Despre Basarabia, cu un basarabean: Alecu Renita

Jurnalist din Chisinau

"Dorim ca Romania sa nu ne uite si sa nu ne poarte cu vorba, sa nu taca adevarul despre noi"

Era prin 1975, cand am vazut pentru prima oara basarabeni in carne si oase. Coborau dintr-un autocar in centrul Vasluiului, frumosi, bine imbracati, vorbind ruseste. Intr-un tarziu, am apucat sa-l intreb pe unul dintre ei, mai in varsta: "De ce vorbiti ruseste?". Mi-a raspuns in soapta: "Avem doi comisari cu noi, unul stiut si unul nestiut, care ne pandesc si ne raporteaza. Riscam sa nu mai iesim niciodata din tara, daca ne aud vorbind moldoveneste". Dupa 15 ani de la acea "intalnire de gradul III" cu consangenii nostri de peste Prut, adica in 1990, citeam in presa libera din Romania despre "eliberarea limbii romane din Basarabia din chingile alfabetului chirilic". A urmat declararea independentei "Republicii Moldova", in 1991. Multi au vazut in acea proclamatie oportunitatea istorica a revenirii celor aproape 4 milioane de romani basarabeni la Patria Mama. A venit, insa, ca un trasnet recunoasterea "independentei" noului stat romanesc, de catre tovarasul just de la Bucuresti, Ion Iliescu. S-a dat apoi liber la podurile de flori, la micul comert de frontiera, la traficul cu tigari si bauturi. Unii au incercat sa obtina cetatenia romana. I-am vazut in strada Nicolae Iorga, la Pasapoarte, asteptand zile si nopti, dormind in masini si spalandu-se din sticla, pentru a primi ceea ce autoritatile romane spuneau ca este un drept istoric al tuturor. Minciuna! Din aproape un milion de cereri depuse dupa venirea lui Voronin la putere (2001), n-au obtinut cetatenia romana nici patru mii de basarabeni. Dupa venirea comunistilor la putere, in anul 2000, scuza neintelegerii cu Voronin a tinut loc de viziune pe termen lung la Bucuresti. Biciul Moscovei, tov. Voronin s-a remarcat, in 2005, printr-o prietenie suspecta cu presedintele Traian Basescu. N-a trecut mult si declaratiile anti-romanesti au devenit insa o obisnuinta aproape cotidiana la Chisinau. Daca presedintele Basescu si chiar guvernul roman, prin Ministerul de Externe, si-au mentinut oferta de apropiere si integrare reciproca, vorbind de o re-unire cu Basarabia sub culorile UE, caii troieni ai Moscovei si-au intetit atacurile, acuzand Romania de toate relele de pe pamant. Distorsionata de presa si de televiziuni, chestiunea basarabeana a picat in derizoriu. "Daca i-au ales pe comunisti, sa se spele cu ei pe cap", spune Mitica la o bere cu prietenii. Astfel ca, in mod paradoxal, s-a ajuns ca drama unei parti din natiunea romana sa fie mai bine cunoscuta de straini, decat de romani. Jurnalistul Alecu Renita, fost deputat in Parlamentul R. Moldova, directorul revistei "NATURA" din Chisinau, raspunde rugamintii noastre de a arunca putina lumina asupra relatiilor romano-basarabene, incercand sa explice cauzele care au facut din Republica Moldova un stat romanesc anti... roman, la nivel oficial.

"Cliseele fabricate de mass-media bucuresteana nu reprezinta decat o imagine deformata, departe de realitatile pe care le traieste Basarabia"

- Nascut in '89, visul reunificarii Romaniei cu Basarabia, teritoriul ei istoric, a cazut in desuetudine, pasat de la o guvernare la alta. Oare problema basarabeana este inchisa definitiv?

- Oricat de complicata si neplacuta ar fi problema Basarabiei, ea nu poate fi ocolita sau inchisa, nici la Chisinau, nici la Bucuresti, nici la Bruxelles. Defuncta Uniune Sovietica a facut eforturi draconice sa stearga definitiv chestiunea Basarabiei, dar problema nu a disparut si nici nu avea cum sa dispara, chiar daca peste memoria colectiva a romanimii s-a trecut cu tancurile sovietice, iar istoricii de partid au scris biblioteci intregi cu falsuri si minciuni. Desigur, am putea vorbi mult despre actualitatea din R. Moldova, dar ea, in fond, reprezinta episoade din acelasi film, o "telenovela" sovietica in care se schimba actorii, dar nu si continutul, o telenovela conceputa la Kremlin si derulata din 1944 fara intrerupere in Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca, iar din 1991, in R. Moldova.

- Nu putini romani se intreaba sincer: "Ce se intampla in R. Moldova si ce doresc fratii nostri de peste Prut?".

- Cliseele fabricate de mass-media bucuresteana nu reprezinta decat o imagine deformata, superficiala, departe de realitatile complexe pe care le traieste Basarabia si, se pare, aceste clisee incep sa oboseasca si chiar sa supere o parte mare de romani. Dupa mine, e un semn tot mai clar ca romanii din afara frontierelor actuale ale Romaniei, inclusiv cei din Basarabia, cer astazi sa fie tratati cu respect si adevar, nu cu promisiuni ca in perioada 1990-2004. Mi se pare ca se apropie timpul cand nici romanii din tara nu vor mai accepta sa-si vada fratii ca pe niste orfani instrainati, lasati de izbeliste, la cheremul unor guvernari certate cu adevarul si cu standardele europene in privinta respectarii drepturilor omului si etniilor. Inevitabil, tot mai multa lume buna si responsabila se va apropia fara manie si prejudecati de problemele reale cu care se confrunta Basarabia si Bucovina.

- Ce explicatie am avea pentru faptul ca o parte dintre moldoveni nu se considera si romani?

- Komunismul (as vrea sa scrieti cu militarosul "K", nu cu nobilul "C") a dezmembrat, a instrainat si a vlaguit natiunea romana. Basarabia si Bucovina au fost smulse din trupul Tarii, iar elitele romanesti au fost exterminate sau deportate in Siberia. S-a lovit in adancul fiintei romanesti, in credinta, in demnitatea si solidaritatea nationala. Preotii, invatatorimea, gospodarii, primarii au inalbit cu oasele lor Gulagurile siberiene si stepele Kazahstanului. In 1945-1946, populatia Basarabiei a fost aruncata de komunisti intr-o foamete artificiala, care a ucis peste un sfert de milion de oameni si a bagat spaima in toti bastinasii. Foametea a fost un preludiu la colectivizarea fortata, la "desculacirea" (adica la distrugerea "culacilor", a fruntasilor satelor) si la distrugerea "dusmanului de clasa". In realitate, romanii basarabeni si bucovineni au fost supusi unui adevarat genocid sau etnocid. In acei ani de komunizare si sovietizare cu Kalasnicovul in mana, ani de teroare rosie, de arestari, deportari si executii pe loc, in oameni a fost bagata o spaima de moarte. Parintii, buneii se ascundeau de copii, cand aveau ceva de discutat despre "antihristi"; evitau sa le spuna urmasilor despre Tara lor, despre limba romana si istoria nationala.

"Trebuie sa se stie cata durere provoaca in sufletul basarabenilor cei care, cand ii intalnesc prin pietele oraselor din Romania, ii numesc "rusi""

- De ce rascoliti trecutul si durerile inabusite ale romanilor din stanga Prutului?

- Trebuie sa se stie cum au fost "reeducati" basarabenii, cum au fost transformati din romani in "moldoveni sovietici" si cum li s-a bagat pe gat cu forta alfabetul chirilic si "limba moldoveneasca". Trebuie sa se stie cata durere provoaca in sufletul basarabenilor cei care, cand ii intalnesc prin pietele oraselor din Romania, ii numesc "rusi". Poate ca unii o sa creada ca tine de domeniul neverosimilului, dar in Moldova Sovietica, televizoarele se vindeau fara canalele care receptionau Romania, desi eram in acelasi lagar komunist. La Chisinau si in toata Moldova, nu se vindea o carte in limba romana, iar daca la un magazin scapai o vorba in romana, erai numit nationalist si ti se arunca in rusa: "Vorbeste ca un om normal, intr-o limba omeneasca!". Manualele scolare erau pline de ura fata de Romania, pentru ca in 1918 a indraznit sa rupa Basarabia de la Rusia. Intelectualii, studentimea erau supravegheati ca nu cumva sa priveasca peste Prut sau sa asculte radioul romanesc. In anii de studentie, pe cei care aveam radiouri in camere, veneau si ne controlau daca nu ascultam Iasiul sau Bucurestiul, daca nu avem ascunsa in valiza vreo carte romaneasca. Era o vorba intre studenti: "Daca ucizi un om poti fi iertat, dar daca ai vreo simpatie pentru Romania, esti pedepsit pe viata". Si aceasta teroare komunista impotriva a tot ce e romanesc a trecut de la o generatie la alta, a devenit partea cea mai importanta a politicii Kremlinului in Moldova. Poate de aceea Moscova a ramas uimita cand, in '88 - '90, intelectualii moldoveni au iesit in strada si au cerut drepturile lor legitime la limba romana si alfabetul latin. A fost un soc al puterii komuniste, fiindca in toate rapoartele lor se afirma ca romanii si nationalistii romani au disparut de pe pamantul Moldovei. Cand intelectualitatea basarabeana a inceput sa aiba o sustinere tot mai mare din partea bastinasilor, Moscova a trecut la provocari si represalii.

- Republica Moldova este considerata cea mai saraca tara din Europa. Cum s-a ajuns la aceasta situatie, intr-o zona atat de bogata pe timpul Romaniei Mari?

- In momentul dezmembrarii URSS, tot patrimoniul unional urma sa fie impartit corespunzator, tuturor celor 15 republici. Toate depunerile banesti ale cetatenilor, care se aflau in bancile URSS, urmau sa fie transferate in noile state independente. Spre stupoarea tuturor, sfidand legile internationale, Rusia s-a declarat singura succesoare a tuturor averilor fostei Uniuni. In contextul aceleiasi razbunari, nici Moldova, nici celelalte state noi nu au primit cota parte de valuta, echivalent in aur. Nimic nu ne-a revenit, nici din patrimoniul averilor URSS de peste hotare. Cetatenii Moldovei au pierdut cateva miliarde de ruble, depunerile lor banesti de o viata. Toate luate impreuna si agravate de o administrare incompetenta au generat o saracie si o nemultumire generala care, peste putin timp, a alimentat nostalgiile dupa timpurile comuniste.

"Permanent s-a vrut ca intre R. Moldova si Romania sa existe o suspiciune reciproca, o relatie otravita, care sa fie dusa, daca se poate, pana la un razboi rece"

- Ziarele scriu sporadic si trunchiat despre relatiile dintre R. Moldova si Romania. Care nu sunt bune. Din ce cauza?

- Desi au trecut 17 ani de cand Moldova, de jure, si-a declarat independenta, Moscova continua s-o trateze ca pe o colonie, s-o pazeasca sa nu se apropie sub nici o forma de Romania si de structurile euroatlantice. Pentru orice neascultare este santajata si pedepsita, fiindca toate conducerile R. Moldova, din 1990 incoace, nu au avut o pozitie ferma si o viziune clara asupra viitorului statului moldovenesc. Oscilatiile Chisinaului oficial, ambiguitatile mesajului politic, sindromul sclavului speriat de libertate, spaima de a nu supara Kremlinul, mentinerea intacta a sistemului vechi sovietic, cu servicii vizibile si invizibile, si-au spus cuvantul in toate optiunile conducatorilor moldoveni. Porunca de baza a fost si a ramas aceeasi: vorbiti non-stop de integrare europeana, dar sa fiti cat mai departe de Romania, de NATO, de UE. Permanent s-a vrut ca intre R. Moldova si Romania sa existe o suspiciune reciproca, o relatie otravita care sa fie dusa, daca se poate, pana la un razboi rece. Practic, dupa anul 2001, intre R. Moldova si Romania nu exista relatii productive de care sa beneficieze ambele parti. Cetatenii moldoveni stiu deja ca, dupa orice vizita la Moscova a conducerii de la Chisinau, urmeaza o tensionare a relatiilor moldo-romane, cu plangeri in protap la Strasbourg sau Bruxelles, ca Romania se amesteca in treburile interne ale R. Moldova. Sa nu uitam ca la Chisinau exista o coloana a cincea activa, bine organizata, care, la comanda, poate sprijini prin diferite metode orice demers antiromanesc si antioccidental. Aceasta coloana a cincea nu este absenta nici in capitalele europene, unde se iau "decizii" care sa nu supere Rusia. Din cauza politicii de strut a Bucurestiului, a limbajului confuz, a spaimelor mai vechi fata de "fratele mai mare", relatiile moldo-romane s-au degradat constant, pana la o faza inadmisibila. Nu vad o imbunatatire a relatiilor oficiale in anul 2008, dar mai important este ca in ciuda dezinformarilor si manipularilor de opinie, multi, chiar foarte multi cetateni moldoveni doresc o relatie apropiata, fraterna intre Chisinau si Bucuresti.

"Basarabenii si bucovinenii fac parte integranta din natiunea romana si acest adevar nu poate fi substituit de surogate fabricate la Moscova sau Kiev"

- Ce doresc cu adevarat basarabenii de la Romania?

- Ce vrem de la Romania? Sa nu ne uite si sa nu ne poarte cu vorba, sa nu taca adevarul despre noi. Basarabenii si bucovinenii fac parte integranta din natiunea romana si acest adevar nu poate fi substituit de surogate fabricate la Moscova sau Kiev. Statul roman, in conformitate cu standardele europene, sa-si asume raspunderea pentru pastrarea fiintei nationale a romanilor de peste frontierele actuale ale Romaniei. Ca membru deplin NATO si UE, asteptam ca Romania sa intre cu proiecte transfrontaliere mari in R. Moldova si Ucraina, proiecte care sa creeze o piata economica comuna, un spatiu comun educational si instructiv. Asteptam, inca din 1990, de la conducerea Romaniei Strategia pe termen lung, mediu si scurt a statului roman fata de noi. Nu cerem mai mult decat ni se cuvine: dreptul natural la Patria noastra istorica. Nu vrem sa intram ca umbre in propria casa. Refuzam sa ne cersim in mod umilitor redobandirea cetateniei romanesti. Reintoarcerea cetateniei romanesti va fi nu numai un act reparatoriu, ci si o reintoarcere a increderii romanilor nedreptatiti istoric in statul roman. Am dori mult ca demersurile demne ale presedintelui Traian Basescu, de a spune adevarul despre romanii din R. Moldova si Ucraina, sa fie sustinute de institutiile, oamenii de creatie, societatea civila din Romania. O natiune solidara devine, inevitabil, o natiune puternica, respectata si acasa, si peste hotare. La fel, am vrea sa ne treceti pragul casei stramosesti si sa ne cunoasteti asa cum suntem, cu bucuriile si durerile noastre, si sa scrieti adevarul despre noi.

Lui Alecu Renita ii puteti scrie la e-mail: ren@natura.md