de-ajuns ca sa ma linisteasca." N-am crezut ce spunea. Mi se parea absurd ca intr-o legatura sa nu existe tocmai ceea ce constituie esenta unei apropieri dintre un barbat si o femeie: dragostea fizica. "Evident, eram interesati si de dragoste, ce-ti inchipui?", mi-a replicat Iulia. Dorinta plutea in aer, de indata ce se apucau sa bea si dadeau pe gat paharele, pana cand aburii alcoolului le incetosau creierul. Iulia, avocata, sotie, mama, isi pierdea timpul cu Marius prin baruri si cluburi, in semiobscuritatea aceea nu le mai pasa de oprelisti, dansau, traiau nebuneste emotia imbratisarii, dar nu ajungeau niciodata in pat. Nopti nesfarsite, in care isi dadeau tarcoale unul altuia, se infierbantau, isi atatau dorinta, fara sa si-o satisfaca. "Tu il cunosti doar, Marius nu e un barbat care sa se preocupe cu adevarat de o femeie", mi-a spus Iulia. Isi incerca pe mine seductia, asa cum faceam si eu. Era ceva ancestral, ma simteam protejata. "Cu Marius am descoperit latura mea intunecata", pretinde Iulia, "ceva ce nu mai experimentasem pana atunci. Desi nu era vorba propriu-zis de iubire, nu traisem niciodata un sentiment asa de profund ca atunci. O dependenta magnetica, care imi facea si bine si rau. Bine, pentru ca eram tot timpul moarta de emotie, rau, pentru ca imi dadeam seama ca din viata mea lipsise ceva." Dar sexul si excesul, nu sunt ele oare legate inseparabil, cum il poti evita pe unul, cand pe celalalt il impingi pana la limita extrema? "Ne-ar fi modificat relatia", a raspuns Iulia. "Mi-era teama ca totul va cobori foarte jos."
Dar odata i s-a intamplat sa se gandeasca la Marius in timp ce Tudor o mangaia. Intamplarea s-a repetat. Asta a umplut-o de remuscari si de teama. Apoi Marius a inceput s-o sune acasa, ca sa-i spuna ca nu se simte bine, ca nu mai rezista si trebuie s-o vada imediat. Abisul lui se muta treptat in existenta ei. Iulia avea insomnii si slabea, iar Tudor nu baga de seama nimic. "Asta a fost realmente absurd", se mira ea, "brusc, relatia cu sotul meu a avut de suferit.Si nu din cauza ca Tudor ar fi devenit suspicios, ci fiindca eu m-am simtit abandonata." Ar fi vrut ca el sa-i vorbeasca, s-o intrebe: "Ce se intampla, vad ca nu-ti merge bine." Dar cum putea astepta de la el ceva ce ea insasi nu mai reusise sa faca, de luni de zile? Sa-i fie alaturi, atenta si devotata. Traiau separat, fiecare cu problemele lui, unica tema de discutie dintre ei ramasesera copiii. Iulia nu mai dorea sa continue astfel, voia sa revina la viata ei dinainte. Despartirea de Marius ii inspira teama, insa lucrurile au decurs foarte simplu. A pretextat ca e trimisa in delegatii, ca n-are timp, copiii sunt bolnavi, are clienti noi, deci nu era posibil sa-l intalneasca. Ii raspundea la un sms din cinci si niciodata la telefoane. In cele din urma, el a inteles ca trebuia s-o lase in pace.
"Nici un moment nu am avut intentia sa-l parasesc pe Tudor", mi-a spus Iulia. Nunta de la Bucuresti i-a dat impulsul de care avea nevoie, i-a deschis cumva calea catre o viata a ei proprie. Pana atunci, vreme de zece ani, nu existasera pentru ea decat copiii, desigur si serviciul, dar inainte de toate familia, careia i se subordonase cu desavarsire, uitand de sine. Insa asta era o faza de-acum depasita. "Am inceput sa am din nou grija de mine. Marius a fost doar instrumentul eliberarii mele. Imi oferise tot ce-mi lipsise atatia ani: emotia, aventura. Singura intrebare la care nu pot raspunde este daca relatia mea platonica a fost sau nu o tradare. Poti insela doar cu mintea, prin sms? Poti pacatui doar cu gandul, fara sa ajungi la adulter? Mi-ar placea sa aflu intr-o zi adevarul."

LEONTINA